|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| În arhaica voroavă (despre Dosoftei) |
1974 |  |
|
ÎN ARHAICA VOROAVĂ Nu prea avem la îndemână astăzi mărturii şi texte, care să ne vorbească despre împlinirile cărturăreşti ale bătrânului mitropolit Dosoftei. Faţă îndepărtată a trecutului adânc, el rămâne doar obiect de studiu în biblioteci printre bucoavnele arhaice. Dar temeiul obştesc al activităţii sale s-a înscris ca factor de cultură cu durată în istorie. Pentru aceasta îl învăţăm prin şcoli şi-l pomenim uneori la examene. Odată cu reorganizarea tipografiei şi răspândirea tipăriturilor în Moldova, el înfăptuieşte acea masivă operă literară, care culminează cu traducerea în versuri a Psaltirii. Era o ctitorie ce avea să trăiască şi să ridice la viaţă nouă graiul moldovenesc; l-a scos din stihia anonimatului uzual şi l-a răspândit în cea mai largă construcţie de poezie străbună. Slujirea sa duhovnicească, după canoanele vremii, rămâne pentru noi depăşită cu totul, dominată anume de factorul creator în limbă, pe care ea l-a implicat. În asta citim noi semnificaţia progresistă, populară a lui Dosoftei, în asta consta meritul său istoric. Deşi îndepărtat de zilele noastre cu trei veacuri şi jumătate, numele său ne aduce în actualitate freamătul unui început de cultură viabilă. Cunoaştem bine celebra invocare adresată Moscovei, de unde el primise teascuri şi litere pentru noua sa tipografie. Traducerile lui Dosoftei acţionau în două direcţii deopotrivă de însemnate pentru fenomenul autohton al renaşterii culturale: angajarea limbii vorbite în creaţia literară poetică şi răspândirea în ţară, pe înţelesul tuturor, a slovei tipărite. Ţara l-a preţuit, l-a înţeles anume în această lumină a spiritului de renaştere, care răspundea unor cerinţe adânci şi imperioase. Ţara i-a deschis bătrânului cărturar geniul său folcloric, în care el şi-a scăldat sufletul şi şi-a înmuiat pana şi iarăşi ţara i-a resorbit stihurile, înglobându-le în patrimoniul său de poezie şi cântece rituale. Pre vârfuri de munte S-aud glasuri multe De bucine mare Cu naltă strigare... Cântaţi în lăute În zicături multe... .......................... Cine-şi face zid de pace Turnuri de frăţie Duce viaţă fără greaţă 'Ntr-a sa bogăţie. Că-i mai bună depreună Viaţa cea frăţească Decât armă ce destramă Oaste vitejească. Pentru această operă de întemeietor îl cinstim astăzi. Ne întoarcem spre el căutându-l în urmă sub atâtea veacuri, privindu-i chipul în stampă, cu interes şi băgare de seamă aniversară. Portretul ne prezintă o mândreţe de om, închegat în armonie puternică, voinicească, ţinându-şi capul masiv într-o expresie de sculpturală statornicie, cu faţă largă, scăldată în seninătate, pe care nu i-o poate umbri nici barba, nici potcapul (dacă aşa s-o fi numind) de mitropolit. Ochii adânci, mai bine zis privitori în adânc, afirmă o deosebită tărie de cuget, o înţelegere împăcată, pătrunsă de omenie şi căldură îmbietoare. Despre firea sa lăuntrică ne vorbeşte cronicarul: "Acestu Dosoftei mitropolit nu era om prostu de felul lui. Şi era neam de mazil, pre învăţat multe limbi ştie: elineşte, latineşte, sloveneşte şi altă adâncă carte şi învăţătură... şi blând ca un miel". Această descriere a lui Ion Neculce, care l-a cunoscut prea bine, se citeşte cu un sentiment de reală apropiere nu numai faţă de cărturar, ci şi de statornicia valorilor morale ale poporului. Masele largi muncitoare, din truda şi din permanenţa cărora se cristalizează trăirea culturală, cer şi apreciază în cultură etalonul nepieritor al virtuţii etice. Şi e o bucurie rodnică pentru memoria populară faptul că bătrânul Dosoftei a fost un asemenea caracter. Sinteza superioară din acest portret intelectual rămâne valabilă: un chip de mare cărturar, care pe lângă aceea că "nu era om prost de felul lui" şi cunoştea atâta adâncă învăţătură, mai era încă şi "blând ca un miel". Să le încadrăm pe toate în omagiul colectiv, pătruns de stimă şi cinstire, cu care întâmpinăm astăzi aniversarea primului nostru poet, ctitor de cultură naţională. 1974 |
Published:
| Author | Book name | Publisher | Year | Page | Remark | |
|---|---|---|---|---|---|---|
 |
Andrei Lupan | Scrieri v.2 | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 2002 | 152 |