Facultatea şi studenţii ei


Facultatea şi studenţii ei		1937
updated: 2006-03-16 16:08:25

FACULTATEA ŞI STUDENŢII EI

La Chişinău creşte ca o podoabă a învăţământului facultatea de agronomie.
Sunt cinci ani de zile de când se munceşte înlăuntrul şi în afara zidurilor cu îndărătnicie de albină.
Se duce un război al civilizaţiei şi al progresului, care face mai puţin zgomot decât guturaiul unui golchipăr renumit; un război care cere unelte moderate: cărţi, eprubete şi sculele de tot felul ale muncitorilor.
În subsol e o armată de lemnari, în curte una de zidari, iar mai departe, până în fundurile Basarabiei, avangărzile ignorate ale ţăranilor şi agronomilor de la fermele şi pepinierele facultăţii.
Aceştia toţi încă n-au fost nici la o defilare până acum: ziua lor va rămâne încă multă vreme prea mică pentru astfel de ocupaţii.
Iar pentru provincia noastră, bolnavă de secetă şi de tifos exantematic neîntrerupt, eforturile trebuiesc tot mai intensificate.
Basarabenii care n-au drămuit nici o jertfă pentru ca facultatea să-şi aşeze temeliile pe pământul lor secătuit, cer colaborarea ei la o muncă mai luminată de rodire a ogoarelor.
Acesta este rostul facultăţii. Trebuia să fie aşezată anume aici, unde-i solul bogat, dar neproductiv, unde sunt cei mai perseverenţi, dar şi cei mai săraci muncitori.
Facultatea de agronomie se află în Basarabia, pentru ca alături de ţăranii ei şi de plugul lor primitiv şi ruginit să ducă lupta de ridicare a nivelului economiei săteşti. Numai de aici trebuie început şi numai pentru asta provincia a dat tot ce a avut mai bogat şi mai frumos. Importanţa acestor daruri, precum şi scopul lor, pot fi mândria oricărui popor din lume. Ele vor valora cu atât mai mult, cu cât vor fi mai pe deplin răsplătite.
Iar instalaţiile şi muncitorii de tot felul ai facultăţii, al căror număr creşte zilnic, îndreptăţesc foarte mari nădejdi şi bucurii.
Aceasta este o faţă a instituţiei noastre, deschisă în afară, spre lume în general; dar mai există încă una, care ne priveşte aparent numai pe noi, studenţii. Datoria noastră este să înţelegem şi să facem a fi înţeleşi că nu trebuie să existe două puncte de vedere în privinţa asta, că dacă dezvoltarea facultăţii va corespunde deprimării constante a studenţimii, atunci toate sforţările sunt inutile.
Aici, în situaţia actuală, facultatea de agronomie este, prin destinaţie, a ţărănimii. Procentul covârşitor al fiilor de plugari se poate constata oricând la secretariat.
Pe de altă parte, cine nu ştie că bugetul de întreţinere al unui student depăşeşte de două sau de trei ori bugetul unei familii de ţărani mijlocii?
De unde trebuie să fie realizat? Problema asta se pune mai întâi şi numai pe urmă vine ca ceva secundar învăţătura şi examenul.
Taxele de înscriere, cele de construcţie şi întreţinere, de laborator şi altele mai mărunte - vro duzină la număr - precum şi întreţinerea studentului, ating o sumă rotundă.
În toamna trecută am făcut toate eforturile, am bătut pe la toate uşile şi am deschis o cantină. Oameni străini de universitate au alergat şi au muncit împreună cu noi, au făcut totul cu cea mai mare bunăvoinţă, pentru ca, eliberaţi de lipsuri zilnice, studenţii să se ocupe numai de carte în Chişinău. Efectele acestei realizări s-au putut constata în sesiunea de examene din primăvară.
Dar peste vară - în lipsa noastră - ni s-a aruncat în spate - ca o nimică - încă o serie de taxe. Nu asta aşteptam noi de la profesorii noştri. Când trebuie, sub ameninţarea repetenţiei sau a eliminării, să trecem examenele, se impune ca o condiţie de elementară înţelegere cel puţin apărarea nivelului vechi de existenţă. Noi am suportat în schimb o nouă taxă.
Taxa aceasta - nouă-nouţă cum este ea acum - trebuie să cadă legal şi definitiv sau sub formă de scutire generală pentru toţi studenţii.
Ea împiedică facultatea de agronomie în rosturile ei. Candidaţii la admitere au fost şi vor mai fi în fiecare an sub limita locurilor disponibile. Laboratoriile bogate, toate dependinţele facultăţii - adevărate şantiere de muncă şi reconstrucţie a Basarabiei agricole - sunt paralizate în acţiunea lor de o taxă de întreţinere şi de una de construcţii.
Aceste taxe sunt botezate greşit. Ele nu construiesc şi nu întreţin, ci distrug şi macină energia studenţească.
Până se vor plăti ele, până se vor plăti celelalte taxe, care nu mai poartă nume, ci sunt doar numerotate pe chitanţier, până atunci laboratoriile şi cabinetele de lucrări vor fi tot mai puţin populate.
Investiţiile şi munca închinată progresului social riscă să se împiedice de buturuga mică a unei taxe nejustificate.
Dar mersul lor generos şi greu nu trebuie - e o greşeală - să fie pus în balanţă, împreună cu chitanţa taxei de întreţinere.
Ceea ce pentru universitate n-ar aduce decât un folos mic de tot, pentru studenţi constituie condiţie de existenţă.
Deaceea lucrurile trebuiesc pipăite în concret: să se vadă clar că buzunarul nostru nu e de loc încăpăţânat, ci e gol, nu mai are de unde...
Şi va trebui ca îndreptarea să vină.

1937

Published:

Author	Book name	Publisher	Year	Page	Remark
Andrei Lupan	Cărţile şi răbojul anilor	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1969	97	(sub genericul "Timpul neîmpăcării")
Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1973	273
Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2002	115

Printed:

Journal	Date
Ziarul "Viaţa Basarabiei", Chişinău	08.11.1937
Ziarul "Cultura", Chişinău	26.10.1968