|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| Condeie |
 |
||
CONDEIE George Meniuc Pleacă, pleacă şoricelul de sub moviliţa-casă, unde-s dealurile celea. Îmbrăcat cu tichiuţă, cu fireturi de mătasă şi cu nasturi de safir, încheiat pe la lăbuţe, pleacă hojma şoricelul, pleacă, pleacă musafir. Şi-am zis despre şoarece. Peste holmuri pe-ndelete s-a pornit voinicu-ncalte să-şi adulmece pereche. Merge el, ajunge-n măguri şi se uită înspre nouri, unde-i doamna negură, da codiţa-i tremură, parc-ar fi o holbură. Şi-am zis despre holbură. Şi-apoi iară merge, merge, când o ploaie fără preget îşi repede suliţa, încurcându-i căile. Bat bojocii vântului ştiolnele pământului şi-nfioară văile blestemata burniţă. Şi-am zis despre burniţă. Iată, băietanule, cum se fac poemele, – oamenii ca oamenii, da un pui de şoarece poate să te-ncalece şi să-ţi roadă temele, hulpav ca o cremene. Na şi despre cremene. Şi-am zis despre cremene. Şi-am zis despre burniţă. Şi-am zis despre holbură. Şi-am zis despre şoarece. Liviu Deleanu Cine geme-n noapte cu oftări tăcute? Cine răscoleşte vremile trecute? Cine-i oare cneazul care-ntre saltele s-a culcat şi doarme ca un pui de lele? E voinicul lumii Paloş Neînfrânt, visul său cel straşnic astăzi vreau să-l cânt. Iată de sub hrube, dintr-un beci de leat, vine un balaur mare spumegat, labele hidoase zângănesc pe zări, foc, catran şi smoală fumegă pe nări, şapte cozi de-aramă flutură în vânt, cozile-s în nouri, labele-n pământ. Şapte limbi pletoase, şapte căpăţâni, iar sub hârciul frunţii – şapte ochi hapsâni; răpciugos strănută aburii verzui, luna putrezeşte la duhneala lui, stelele se jâmbă, soarele păleşte, ziua se prăvale, noaptea hohoteşte. Foc, coşmar şi iască, mucegai şi zgură, nu te ducă sfântul ce harababură… Iar în dinţi mişelul ţine-un polonic, vrea să mi-l sorbească pe bietul voinic. Ceilalţi prădalnici, ticăloşi betegi, bufniţele nopţii, corbi şi lilieci, Pează-rea, Murgilă, Turcul, Barbă-Cot adulmecară prânzul şi se ling pe bot. Unii peste plaiuri umblă cu căruţa, adunând mălaiul pentru măliguţă, alţii cară vreascuri, le aprind văpaie, buimăcind pământul, strigă-n hărmălaie. Cât mi ţi-i băltoaca spânzură-un cazan, pun în el cartoafe, hălci şi leuştean şi copii de ţâţă şi femei de-un leat pun să facă borşul cât mai pipărat. Ce urmă în fine, n-am să vă mai spun, au hălit de-a valma din acest ceaun şi le fu ospăţul tocmai după plac, nici măcar n-avură crampe la stomac. Jubiliară Pârdalnica vreme cu-ncetul l-a nins pe la tâmple mărunt. “Nevastă, – oftează poetul,– mai zmulge-mi din părul cărunt”. Nevasta pliveşte cu jale argintul ivit la soroc, dar timpul ce trece agale din nou îl presoară la loc. Trec anii şi n-ai ce le face: ţi-e părul ca pomul brumat… Mai lasă-l, poetule, ‘n pace, că n-o să rămâi doar pleşcat! Mai bine să-ţi iei călimara, condeiul, caietul deschis, şi cheamă din nou primăvara cu dalbele flori de cais. Porneşte hurtaş cu băieţii, cu fete codane la joc şi-un cântec mai viu tinereţii doiniţi-l cu toţi la un loc. Ei azi mai avan te îndeamnă, deşi ţi-au făcut jubileu; hăt-hăt, încă-i mult pân-la toamnă în cartea talentului tău. Chiar dacă vrun critic de-alături te-mpunge cu pana niţel, scornind niscaiva marafeturi, tu pune-l să cânte şi el. Iar dacă vreo fată limbută întreabă de ani să-i socoţi, aicea tu fă-l pe tăcutul şi nu-i număra chiar pe toţi. Răspunde: “Deleanu mă cheamă! Şi azi vă declar cu temei, că eu rămân hojma de-o seamă cu vârsta eroilor mei!” 1961 Vladimir Rusu Hai, flăcăilor, daţi mâna, hop, hop, hop! Şi Gheorghiţă şi Grăchina, hop, hop, hop! Să întindem hora mare la un loc! Daţi din mâini şi din picioare mai cu foc! Ţii tu minte, moldovene, of, of, of! Hora cei din altă vreme, of, of, of! Hora grea de asuprire, hop, hop, hop! Când jucam noi cu măhnire, hop, hop, hop! Iar acuma, moldovene, nu te da! Joacă hora fără jele, uite-aşa! Joacă hora şi bătuta, trage-o, măi! Ca să tremure Wall-stritul, măi flăcăi! Bogdan Istru Ionică bade, cu bănat nu-ţi fie, îţi trimit o carte plină de mânie. Am să-ţi scriu de-a dreptul, bănuiala-i mare? Căci aşa-i poetul, nu prea înconjoară. Am aflat, măi frate, că la ferma voastră vacile de lapte nu prea dau coraslă. Dar de unde vine mana şi belşugul? Oare nu din ţâţa vacilor se mulge? Zici că faci o normă? E puţin, nepoate; oare nu se poate una jumătate? Ore nu vi-i satul baştină senină? Oare nu vă place laptele, smântâna? Oare n-au flăcăii braţe tari, vânjoase? Oare nu-s codane în măhala voastră? Îţi aduci aminte când eram de-o şchioapă şi cu dosul roşu ne scăldam în apă? Iacă voinicie! Nu te da, măi frate, faceţi ca să fie totul cumsecade. Când îţi drege treaba, nu mai aştepta, dă-mi o telegramă şi v-oi lăuda. Da, să fiu al naibii, că v-oi lăuda. Emilian Bucov Ascultă, Li Sîn Man, de pe mal sud-est coreean, vândut pe dolar american: locul tău este-n Pacific Ocean! Taci? Iată o mărturie că n-ai habar cine îţi scrie. În zădar te prefaci — ştim noi de ce taci. Hei, măi, Li Sîn Man, vi- pe- ră, o- ran- gu- tan, îţi scrie Radu Bucov Emilian, tânăr poet, începător veteran, născut în 1909 an, în codru moldovean, pe tunet, fulger şi uragan. Citeşte: «Amintirile lui Burcă» — roman. «Cresc etajele» — roman. «Oraşul Răut» — în versuri roman. Poeme, strigături, nuvele, piese şi poezie, poezie, POEZIE... Vezi: Bi-bli-o-gra-fie, din ale mele modeste «Opere alese»! Dar tu, Li Sîn Man, de pe mal sud-est coreean, vândut la duşman, răspunde nu ascunde,— cine eşti tu? Tu? Ţîsst! Ptfu! Măi, măi, măi… Urá, urá, să nu întârziaţi! Senzaţia cea mare v-o arăt! Uitaţi-vă cu ochii mai holbaţi, avem în faţa noastră un poet. Nu-i nou-nouţ, i-i părul porumbac şi parcă a mai fost pe-aici văzut, dar eu cu-atât mai mult nu pot să tac: pierdut era şi nu mai e pierdut. L-am regăsit gogind demultişor c-un vechi mozol de vivat literar şi l-am smuncit c-o mână de-ajutor desculţ printre ciurlini şi porumbari. Şi, ptiu, de n-aş vorbi în ceasul rău, a început să calce mai jigât, îl laud, minunându-mă şi eu: unde ţineai năravul zăvorât? Voi n-arătaţi la tâmplele lui vechi, priviţi-l cu un ochi mai înţelept: i-i capul rezemat între urechi şi inima i-i teafără în piept. Dar ştiţi ce m-a uimit mai cu temei şi face să mă bucur mai avan? E numele poetului – Andrei şi mai ales familia – Lupan. Iac-aşa!… Măi, negativilor, unde-alergaţi? Ce-aţi năvălit peste mine? Marş între mase! Munciţi, învăţaţi, creşteţi, gândiţi, aşteptaţi, îndreptaţi, critica, critica n-o neglijaţi, hai, recunoaşteţi, nu vă-ngâmfaţi, faceţi cum se cuvine, să-mi iasă povestea bine! Voi, pozitivilor, feţi-logofeţi, poftiţi la luptă încoace! Unii cu planul măreţ, alţii cu pilde de preţ, luaţi-i pe iştia şi faceţi cum vreţi, daţi-i cu capul colea de pereţi, mai sfădăreţi, mai îndrăzneţi, tot profsoiuzul, odată băieţi! Uite aşa, îmi place! De-acum să trăiţi în pace! Straşnic bună treabă, hai la tipar mai degrabă! Diapazon satiric – Hi, hi, hi! Hi, hi, hi! Do, re, mi, fa, sol, la, si! Nasul când mi-l voi scobi, toţi de haz ne-om prăpădi . – Ha, ha, ha! Ha, ha, ha! Te-am ciupit pe dumneata! Ce-a fost scris într-un tratat am rimat şi-am repetat. – Ho, ho, ho! Ho, ho, ho! Si, la, sol, fa, mi, re, do! Scormonind într-un gunoi, am găsit palavre noi. Pot să fac din ele-o carte, să miroase pân-departe. |
Published:
| Author | Book name | Publisher | Year | Page | Remark | |
|---|---|---|---|---|---|---|
 |
Andrei Lupan | Meşter Faur | Editura de stat a Moldovei, Chişinău | 1958 | 107 | |
 |
Andrei Lupan | Frate al pământului | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 1959 | 288 | |
 |
Andrei Lupan | Frate al pământului | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 1962 | 298 | |
 |
Andrei Lupan | Scrieri v.1 | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 1973 | 274 | |
 |
Andrei Lupan | Poezii | Editura "Literatura artistică", Chişinău | 1985 | 162 | |
 |
Andrei Lupan | Frate al pământului | Editura "Literatura artistică", Chişinău | 1986 | 299 | |
 |
Andrei Lupan | Scrieri v.1 | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 2002 | 239 |
See also:
| - | Documente -> Diverse -> Manuscrise, schiţe -> Manuscris - "Coşmarul lui Voinicel. Fragment dintr-un poem lung, lung..." ("Condeie-Liviu Deleanu") |