Prezent în afirmarea poeziei (despre Liviu Damian)


Prezent în afirmarea poeziei (despre Liviu Damian)		1986
updated: 2006-03-17 08:18:24

PREZENT ÎN AFIRMAREA POEZIEI

Cred că astăzi, la Ziua Poeziei '86, nu se poate să lipsească animatorul devotat al frumoasei tradiţii - poetul Liviu Damian.
Să-l invocăm din nepătrunsul plecării sale, ca să fie cu noi la această manifestare, căreia el i-a închinat mulţi ani şi i-a imprimat spirit de valoare din propria sa personalitate. Demult îmi însemnasem lucrul acesta. Mai activ decât noi toţi, cu ardoare neprecupeţită şi cu reală capacitate de înfăptuire, îşi împlinea parcă prin asta o misiune de conştiinţă. Lucra cu stăruinţă şi cu convingere, ca la întemeierea unei datini de înnoire, în opera de culturalizare a maselor, în care el răsădea nădejdi şi credinţă de poet.
Şi pe drept cuvânt. Ziua Poeziei a devenit sărbătoare populară în toată ţara. S-a instalat în obiceiuri şi se afirmă tot mai cuprinzător, ca un semn de rodnicie spirituală a cuvântului scris, înnobilat prin măiestrie şi însufleţire generoasă.
Liviu Damian zicea - verb. Credea în misiunea de viaţă destoinică a versului. Ştia să altoiască în oameni setea de desăvârşire şi curăţenie creatoare. Îl vedeam mobilizat, cu voinţa statornică de a răspândi în mod lucrativ disciplina de gândire şi expresie. Oamenilor, în larga lor varietate socială, pentru a-i cultiva, el îşi închinase activitatea în cadrul organizaţiei noastre scriitoriceşti. Se vede că, dedat acestui imperativ, îşi împlinea în înţelegere superioară de intelectual sovietic, misiunea de poet şi cetăţean. Astfel îl ştiam angajat în manifestările anuale de Ziua Poeziei şi în alte nenumărate întâlniri la care am avut prilejul să-l preţuiesc.
Mă deprinsesem a şti, că ne adunăm la soroace, chemaţi de el la înfăptuirea acestei datini. Avea grija prozaică a organizării, pe care o promova celorlalţi prin muncă şi prin dăruire de poet. Era, într-un fel, crainicul recunoscut al acestor afirmări colective. Pe tăcute, noi îi recunoşteam autoritatea şi ne bizuiam pe ea. În primul rând, din firea-i proprie, el imprima întâlnirilor colective o cultivată ţinută cărturărească.
Ieşeam cu el în faţa celor adunaţi pe Aleea Clasicilor în parcul "Puşkin" şi ne bucuram de spiritul său grav, cu verbul arcuit în expresie aleasă. Închega acolo, între noi toţi, de la bun început, atmosfera de concentrare, atmosferă de lectură şi bibliotecă în aer liber. Parcul, apropiat prin istoria şi conţinutul său concret, devenea lăcaş firesc al gândului nostru. Se stabilea înţelegerea şi dorita comuniune între poeţi şi cititori în care se valorifica spornic credinţa noastră în poezie.
Aproape toate întâlnirile acestei datini, pe aleea parcului, pentru mine sunt legate de prezenţa de animator şi cârmaci a lui Liviu Damian.
Când a dispărut dintre noi, eu eram lipsă. Am aflat tragica veste de abia peste câteva zile.
Prin tot ce a scris, el rămâne în conştiinţa noastră de scriitori şi tovarăşi, la toate muncile care ne aşteaptă. Rămâne cu toţi cei care au deschis paginile sale, ca pe o fereastră limpede în cultura şi în cărturăria nouă a poporului.
Cartea lui, de la întâia numire până la ultimele cicluri neterminate, rămâne Verb de strajă.

1986

Published:

	Author	Book name	Publisher	Year	Page	Remark
	Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2002	267