Eroism şi laşitate


Eroism şi laşitate		1937
completat: 2006-03-16 16:10:54

EROISM ŞI LAŞITATE

La o adunare studenţească, un coleg impetuos şi naiv a răcnit o vorbă mare.
Şi proastă:
- Societatea studenţilor n-are nevoie de laşi. Ne trebuiesc puţini, dar buni. Ne trebuiesc eroi.
Cam aşa a vorbit. Ceva mai încâlcit şi mai lung, dar cu acest puţin conţinut precis.
Admiţând un asemenea punct de vedere, n-ar rămâne decât să alegem eroii şi să facem societatea. Examenul de erou se trece uşor în concepţia colegului nostru, care nu e chiar singur în această filozofie. La adunarea pomenită l-au trecut cu succes încă vro cinci-şase în asistenţa tuturor studenţilor de la Agronomie.
L-au trecut aşa, încât e imposibilă orice probă contrară. E drept că au şi rămas puţini, foarte puţini. E discutabil dacă sunt buni, dar asta nu ne interesează. Asta e realitatea care ne stă nouă, studenţilor, în faţă şi pe care o putem aprecia oricând, în existenţa ei zilnică.
Vrem să judecăm, însă, cugetarea aceea grea, pe care a zămislit-o colegul nostru, într-un accident de inspiraţie; noţiunea acelei societăţi de eroi.
Să presupunem că avem eroi; aproximativ 10% din toată studenţimea. Să facem, de exemplu, societatea studenţilor eroi condusă de cel mai viteaz dintre ei. Ce rost va avea această societate? Care va fi criteriul de selecţionare a membrilor? Care va fi domeniul ei de activitate?
Alături de această floare ciudată va sta marea masă a studenţimii cu nevoile şi aspiraţiile ei, cu rostul ei în viaţa socială, modest dar real, cu dispreţul ei zilnic şi unanim pentru grupuleţul hilar al vitejilor.
Studenţimea aceasta toată nu va trebui să se organizeze pentru interesele ei permanente? Nu reprezintă ea o categorie socială unită solidar de realitatea comună pe care o trăieşte?
Cu ce drept va fi ea neglijată în rezolvarea problemelor care o angajează total?
Adevărul e aşa de clar, încât sare în ochi. Societăţile noastre sunt profesionale, constituite pe platformă generală de activitate studenţească. Cine afirmă contrarul, cine înlocuieşte problemele generale care ne unesc, cu agitaţii de spargere a unităţii, acela e vinovat de diversiune sau de inconştienţă. Societatea studenţească trebuie să caute tot ceea ce ne poate uni şi trebuie să elimine cu energie tot ceea ce ne dezbină.
Eroii? În primul rând nu sunt eroi. Eroismul la noi este muncă şi consecvenţă. Câţi dintre noi fac acest lucru în tăcere, aceea fac mai mult decât douăzeci de societăţi de eroi şi de urlători. Don Quijote, când a pornit în lume - dispreţuit de mintioşi - ca să lupte cu nedreptatea şi deci cu morile de vânt, nu şi-a luat cu el nici statute, nici ştampilă. Şi n-a pornit să constituie o asociaţie în care el să se cramponeze preşedinte.
Eroismul la noi se confundă cu acţiunea izolată de prin ascunzători. Subteranele vieţii noastre universitare colcăie de vitejie şi de curaj, acolo în mediu insalubru şi anaerob.
Dar acţiunile sunt ferite de lumina clară, de aerul sănătos al conştiinţei noastre unanime.
Hotărârile care ne interesează se iau la periferia vieţii studenţeşti, în afară de cea mai indispensabilă condiţie: consimţământul nostru al tuturor. Aşa am fost antrenaţi până acum într-o sumă de acţiuni organizate împotriva noastră şi a colegilor noştri.
Iarna trecută am ţinut o grevă pentru desfiinţarea unor secţiuni de la facultăţile de ştiinţe de la Iaşi şi Bucureşti. Credeam că o ţinem în folosul nostru şi mulţi mai cred încă acest lucru. De fapt a fost pentru acea concentrare a învăţământului care ne ameninţă încă şi azi.
Hotărârea fusese luată întâi tot de un grup de eroi. Laşii, noi toţi, n-am participat niciodată la discuţia acelei legi, ci am fost invitaţi numai la îndeplinirea hotărârii lor.
Trebuie o revenire energică. Toate problemele care ne interesează trebuiesc discutate în adunările noastre generale, ca să le cunoaştem bine. Asta e singura condiţie a tuturor acţiunilor juste. Şi pe urmă hotărârile trebuiesc scoase din subsol în atmosfera curată şi largă a voinţei studenţeşti.
Pentru că aici, la soare şi la aer, toate bacteriile sucombă şi rămân organismele cu adevărat sănătoase, eroice.

1937

Published:

Autor	Book name	Publisher	Year	Page	Remark
Andrei Lupan	Cărţile şi răbojul anilor	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1969	91	(sub genericul "Timpul neîmpăcării")
Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1973	281
Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2002	120

Printed:

Journal	Date
Ziarul "Viaţa Basarabiei", Chişinău	12.12.1937
Ziarul "Cultura", Chişinău	26.10.1968