Veşnic tânăr (Vasile Alecsandri


Veşnic tânăr (Vasile Alecsandri - 160)		1981
updated: 2006-03-17 07:52:50

VEŞNIC TÂNĂR...

De la naşterea lui Vasile Alecsandri au trecut o sută şasezeci de ani în nesfârşită succesiune de generaţii, de orânduieli, de revoluţii şi de cardinale răsturnări în toată istoria lumii. Întorcându-se spre biografia şi activitatea sa de scriitor şi animator de cultură, cercetătorii de azi au a străbate câteva epoci, înlănţuite în colosale confruntări, pentru a-l dezvălui în legăturile sale cu vremea şi cu pământul oamenilor. Ca orice figură de mare valoare din trecut, poetul ne cere o pătrundere excepţională în complexitatea dialectică şi contradictorie a lumii, căreia el i-a fost fecior destoinic şi pe care a răsplămădit-o pentru a ne-o transmite vie şi clocotitoare în vasta sa operă.
Dar acestea sunt probleme pentru frământările cercetătorilor. Şi trebuie să spunem că marele poet a ridicat de-a lungul vremilor o nestăvilită muncă enciclopedică de cercetare, interpretare şi de valoroase comentarii. Avem astăzi o bibliotecă de studii, în continuă amplificare, la izvoarele căreia stă personalitatea şi opera lui Vasile Alecsandri.
Poezie, dramaturgie, proză, activitate neobosită pe tărâm obştesc - totul s-a ridicat şi a fructificat dintr-o natură excepţională, dintr-un geniu cu reală misiune istorică.
Alecsandri e unul dintre ctitorii generoşi de la temelia culturii noastre moderne.
Ne gândim la vigoarea şi prospeţimea de suflet, pe care ne-o aduce opera poetului în casa fiecăruia, pe masa noastră, a cititorilor de astăzi. Tinereţea, nobleţea, democratismul viu şi înaripat de idealuri progresiste vorbesc astăzi cu noi printr-o luminoasă sinceritate. Vedem în el ctitorul iluminist de valoarea marilor animatori şi totodată îl simţim aproape, prieten înţeles al oamenilor simpli şi al poporului truditor. Poate că arta sa cea mai pătrunzătoare şi mai durabilă a rămas în această înţelegere genială a sufletului colectiv.
Ştim că balada Mioriţa, capodopera eposului nostru nemuritor, a apărut ca un adevărat cristal, cu reflecţiile de diamant în prima îngrijire a lui Vasile Alecsandri. Şi din nenumărate cânturi şi variante, care iarăşi constituie biblioteci întregi, prin tactul şi tremurul acestui mare suflet de poet popular, noi am primit o lumină reflectată în veşnicii:
"Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai, / Iată vin în cale, / Se cobor la vale / Trei turme de miei / Cu trei ciobănei...".
Şi aşa mai departe, cu fiece străfulgerare de vers:
"Astea să le spui, / Iar la cap să-mi pui / Fluieraş de soc / Mult zice cu foc, / Fluieraş de os, / Mult zice duios!/ ...Vântul când a bate, / Prin ele-o străbate, / Ş-oile s-or strânge, / Pe mine m-or plânge / Cu lacrimi de sânge...".
Aceasta e muzica versului. Dar priviţi în vitrajul unei extraordinare prisme selective şi înţelegeţi că chipul ciobanului, al mioarei, al mamei şi al nuntaşilor au zvâcnit şi ele pentru nemurire, păstrând atingerea supremă a unui înalt suflet şi a unei sensibilităţi poetice demne de izvorul folcloric.
S-a atins de poem sufletul frăţesc al lui Vasile Alecsandri şi i-a dat sărutul de binecuvântare cu tremurul nestins al înaltei sfinţenii.
Acest tact poetic şi această necuprinsă înfrăţire cu anonimii veşnicelor izvoare ale doinei îl poartă pe poet în tot codrul clocotitor de viaţă al poeziei sale.
Deschideţi toate cărţile lui şi opriţi-vă asupra paginilor încărcate de vrajă şi legendă.
Aş zice vrun cuvânt de îndemn, ca să veniţi la teatru, acolo unde se desfăşoară dramele, feeriile, comediile şi vodevilurile create de el. Dar, din păcate, pe scena teatrelor noastre, unde au strălucit artişti minunaţi în Ovidiu, Fântâna Blanduziei, Sânzeana şi Pepelea, astăzi s-a instalat un, nu ştiu cum să-i zic, fel de lipsă a valorilor noastre clasice. Acolo se mai vaicără biata Cucoană Chiriţa, pe care ştiu bine că aţi văzut-o de câteva ori fiecare.
Citiţi deci poezia bardului de la Mirceşti!
Şi să ne închinăm memoriei sale, rostindu-i numele înscris în nemurirea istoriei şi a dragostei noastre.
Aşa cum a rostit în temelia acestei veşnice recunoştinţe fratele său întru poezie şi geniu popular, marele Mihail Eminescu, atunci, când amândoi erau în viaţă încă:

"Ş-acel rege-al poeziei, veşnic tânăr şi ferice,
Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,
Ce cu basmul povesteşte - veselul Alecsandri,
Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blândă rază
Acum secolii străbate, o minune luminoasă,
Acum râde printre lacrimi, când o cântă pe Dridri.
Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe,
Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe,
Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet,
El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele.
O aşează-n tron de aur să domnească lumi rebele
Şi iubind-o fără margini, scrie: "visul de poet".
Sau visând cu doina tristă a voinicului de munte,
Visul apelor adânce şi a stâncelor cărunte,
Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal,
El deşteaptă-n sânul nostru dorul ţării cei străbune,
El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune,
Vremea lui Ştefan cel Mare, zimbrul sombru şi regal".

1981

Published:

	Author	Book name	Publisher	Year	Page	Remark
	Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2002	201

Printed:

Journal	Date
Revista "Femeia Moldovei", Chişinău	07.1981