ŞLEAHU, Samson (20.VII.1915, Călăraşi - 27.III. 1993, Chişinău), prozator. Îşi face studiile la Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti, încadrându-se încă din tinereţe în mişcarea ilegalistă comunistă. Publică din 1946, tematica scrierilor sale axându-se pe trei dintre aspectele vieţii şi activităţii scriitorului: activitatea ilegalistă, tema războiului şi cea a muncii socialiste.
În prima sa culegere, Ziditorii (1950), oglindeşte viaţa clasei muncitoare, aceeaşi tematică persistând şi în romanul Mahalaua de jos (1963). S. abordează problema umanismului ca mijloc de afirmare a omului pe frontul muncii paşnice. Romanele După război (1957), Hăul (1968) şi Şi luna era ca o gură de tun (1970) sunt consacrate eroismului oamenilor în anii războiului. Semnează o serie de povestiri despre viaţa, activitatea şi aspiraţiile tineretului, înmănunchindu-le în culegerile Cel Ion cu ghinion (1961), Dragoste târzie (1966) ş.a.
Distincţii: Premiul Boris Glavan (1968). Două ordine Insigna de Onoare.
Bibliogr: Literatura şi arta Moldovei: Encicl. - Vol.2 - Chişinău 1986.
Sursă: Chişinău-enciclopedie 1997