| |
|
Meniuc George (scriitor) | |
| |
Meniuc George (writer) | translated by: Ţurcan Nicu - nepotul lui A.Lupan | |
| |
Менюк Жеорже (писатель) |
| Meniuc George - scriitor | ||
 MENIUC, George (20.V.1918, Chişinău - 8.II.1987, Chişinău), poet, prozator, eseist, dramaturg. Îşi face studiile la Liceul M.Eminescu din Chişinău şi la Universitatea din Bucureşti. Debutează în 1934 în revista Societăţii M.Eminescu, publicând şi în alte reviste liceale, precum şi în revista de literatură şi cultură generală Pagini basarabene. Prima plachetă Interior cosmic îi apare la 1939 şi poartă amprentele influenţei poeziei moderniste. Lirica sa se sincronizează cu procesele sociale, economice, morale: Cântecul zorilor (1948), Poezii (1954), Strofe lirice (1956), Poeme (1957), Versuri alese (1958) etc, volumele Vremea Lerului (1969), Florile dalbe (1979) şi Toamna lui Orfeu (1983) fiind cele mai reprezentative datorită exigenţei, măiestriei cu care interpretează raporturile omului cu lumea. M. a impus în literatura basarabeană genul eseistic, cultivat încă din tinereţe: Imaginea în artă (1940), Iarba fiarelor (1959), Cadran solar (1966), Eseuri (1967). Lucrările lui eseistice denotă erudiţie, capacitatea de a înţelege mesajul profund al valorilor artistice nemuritoare. Eroii nuvelelor sale (cul. Nuvele (1961) ş.a.) au o deosebită sensibilitate pentru frumos, pentru înaltele valori spirituale şi morale ale vieţii. Scrierile folclorice şi predilecţia pentru ingenuitatea sufletească au constituit un imbold pentru plăsmuirea unor cărţi destinate copiilor: Poveşti (1953), La balul coţofenei (1963), Prichindelul (1969) ş.a. Este autorul piesei Raţa şi răţuştele, al dramei-eseu Floarea-soarelui, Vernisaj (despre viaţa şi creaţia artistului V.Van Gogh). Dramaturgia lui M. are la bază motive culturale specifice întregii sale opere: artistul şi anturajul cotidian, inspiraţia, căutările creatoare. M. traduce din opera lui F.Dostoevski, N.Gogol, A.Tolstoi. Este laureat al Premiului de Stat (1972), apreciat cu distincţii guvernamentale. O stradă din Chişinău, pe care scriitorul timp îndelungat a locuit, îi poartă azi numele. Bibliogr.: 1. Literatura şi arta Moldovei: Encicl. - Vol.2. - Chişinău, 1986; 2. Cimpoi, M. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. - Chişinău, 1996. Sursă: Chişinău-enciclopedie 1997 |
||