| |
|
Lupan Ana (scriitoare) | |
| |
Лупан Анна (писательница) |
| Lupan Ana - scriitoare | ||
 LUPAN Ana (n. 12.9.1924, s.Mihuleni, Şoldăneşti - 23.02.1998, Chişinău), scriitoare. A absolvit şcoala agricolă din Cucuruzeni (1950) şi Cursurile literare superioare de pe lângă Institutul de literatură "M.Gorki" al Uniunii Scriitorilor din URSS (1960). A debutat cu povestirea "Stejarul" (1953). În povestirile din culeg. "Drumul spre sat" (1955), "Flori de toamnă" (1960), "Buruieni de dragoste" (1964), "Toaca iernii" (1970), "Popas de-o noapte" (1975), "Valencea" (1982) ş.a. ia în dezbatere probleme actuale ale realităţii noastre . În 1957 publică povestirea de proporţii "Lasă vântul să mă bată", inspirată din activitatea învăţătorimii de la sate. Ca romancier s-a afirmat prin "Ţarină fără plugari» (1961). Acţiunea are loc în timpul celui de al doilea război mondial. Eroii principali ai scrierii sunt reluaţi în romanul "Regăsirea" (1972) în condiţiile postbelice. La acestea se adaugă personaje noi, mai ales din rândul ţăranilor şi intelectualităţii rurale. De evenimentele războiului e legat şi subiectul romanului "Neagră-i floarea de cireş» (1977) - scriere cu un evident substrat autobiografic. În romanul "La cântatul cucoşilor" (1966) înfăţişează unele aspecte din noua realitate a satului moldovenesc, modul în care această realitate se răsfrânge asupra conştiinţei oamenilor. A scris şi cărţi pentru copii: "Gângurel prinde 1a minte", "Clopoţel", "Moara copilăriei mele", "La fântâna Stănculesei" ş.a. Operele dramatice ale autoarei "Roata vremii" şi "Las-că-i bine", montate pe scenele teatrelor "A.S.Puşkin" şi "Luceafărul" s-au bucurat de o înaltă apreciere din partea publicului şi a criticii de specialitate. Lucrările ei au fost traduse în alte limbi de peste hotare. Premiul de Stat al RSSM (1984). Ordinul Drapelul Roşu de Muncă. Sursă: Literatura şi arta Moldovei: Encicl. - Chişinău, 1985-1986 |
||