Singur printre echinoderme


Singur printre echinoderme		1933
completat: 2006-03-16 15:59:56

SINGUR PRINTRE ECHINODERME

Cartea era ilizibilă din cauza semnăturilor. Fiecare pagină părea coperta unei broşuri de grafologie a unuia Sherman, apărută nu demult în vitrina librăriei "Şah". Colţurile foilor, unse în prealabil cu sudoare, se răsuciseră de jur împrejur. Unele erau desprinse şi roase zimţat, cu un contur care amintea harta României.
Avram I. Avram căuta lecţia: "Încrângătura Echinodermelor". Din titlu rămase numai inima... tura Echin... Pe deasupra se lăbărţau două iscălituri cu arabescuri ingenioase. Amândouă sfârşeau în ...escu. Pagina părea luată din noroi şi uscată la flacăra lămpii. Vreun "...escu" din cei iscăliţi trebuie să fi fumat. Se cunoşteau pe foaia următoare ravagii pricinuite de focul ţigării. Semnăturile celor doi omonimi erau însoţite în toate cărţile de urme grave. De exemplu, manualul de algebră de Manicatide. Numele autorului suferise două scrijelări încrucişate. Nu era greu să ghiceşti că pricina gestului asasin fusese de la nota 4 în jos. Dinte pentru dinte. Deoarece "escu" nu avea la îndemână maxilarul vinovatului, a echivalat ofensa după o inspiraţie de moment. Mai departe uzase peste tot de ţigară: ecuaţii, progresii, logaritmi, toate fuseseră botezate prin foc. Pe rest, oblic, longitudinal şi transversal se răţoia iscălitura celor doi, cu ultima silabă exprimată mai citeţ. Începutul ca orice început se descifra mai anevoie.
Avram I. Avram reveni la echinoderme. Din lecţie rămăsese cam atâta cât pentru o notă de trei sau patru din scara celor zece puncte programate. Poate, în condiţii optime, un cinci. Restul materiei îl învăţaseră alţii, până la el. Ce vreţi? Înainte se făcea carte, nu glumă.
Dacă mâine, de exemplu, va fi extemporal? Ce te faci? De unde copiezi? Ca să răzbeşti prin mâzgâliturile tâmpiţilor ălora, ţi-ar trebui un talent de Champollion. Aşa se învaţă din cărţile statului, jumătate de volum se fumează sau îl distrug derbedeii. Pe rest scriu maxime, amintiri, elegii, epopei. Când ajung în mâna unui om serios, sunt inutilizabile. Uite amprente! Parcă anume au pus degetul ca analfabeţii pe acte.
Colegul său de bancă, Marin Nastu, zis "Baciul", a scos în timpul acesta tutunul din buzunar. Marin Nastu e cel mai mizerabil om din lume. De când îl ştie, trăieşte cu un fel de neghiobie exagerată. Ţigara la el e "ţăharcă", foiţa, când se întâmplă s-o aibă, e "hârtie pentru...", iar de cele mai multe ori e foaie veritabilă. Ghetele confecţionate pe calapod special nr. 47 sunt "papuci", picioarele - cotonoage, mâinile - labe, mâncarea - înfulicare, somnul - letargie adevărată.
În loc de "am văzut", "am băut", zice "am vazut", "am baut". Primele sunt verbe obişnuite: am văzut eu, ai băut dumneata. Când Marin spune însă "am vazut", sileşte auditoriul să caşte ochii. E parcă ai vedea un obiect negru pe fond alb sau invers. Nemulţumit cu ce l-a înzestrat natura, îşi augmentează cu expresia atributele, când poate. Din orgoliu personal zice: lăboi, cotonogoi, ţigăroaie...
Are o minte destul de vastă pentru a cuprinde în ea inteligenţa şi imbecilitatea, armonizate şi agravate după cum i-i destinul. Avram I. Avram constată acestea în ocazii anumite şi i le spune. Marin, apelat colegial "Baciul" râde. E măgulit, de bună samă.
Acum răscoleşte prin bancă. Ţine capacul sprijinit pe ceafă, iar cu mâna stângă vântură cărţile. În dreapta păstrează tutunul. Avram I. Avram ştie ce va urma, părăseşte pentru moment echinodermele şi aşteaptă. Păcatele precursorilor care au distrus până la el manualul de zoologie, agravate de exhibiţiile grafologice ale celor doi "...escu", tind spre ispăşire. Judecătorul a toate îşi roade buza cu dinţii, privindu-l în ceafă pe "Baciul". Acesta sondează pupitrul impasibil. Degrabă îi va zice lui Avram "Ia stăi!" şi va începe să răscolească în partea lui. Asta se întâmplă de acum trei ani la rând, de când amândoi stau în aceeaşi bancă, aşa că nu e greu să deduci.
- Ia stăi!
Avram I. Avram ridică "Zoologia" cu amândouă mâinile şi "stă" cu sufletul otrăvit la gură.
- Hăăă!... oftează tocmai de la rărunchi.
Vizatul, tot mai nerăbdător, răstoarnă ordinea apartamentului şcolăresc al lui Avram. Fiecare carte pipăită şi găsită improprie e aruncată în lături ca o varză din butoiul de acrit. Caietele şi tezele comprimatului proprietar, respinse de expertiza digitală a baciului, rămân îndesate în cele patru colţuri boţitoare de hârtii ale băncii.
Avram I. Avram deschide vorba cum ar proba un moment semnalul unei locomobile sub presiune maximă.
- Ce cauţi?
- Unde-i "Zoologia"?
- Uite-o ici!...
- Bine c-o ţii în sân să n-o strice lumina. De când o caut!
Avram cedează cartea cu acelaşi sentiment cu care şi-ar fi tăiat limba între dinţi, ca să i-o scuipe amicului în faţă. Marin Nastu ia "Zoologia", o aşează dinainte şi cu nedezminţita lui siguranţă îi cercetează foile până la capitolul "Echinoderme". Aici întârzie un moment, apoi rupe foaia demn şi tacticos, parcă ar servi o foiţă "Job" dintr-o tabacheră de argint.
- ...să zdrobesc un ţigăroi!
Oi, oi, oi, o-i-i-i... Sufletul lui Avram împunge prin nas, prin unghii, prin păr, prin ochi, ca nişte "oi-oi" electrizaţi. Limba i-a rămas înţepenită şi mintea rătăceşte în căutarea cuvântului ce-ar exprima adevărul. Adevărul lui Avram nu poate fi exprimat cu întreg arsenalul limbilor moderne. Ar vrea o silabă apocaliptică, care să-l detune pe ticălos, ca să-i explodeze ţigăroiul între dinţoii botoiului său de vlăjgan berbecit şi măgărizat. Ar comanda, de-ar putea, desfacerea pământului pentru expulzarea lui pe vecie în străfunduri, la fiertura Vezuviului. Să-i răzbucnească numai gemetele uneori, la erupţii. Dar toată furtuna lui s-a dezlănţuit fără de vorbe, a simţit-o ieşindu-i ca sudoarea prin pori, până s-a pomenit el singur cuprins de istovire. Se sforţă totuşi să-l înspăimânte pe criminal:
- Să ştii că te reclam!
- Ţi-oi trânti o labă!...
Era o ameninţare goală. "Baciul" nu dădea niciodată cu laba. Când trebuia, ţi-o aşeza numai uşor pe creştet, apoi apăsa brusc, reducându-te la jumătate de volum. Cum zicea el, experimenta pe viu efectele cunoscutei legi din fizică, a lui Boyle-Mariotte. Atâta ştiinţă avea în capul său ticălos.
Avram I. Avram îi întoarse spatele scârbit şi începu să citească. Mai rămăsese o singură foaie din lecţie şi aceea încărcată cu iscăliturile familiare.
"...simetrie pentaradiară. Ventral e situată gura de la care pornesc cinci canale ambulacrare: câte unul în fiecare braţ".
Marin a dat foc la cuptorul locomobilei sale. Parcă arde tizic. Fumul înecăcios năvăleşte ca o negură sub ochii lui Avram. Din fund vine prin TFF - telefon fără fir:
- Nastu, bicioc!
- Haide, ha!
Larma s-a înteţit; un grup discută aprins despre steaua de mare. Avram I. Avram se concentrează cu disperare, din răsputeri. "Steaua, steaua... steaua de mare... Cinci zone ambulacrare, cinci interambulacrare. Steaua... oi, oi, oiii..."
Arde baciul. L-a cuprins fumul împrejur cu miros de cârpă şi catran şi păr de porc şi paie mucede. Alarmat, Avram bagă mâna în nebuloasă şi o vântură să vadă ce-i. Nu-i nimic, fumează baciul. Şi-a rezemat capul de spetează şi scoate apatic colaci de fum.
- Ce tutun e ăsta?
- Hă?...
- Ce tutun fumezi?
- Calitatea "Zob"!
În capul lui Avram se învârte cu fumul o rămăşiţă de gând intoxicat şi ameţit, amestecat cu frânturi de lecţie şi cu aiureală.
- "Zob... oi! Tutun... oi! Ţigăroi!... Steaua de mare... Steaua... Steaua care-a răsărit... o cale-atât de lungă... pieri în noapte adâncă!..."
Era tot ce-i rămăsese din nenorocita lecţie pentru extemporalul de mâine.

1933

Published:

	Autor	Book name	Publisher	Year	Page	Remark
	Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1973	201
	Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2002	57

See also:

-	Documente -> Diverse -> Manuscrise, schiţe -> Manuscris - "Despre echinoderme"
-	Documente -> Diverse -> Manuscrise, schiţe -> Manuscris - fragment din "Singur printre echinoderme"