Realităţi studenţeşti


Realităţi studenţeşti		1936
updated: 2006-03-16 16:07:07

REALITĂŢI STUDENŢEŞTI

Universitatea Mihăileană din Iaşi a ridicat taxele.
E o măsură de sumbră inaugurare a noului an, care porneşte din cercul cel mai apropiat vieţii studenţeşti: senatul profesorilor universităţii.
Condiţiile noastre de existenţă, zbuciumul epuizant pentru satisfacerea derizorie a trebuinţelor elementare nu puteau fi nicăieri mai bine cunoscute în toată goliciunea lor dramatică, decât aici în cadrul în care ele se consumă; în mijlocul nostru şi al profesorilor noştri.
Există într-adevăr o latură a vieţii studenţeşti, care în afara universităţii nu se cunoaşte, dar care constituie caracterul dominant al acestei vieţi.
Problema existenţei materiale, în ultimul timp, tinde să reducă la minimum preocupările de alt ordin: chiar cele de cultură, pentru care universitatea a fost creată.
Vom dovedi aceasta pentru informarea publică în articolele viitoare; azi ne propunem mai ales să lămurim, pentru studenţi şi pentru prietenii lor, raţiunea măsurii luate de către senatul părinţilor noştri sufleteşti.
Există un drept nelimitat la cultură al tuturor fără nici o deosebire.
Şcoala - mai ales şcoala - îşi propune să realizeze cea mai durabilă înfrăţire între categoriile sociale; şi prin factorii ei de cultură ea poate ridica conştiinţele cetăţenilor la un aşa nivel de înţelegere, încât de acolo, prin forţa conştiinţei luminate, să nu mai fie posibilă nici o falsificare a adevărurilor şi deci nici o deplasare a efortului colectiv de pe linia marilor idealuri omeneşti.
Şcoala trebuie să ridice din masa amorfă a tuturor milioanelor cea mai temerară armată pentru paza căilor de progres.
Aceste lucruri sunt aşa de cunoscute, încât seamănă a vorbe goale; un fel de cântec care şi-a pierdut aroma prin banalizare.
Deocamdată să privim cum se încadrează măsura ridicării taxelor în acest mare rost al şcolii.
Universitatea are nevoi, desigur.
Aceste nevoi nu s-au născut astă vară şi nici nu vor dispare în primăvara viitoare. Sunt de durată mai lungă şi, probabil, că vor creşte, pentru că aşa e legea progresului, care se aplică deopotrivă indivizilor, societăţilor şi instituţiilor sociale.
Dar ar trebui înţeles un lucru:
Universitatea are nevoi cu studenţii ei la un loc şi nu mai are nici o nevoie, nu mai are chiar nici un rost, în afară de ei.
O universitate în afară de studenţi e o belea bugetară care satisface numai - la gradul ridicol - dorinţa de fudulie a unui popor.
O universitate e o lumină vie şi necesară numai împreună cu studenţii ei: ea e farul de orientare al progresului uman atunci când de viaţa de apostol a unui profesor leagă un tineret entuziast şi dornic de cuceririle ştiinţifice.
Universitatea are nevoi...
Cea mai principală dintre acestea, cea care le lasă cu mult în urmă pe altele este nevoia de a face din student un om întreg, un ins de elită, cu rosturile definitiv conturate şi cu puterile dezvoltate până la limita de sus a exigenţelor sociale.
Studentul trebuie pus în situaţia de a-şi putea însuşi tot materialul cerut de această importantă menire.
Sigur, că nu trebuie să fie un răsfăţat; dar nu trebuie să fie nici în ruptul capului un ţap ispăşitor, un contribuabil nevolnic în veşnică restanţă mai întâi cu taxele şi apoi cu examenele.
Dibăciile fiscale din facultăţi, formele ingenioase de solicitare: a francului, a polului, a sutarului, a miarului şi a multiplilor respectivi dezvoltă, prin proces natural, o psihologie de negustoraş sau de calic, pe care o poate oricine sesiza în grupele de petiţionari de la uşa decanatelor, secretariatelor, rectoratelor, primăriilor, ospătăriilor etc.
Vom lămuri şi aceste realităţi cu datele lor statistice mai târziu; azi facem câteva constatări generale.
Nu e grav numai acest proces de corupţie a sufletului studenţesc.
În definitiv, se poate ca azi - în actuala conjunctură economică - să fie necesare asemenea calităţi.
Dar există ceva care se opune cu o altă ţinută acestor băneşti măsuri universitare.
E sărăcia neagră, neliterară şi intolerabilă a marii majorităţi studenţeşti.
Se cunosc eforturile disperate, pe care trebuie să le facă un student - din masa cea mare a studenţilor - pentru ca să scoată, cu chiu cu vai, un grăunte de energie din făptura lui devastată de tot felul de măsuri şi de protecţii şi pentru ca să poată realiza o aparenţă convenabilă la bilanţul implacabil al sesiunilor.
Şi să ne întoarcem iar să gândim cu tristeţe că aceste aspre greutăţi sunt cunoscute mai ales de profesorii noştri, de senatul nostru universitar, care în toamna asta, pe lângă alte măsuri fiscale, a mai luat-o şi pe aceea de a ne arunca în spate o nouă taxă, cu un nume care azi nu ne interesează, dar care nu poate fi destul de convingător nici pentru cel mai binevoitor student din ţară.
Convingătoare - e bine să se afirme - sunt numai măsurile restrictive de care autorităţile universitare dispun şi uzează.
Le vom vedea şi pe acestea mâine sau poimâine.
Menţionăm pentru azi numai atât.
Studenţii nu pot fi înscrişi în anul viitor până ce nu-şi dau examenele din anii trecuţi.
Studenţii nu sunt primiţi să-şi dea examenele din anii trecuţi, până ce nu plătesc o parte din taxele anului viitor.
Studenţii îşi plătesc taxa pe anul viitor, dar nu ştiu pe ce an o plătesc, pentru că nu ştiu în ce an vor fi înscrişi.
Nu demult ziarul guvernului a publicat un apel emoţionant către şcolari: "Înapoi la carte".
Studenţii - conştiincioşi şcolari - au venit după îndemn, înapoi la carte.
Aici au găsit îndemnul senatului profesorilor noştri: "Înapoi la taxe".
- Şi după aia poftiţi la examene.

1936

Published:

Author	Book name	Publisher	Year	Page	Remark
Andrei Lupan	Cărţile şi răbojul anilor	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1969	94	(sub genericul "Timpul neîmpăcării")
Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1973	269
Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2002	112

Printed:

Journal	Date
Ziarul "Viaţa Basarabiei", Chişinău	27.10.1937