Apologia omului neutru


Apologia omului neutru		1938
updated: 2006-03-16 16:12:22

APOLOGIA OMULUI NEUTRU

E bine că te socoţi construit rotund, ca o crustă de mineral în inconsistenţa lumii.
Când ai conştiinţa echilibrului individual, în toată frământarea asta pe care o dispreţuieşti, când în permanenţa furtunii te cunoşti mereu la suprafaţă cu dimensiunile rigide, simetric ca un butoi înfundat, atunci nu se poate să nu te consideri stăpân şi arbitru.
Tu eşti singurul punct neantrenat. Esenţa ta nu are nici o afinitate cu restul lumii, de aceea nu participă nici la sinteze, nici la sfărâmarea energiilor.
Fiinţa ta - desăvârşită odată pentru totdeauna - se ţine sus, la nivel inaccesibil şi numai apreciază.
Dar nu intervine măcar cu gândul în balanţa lucrurilor. Apreciază şi dispreţuieşte imparţial şi total, dar mai ales imparţial.
Pentru că doar tu, amice, eşti un om neutru. Când tu vei pune degetul în pământul în care dispar morţii şi din care creşte pâinea oamenilor, în pământul acesta, pe care unii îl frământă pe brânci, iar alţii îl culeg în coroane de aur şi din care consimţi a te hrăni cu o sublimă indiferenţă, atunci fără îndoială că tu, omule neutru, vei suferi, te vei simţi degradat.
Să-mi ierţi nedumerirea. Îmi pare că nu eşti singurul. În lumea asta, care mai e şi a noastră, eu te-am găsit în câteva zeci de exemplare, ceea ce n-ar fi mare lucru.
Dar te-am găsit tot prin locuri tăinuite, prin cotloanele societăţii, unde aruncă oasele de obicei şi martirii, şi călăii vieţii.
Tu foloseşti cu o dexteritate metafizică rămăşiţele lor deopotrivă, acolo în retragerea ta, care de fapt, e un loc evitat de oameni şi de vieţuitoare în general.
Trăieşti, prietene, din sublimarea putrefacţiilor şi din absenţa vieţii!
Ciudat! Tu, care te vezi în centrul existenţei!
Cum se face?
De ce ai plecat de aici dintre noi cei care trăim pe creste şi prin văgăuni?
De ce n-ai pus o dată măcar mâna pe uneltele noastre noduroase?
De la plugul de lemn şi de la suliţă până la condei sau la cătuşele dreptăţii era pentru tine, pe fiecare treaptă, cel puţin câte un loc şi câte o aspră datorie.
De ce ai dezertat?
Că de acum am rămas mai puţini.
Suntem vro două miliarde şi nici nu suntem uniţi.
Dar ne zbatem şi vrem şi credem.
Printre noi nu germinează criptogamele.
Haide, vino îndărăt acasă.

1938

Published:

Author	Book name	Publisher	Year	Page	Remark
Andrei Lupan	Cărţile şi răbojul anilor	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1969	90	(sub genericul "Timpul neîmpăcării")
Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1973	284
Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2002	123

Printed:

Journal	Date
Revista "Poetul"	01.1938
Ziarul "Cultura", Chişinău	26.10.1968