art. "Modelator al limbii literare"


art. "Modelator al limbii literare"
	Author : Ciobanu Anatol - filolog, profesor universitar
updated: 2006-06-27 18:44:48

MODELATOR AL LIMBII LITERARE

Reprezentantul de vârf al literaturii noastre, creatorul de valori ale culturii naţionale, poetul-academician Andrei Lupan a clădit cu grijă multe pietre şi blocuri de granit în solidul fundament al limbii literare. De prin anii treizeci şi până în prezent scriitorul se află pe şantierul de creaţie, supraveghind cu ochiul său ager, pătrunzător şi grijuliu derularea procesului literar din republică şi creşterea limbii materne.
Vom semnala doar câteva puncte de reper, chemate să-l convingă pe cititor de justeţea şi veridicitatea titlului pe care l-am anunţat.
Toată viaţa sa poetul s-a condus de principiul Non multa, sed multum şi poate tocmai de aceea s-a grăbit încet, dar, în schimb, totul ce a reuşit să scrie a slobozit rădăcini adânci, s-a înfipt puternic în solul fertil al culturii naţionale, dând puieţi sănătoşi şi recolte bogate. Concizia - iată suprema expresie a talentului lupanian, manifestându-se pe tot parcursul îndelungatei creaţii - de la lucrările de primă tinereţe şi până la cele mai târzii.
Faţă de cuvânt Andrei Lupan a rămas pururi credincios devizei sale de prin anii antebelici, pe care o putem deduce din întrebarea retorică:

Cum preţuieşti cuvântul care-l spui,
Încredinţat de oameni şi de vremuri?
(Olimp dispreţuit)

"În relaţiile sale cu cuvântul, scrie Ion Druţă, Lupan este de-o acurateţe rar întâlnită printre poeţi". (rev. Moldova, nr. 1, 1987, pag. 16). El nu utilizează lexic fără miez plin, cuvinte deşarte "ce din coadă au să sune" (vorba lui M. Eminescu). Fiecare vocabulă e cu multă răbdare drămăluită, îndelung cântărită şi bine chitită, astfel încât, odată plasată în context, să nu mai poată fi urnită din locul ei, cu una, cu două!
Domnia sa se fereşte de ceea ce se numeşte extaz lexical, refuză "a drege graiul cu zorzonele" şi "a-l vopsi cu toate cele...", nu cade în extreme, abuzând de neaoşisme ("Lexicul ogrăzii de acasă") sau de neologisme, ultimele (folosite iresponsabil) sunt în măsură a ne da graiul "de-a berbeleacul" ("Povestea vorbei").
Scriitorul stăpâneşte o excelentă ars combinatoria, ea manifestându-se printr-o strălucită şi originală "împerechere" a lexemelor, din care nu întârzie a rezulta un maximum de efect stilistico-informativ.
A.Lupan a fost şi este deosebit de receptiv la tot ce are loc în viaţa limbii materne. Graţie acestui fapt, constatăm astăzi cu satisfacţie, că sărbătoritul a creat o operă având un sistem lingvistic deschis, şi nu încorsetat în canoanele gramaticii şi supus normelor învechite sau căzute în desuetudine. Autorul "Meşterului faur" rămâne un veritabil creator în materie de limbă.
Cele spuse s-au manifestat cu o forţă majoră, mai ales în perioada imediat postbelică, atunci când, în urma contactului direct cu alte limbi şi, în primul rând, cu cea rusă limba noastră a început a se primeni rapid, a-şi înnoi unele compartimente, în special lexicul şi sintaxa. Sărbătoritul s-a dovedit a fi un model, demn de urmat, în ceea ce priveşte manifestarea simţului măsurii faţă de împrumuturile lingvistice de tot felul. Mai mult decât atâta A. Lupan a demonstrat şi o lăudabilă putere de previziune, de pronosticare asupra inovaţiilor de limbă.
Într-o perioadă, când bilingvismul activ şi presant a generat în stilul colocvial, în ceea ce numim usus practicus, o mulţime de modele reuşite (utile) şi nereuşite (inutile), poetul cu înnăscutu-i simţ al limbii a reuşit să discearnă, să trieze, să selecteze, fixând în opera sa numai aceea, ce avea să prindă să se ridice la rang de normă literară şi, în ultimă instanţă, să ne îmbogăţească limba. În acest sens opera lui A. Lupan este o carte de referinţă, un vademecum pentru alcătuitorii de dicţionare explicative şi bilingve, pentru cultivatorii de limbă maternă, pentru toţi acei care doresc să vorbească şi să scrie corect şi, prin aceasta, să pună umărul la propăşirea graiului străbun.
Poetul academician este un autoritar arbitru în bătăliile şi discuţiile savante ale filologilor. Încă vechii romani spuneau: grammatici certant, adică grămăticii se ceartă! Şi în prezent disputa între lingvişti continuă în jurul normelor literare: cum e corect (recomandabil) şi cum e incorect (nerecomandabil). Maestrul nu se grăbeşte a se avânta direct în discuţii, deseori sterile, ci deliberează îndelung, apoi, ascultând atent glasul inimii sale şi pulsul viu al limbii poporului său, decide irevocabil.
De un sfert de secol cultivatorii limbii nu se pot înţelege, dacă trebuie sau nu a fi admise ca normă literară următoarele modele sintactice: a) cartofii trebuie de prăşit (se recomandă numai: cartofii trebuie prăşiţi), b) cărţile trebuiesc citite (se recomandă numai: cărţile trebuie citite, c) face să cumperi această carte (se recomandă numai: merită să cumperi această carte), d) părinţii, copiii cărora sunt elevi (se recomandă numai: părinţii, ai căror copii sunt elevi) ş. a.
Ilustrul condeier a soluţionat problema controversată nu printr-un răspuns exclusivist (aut-aut "sau-sau"), ci prin unul cumulativ (et-et "şi-şi"), punând în circulaţie în opera sa ambele variante. Să exemplificăm, măcar parţial: "Toate problemele, care ne interesează, trebuiesc discutate în adunările noastre generale (Scrieri, II, 159), "Face să preţuim această muncă la nivelul critic şi creator al maselor noastre" (Scrieri, III, 237).
Decizia lupaniană este cât se poate de rezonabilă şi plauzibilă, căci variantele, în cazul dat, ne îmbogăţesc sursele de expresie.
Tot prin valoroasa-i operă literară omagiatul a reuşit să lanseze gânduri şi idei profetice referitor la necesitatea reexaminării şi reformării normelor în vigoare de punctuaţie.
Am vrea să menţionăm, în mod special, că poetul a fost constant preocupat de gradul de stăpânire a limbii literare de către generaţia tânără. Într-un studiu Negru pe alb (1956) maestrul nota cu îngrijorare că mulţi tineri cu studii medii posedă insuficient normele literare, ceea ce se explică printr-o "prea sumară pregătire la limba maternă în şcoală". Mai târziu, în cuvântarea sa la sesia a V-ea a Sovietului Suprem al R.S.S.M. de legislatura a VII-ea, la 20 iunie 1969, deputatul A. Lupan îşi expunea credo-ul său referitor la pregătirea filologică a elevilor: "Părăsind şcoala, absolventul ei trebuie să-şi poată exprima limpede şi convins gândurile, să poată scrie corect, să aibă simţul cultivat al limbii materne. Toate acestea i le poate da citirea cărţilor!".

Anatolie Ciobanu