ZADNIPRU, Petru (13.I.1927, Sauca, Ocniţa - 23.IX.1976, Chişinău, înmormântat în satul natal), poet, publicist, traducător. Studiază la Universitatea din Chişinău, după absolvire lucrând o bună perioadă de timp ca secretar responsabil la Comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor din R.S.S.M. Scrie încă din anii de studenţie, debutând în literatură cu volumul Lumina câmpiei (1952). Se remarcă însă prin plachetele Însetat de depărtări(1959), Lume, dragă lume...(1962), Gustul pâinii(1964), unde înmănunchează poezii în care-şi exprimă dragostea neţărmurită faţă de Patrie, oameni, atitudinea faţă de frământările şi bucuriile contemporanilor săi. Poezia lui Z. se impune prin simplitate şi naturaleţe, prin melodicitate folclorică. În volumele Mi-e dor (1971), Mă caut, precum şi în Postume din Poezii (1981) poetul îşi extinde tematica socială şi patriotică, îşi aprofundează patosul cetăţenesc, îşi diversifică modalităţile artistice, evoluând spre o lirică de atmosferă, interiorizată.
Semnează şi multe cărţi pentru copii (proză şi poezie) de reală valoare estetico-educativă (Tabloul fără un colţ (1956), Lădiţa lui Ionel (1958), Titirezul (1962), Spionul (1964) ş.a.
Participă la elaborarea manualelor de citire pentru clasele primare, acordând un real sprijin tinerilor creatori.
Una din străzile oraşului (în sectorul Ciocana) poartă numele scriitorului.
Bibliogr.:
Literatura şi arta Moldovei: Encicl. - Vol.1. - Chişinău, 1985.
Sursă: Chişinău-enciclopedie 1997