PONOMARI, Fiodor (20.III.1919, Goian, Dubăsari - 6.VI.1968, Chişinău). Studiază la Institutul Pedagogic din Tiraspol. În anii războiului este înrolat pe front. După război lucrează la redacţiile gazetei Moldova socialistă şi revistelor Femeia Moldovei şi Octombrie .
Activitatea literară şi-o începe în anii de studenţie, publicând în presa republicană poezii şi proze scurte. La 1940, într-o ediţie aparte, publică Cucoana şi argatul, lucrare inspirată din folclor. În perioada imediat postbelică scrie poemul Prietenie, amintirile sale despre război. Întreaga creaţie îi este înmănuncheată în culegerile Baştina norocului (1954), Pe făgaşul vieţii(1959), Luceferii pământului(1962).
În proza lui P. şi-a găsit oglindire viaţa satului colhoznic: culegerea Pământ reînnoit (1953), La umbra nucului bătrân (1956), Floarea satului (1960) ş.a. Scrie şi versuri pentru copii. Se manifestă activ în publicistica timpului.
Bibliogr.:
1. Şpac, Ion. Scriitorii Moldovei Sovietice - Chişi nău, 1969.
2. Literatura şi arta Moldovei: Encicl. - Vol.2 - Chişinău, 1986.
Sursă: Chişinău-enciclopedie 1997