Fâţă, vai de capul lui


Fâţă, vai de capul lui
updated: 2006-03-16 16:14:18

FÂŢĂ, VAI DE CAPUL LUI

Fâţă îşi număra copiii în gând.
- Graf, Nelcu, Gozu, Marţa, Leanu, Nistor, Jan... Şapte. Cu mine şi cu ea, nouă. Deocamdată nouă. Pe urmă...
Şi înjura. Pe urmă puteau să mai vină mulţi goi şi flămânzi.
Cine să-i oprească? El era încă tare, ea tot aşa... Viaţă de câine. Se încrunta şi îndoia capul în piept.
- Cine dracul a mai lăsat şi asta pe pământ? Nouă suflete... Nouă hoituri... pământ ticălos! Graf, Nelcu, Gozu... eu şi ea.
Îl trecea pe fiecare prin faţa minţii şi-l judeca deznădăjduit. Căuta pe unul mai vrednic să-l aleagă din toţi şi să-l alunge în lume după câştig. Să-i împuţineze pentru iarnă.
Graf nu era de nimic. Crescuse galben şi chircit, cu viermi în maţe, vai de pielea lui. Nelcu avea zece ani, dar era îndesat şi tare la muncă.
- Parcă-i un bou, gândi Fâţă despre el. Ei amândoi ţineau casa. Şi cu Ea... Ceilalţi numai mâncau.
- Crapă toţi fără Nelcu. El trage ca-n jug. He, he, sireacu Nelcu... Ce fac ei nouă la iarnă? Nouă guri - Graf, Gozu, Marţa...
Hotărî să-l jertfească pe Nelcu. În lume trebuie om de nădejde. Altul moare, nu poate. Dar cine-i tare, nu se pierde. Face ce face şi ajunge. Se gândea la Radu, vecinul său. Plecase de zece ani numai în cămaşă, nespălat şi parşiv ca Graf şi-acu venise, învăţat, cu haine noi şi spălat. E vorba numai să pleci, dacă pleci...
Se certă toată ziua cu nevasta care bocea prin unghere. Seara l-a luat pe Nelcu de mână să-l arate lui Radu. Ea a prins băiatul de mâna cealaltă şi-l ţinea urlând.
- Să nu pleci, mă Nelcule, că mor eu! Or să moară toţi dacă pleci tu. Şi Marţa, şi Nistor, şi Jan... Să nu pleci. Nu te uita la el, că-i nebun.
Fâţă scârbit o lovi cu pumnul în nas de-i ţâşni sângele. Pe urmă tăbărî pe ea cu picioarele şi-i jucă pe trup, scrâşnind din dinţi şi strângând ochii care îi ardeau de lacrimi.
- Mai urlă, na mai urlă, boală!...
Băiatul plângea şi el, în uşa deschisă.
- Las-o că merg, dă-i pace!... Tată...
Fâţă-l luă şi ieşi vârtej în ogradă. Nevastă-sa alergă dărâmată în urmă.
- Să nu pleci, Nelcule, să nu pleci, c-ai să mori!
Dânsul ridică o piatră şi se opri locului. S-au privit amândoi tăcuţi, apoi ea a rămas în prag, bocindu-se cu cei mai mărunţi împrejur. Fâţă bătu la uşa lui Radu.
- Bună seara, dom'le Radul, ce faci? Îl cunoşti pe băiatul meu? E Nelcu. Era-n faşă când ai plecat dumneata. Acu-i de zece ani. Te-ai prefăcut şi dumneata, nu mai eşti ca atunci. Erai ca Nelcu, ţi-aduci aminte? Şi-acu... Al dracului trece vremea. Ce zici, plouă? Dumneata ai învăţat mult, trebuie să înţelegi.
După un ceas înconjur întrebă hotărât:
- Ce zici de Nelcu, dom'le Radul? N-ai putea să-i găseşti un servici pe la oraş? Aud c-ai să pleci degrabă. Să aibă şi el o bucăţică de pâine.
Radu căscă gura să râdă, dar se opri, făcând o mutră forţată. El vindea seminţe de floarea soarelui şi de dovleac în Chişinău. La douăzeci şi cinci de ani... Cu un certificat de agronom în buzunar... Şi Fâţă-l credea în stare să-i dea servici lui fiu-său. Strânse buzele să nu râdă.
Fâţă îl privi încurcat.
"N-o să vrea. Uite cum umflă botul. E fudul golanul, de-acu s-a boierit. Liftă spurcată...".
Radu rânji dinţii.
- Să-l fac funcţionar?
- Măcar ceva, dom'le Radul, să-ngrijească şi el o vită, să taie un lemn, pentru o bucăţică de pâine... Că suntem mulţi şi nu mai încăpem în casă.
Nelcu se retrase către uşă scâncind. Apoi, brusc, o trânti de perete şi fugi în cerdac, izbucnind în plâns. Acolo se opri, frecându-şi ochii cu dosul pumnilor. Tatăl ridică umerii, arătându-i lui Radu că se miră.
- Ce-i cu tine, mă Nelcule? Vino-ncoa! Vină şi sărută-i mâna lui domnul Radul. Sărută-i mâna, că vrea să te ia cu el să te facă om. Aşa-i, dom'le Radul? Ai să-l iei la oraş să-i dai servici. Să vie şi el ca dumneata îmbrăcat şi sătul. Hai vină, mă Nelcule, zău, uite ce noroc.
- Nu mă duc la horaş, mârâi Nelcu, rezemat c-o mână în uşor. Să meargă Gozu ori Leanu, eu nu vreau.
Fâţă îl privi chinuit.
- Paştile mă-tii proclet; îl vezi, dom'le Radul? Ăsta-i copil? Vin, mă Nelcu, de ce nu-nţelegi?
- Nu vreau, tată, nu vreau...
Începu din nou să plângă în pumni cu zgomot mare şi trăgănat. Tatăl crişcă din măsele şi încreţi faţa în vreo zece feluri, sforţându-se să fie imperativ şi fioros, însă băiatul plângea inflexibil, dincolo de uşă, la loc potrivit pentru fugă. Freca nasul degeaba, ca să nu stea cu mâinile ţapene, şi plângea absent, parcă mai mult de o mâhnire interioară decât de frica străinătăţii. Lui Radu îi păru că plânge de o suferinţă matură, poate de mila tătâne-său. Fâţă îl ameninţa cu ochii caraghioşi şi sfredelitori. Se-ntoarse apoi spre Radu cu fizionomia schimbată subit, într-o atitudine de consternare şi, ca o soluţie fulgerătoare, scoase căciula şi-o boţi subsuoară, încrucişându-şi mâinile pe pântec.
- Ai mai văzut de astea de când maica te-a făcut?
Apoi către băiat, rostind sacadat c-un fel de profeţie patetică:
- Vai de capul tău, nebunule şi blestematule. Vai de capul tău! O să crapi de foame. Nu eşti nici de dracul, vai de capul tău!
Şi se repezi cu mâinile înainte să-l prindă. Nelcu, intuind mişcarea, săltă scurt în ogradă, apoi cu cămaşa umflată de vânt, galopă pe hudiţă la vale spre mijlocul satului.
Din urmă îi zbârnâi o piatră la călcâie, făcându-l să zbughească în sus ca un mânz. Fâţă răsti o înjurătură tare, cum s-ar fi adresat unuia de departe, de după dealurile satului, în care amurgise el încurcat în laţurile vieţii sale, ca o jivină urâtă de toată suflarea.
Luă căciula cu amândouă mâinile, plecă înainte capul, întinzându-l, parcă ar fi vrut să împungă, şi o aşeză strâns, teşind-o în frunte. Pe urmă se întoarse spre cerdac, la Radu.
- Cu bine, dom'le Radul, rămâi sănătos! Rămâi, că mă duc... Mă duc, mă duuuc, unde m-or duce ochii, că m-am săturat şi mi-i destul! Mi-i destul şi rămâi sănătos!
Trecu la deal prin grădină şi sări gardul afară în câmp. Se văicăra singur, îndepărtându-se pe mirişti, parcă l-ar fi lovit o nenorocire năprasnică.

Published:

	Author	Book name	Publisher	Year	Page	Remark
	Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1973	255
	Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2002	101

See also:

-	Documente -> Diverse -> Manuscrise, schiţe -> Manuscris - fragment din "Fâţă vai de capul lui"
-	Documente -> Diverse -> Manuscrise, schiţe -> Manuscris - "Fâţă-aspecte din viaţa lui"