Lăcată


Lăcată
completat: 2006-03-15 19:20:24

LĂCATĂ

Lăcată, lăcată,
te ştie tot satul,
cum stai încuiată,
la uşă uitată.

Vin oameni şi pleacă,
pe-aici ca în treacăt,
flăcăi din măhală,
copii de la şcoală,
dar care cum vine
te pupă pe tine.

Lăcată, lăcată,
ori eşti fermecată,
ori eşti blestemată
să stai încuiată?
Sau cheia-ai pierdut-o,
de taci ca o mută?

- Ba nu-s eu nici mută,
nici cheia pierdută,
nici nu-s fermecată,
nici nu-s blestemată.

Dar şeful hoinarul,
bibliotecarul,
îşi uită de toate,
umblând pe urlate.

Şi nu se găseşte
un om de nădejde,
să-i spună de mine,
că-i mare ruşine.

Că lumea îl cată
şi cărţile-aşteaptă.

Să-l prindă să-i spuie:
voinice, voinice,
ori ia şi descuie,
ori şterge-o de-aice!

Auzi, logofete?
Ori şterge-o de-aice!

Published:

Autor	Book name	Publisher	Year	Page
Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1973	164
Andrei Lupan	Frate al pământului	Editura "Literatura artistică", Chişinău	1986	195
Andrei Lupan	Scrieri v.1	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2002	212