| |
|
Neruda Pablo (poet chilian) | translated by: Ţurcan Nicu - nepotul lui A.Lupan |
| |
Neruda Pablo (Chilian poet) | ||
| |
Неруда Пабло (чилийский поэт) |
| Neruda Pablo - poet chilian | ||
 Pablo Neruda (1904-1973), (nume adevărat Neftalí Ricardo Reyes Basoalto), s-a născut la 12 iulie, 1904, în oraşul Parral din Chile. Tatăl său a fost feroviar, iar mama, care murise scurt timp după naşterea sa, învăţătoare. Câţiva ani mai târziu, tatăl său s-a mutat în oraşul Temuco , unde s-a căsătorit cu dońa Trinidad Candia Malverde. Poetul şi-a petrecut copilăria şi tinereţea în Temuco, unde a cunoscut-o pe Gabriela Mistral, îndrăgostindu-se de ea. Doar la 13 ani începe deja să scrie articole pentru ziarul "La Mańana", printre care “Entusiasmo y Perseverancia” – prima poezie publicată. În 1920 începe colaborarea cu revista literară "Selva Austral" sub pseudonimul Pablo Neruda, pe care şi l-a atribuit în memoria poetului cehoslovac Jan Neruda(1834-1891). Câteva din poeziile de atunci se regăsesc în prima sa carte - Crepusculario (1923). În anul următor a publicat una din cele mai cunoscute şi traduse lucrări - Veinte poemas de amor y una cancion desesperada. Paralel cu activitatea literară, Neruda studiază franceza şi pedagogia la Universitatea Chile din Santiago. Între 1927-1935 guvernul i-a oferit mai multe misiuni onorifice de ambasador, care l-au dus în Burma, Ceylon, Java, Singapore, Buenos Aires, Barcelona şi Madrid. Creaţia sa în această perioadă grea include, printre altele, colecţia poeziilor ezoterice şi suprarealiste Residencia en la tierra (1933), care a marcat afirmarea sa literară. Războiul civil din Spania şi asasinarea lui Garcia Lorca, pe care l-a cunoscut, l-au marcat puternic şi l-au făcut să se alăture mişcării republicane, la început în Spania, apoi în Franţa, unde a început lucrul asupra culegerii de poezii Espańa en el Corazón (1937). În acelaşi an se reîntoarce în ţara natală, unde a fost rechemat, şi creaţia sa se orientează spre teme politico-sociale. Espańa en el Corazón a avut un mare impact în virtutea faptului că a fost scrisă în mijlocul frontului în timpul războiului civil. În 1939 Neruda a fost numit consul pentru emigrarea spaniolă, cu sediul la Paris, apoi în scurt timp după aceasta, Consul General în Mexico, unde a rescris Canto General de Chile, transformându-l într-un poem epic despre întreg continentul sud-american, despre natura, poporul şi destinul istoric al lui. Această lucrare, întitulată Canto General, a fost publicată în Mexic în 1950 şi de asemenea în ilegalitate în Chile. Ea constă din aprox. 250 de poezii, încorporate în 15 cicluri literare şi constituie lucrarea fundamentală a lui Neruda. Canto General a fost tradusă în câteva zeci de limbi. Aproape toate aceste poezii au fost create în condiţii grele, atunci când Neruda a trăit departe de ţara sa. În 1943 Neruda se reîntoarce în Chile iar în 1945 a fost ales în calitate de senator al Republicii, alăturându-se Partidului Comunist din Chile. Din cauza protestelor împotriva politicii represive a preşedintelui González Videla faţă de minerii grevişti în 1947, a fost nevoit să treacă în ilegalitate timp de doi ani în ţara sa după ce o părăseşte în 1949. După ce a trăit în mai multe ţări europene, se reîntoarce în 1952. O mare parte din ceea ce a publicat în această perioadă poartă amprenta activităţii sale politice: de exemplu Las Uvas y el Viento (1954) care poate fi privită ca un zilnic al exilului său. În Odas elementales (1954- 1959) mesajul său este extins într-o descriere mai largă a lumii, unde lucrurile, evenimentele, relaţiile sunt prezentate în ordine alfabetică. Creaţia lui Neruda este deosebit de extensivă. De exemplu, Obras Completas, care a fost mereu republicată, cuprindea în 1951 459 de pagini, în 1962 – 1925 pagini, iar în 1968 a ajuns la 3237 pagini în două volume. Printre lucrările din ultimii ani pot fi menţionate Cien sonetos de amor (1959), care cuprinde poezii dedicate soţiei sale Matilde Urrutia, Memorial de Isla Negra – lucrare poetică cu caracter autobiografic în 5 volume, publicat cu ocazia celor 60 de ani împliniţi, Arte de pajáros (1966), La Barcarola (1967), piesa Fulgor y muerte de Joaquín Murieta (1967), Las manos del día (1968), Fin del mundo (1969), Las piedras del cielo (1970), şi La espada encendida. Premiul Nobel în domeniul literaturii – 1971. Pablo Neruda s-a stins din viaţă în 1973. |
||