Pe marginea unui manuscris de Nina Josu


Pe marginea unui manuscris de Nina Josu		1985
completat: 2006-03-21 05:27:23

PE MARGINEA UNUI MANUSCRIS DE NINA JOSU

E multă căutare învălmăşită şi sete de limpezire în aceste poezii.
De la început atenţia ne este cucerită de tremurul din adânc a unei spovedanii dramatice. Undeva, după ferestrele cuvintelor şi ale construcţiilor metaforice, poetul îşi confruntă faptele şi rosturile, îşi descifrează condiţia trăirii. Bănuim o strădanie a cugetului care parcă nu se lasă mărturisită. Citim printre rânduri însemnele unui examen de conştiinţă. Trăirea sinceră şi patetică ne solicită încrederea.
Dar glasul pe care îl auzim parcă se adresează la vre-un altul, aflat în orizonturi apropiate. De aceea şi viaţa cea de toate zilele ni se dezvăluie nu de-a dreptul, ci distanţată, în feţe transfigurate. Faptul real poate chiar cotidian e confruntat adesea cu valorile supreme ale existenţei sau cu generalităţi atotcuprinzătoare: Adevăr, Iubire, Bunătate, Înţelepciune, Frumuseţe, Eternitate... Şi încă altele, toate cu literă mare. Majuscula devine simbol etic şi filozofic, discursul poetic capătă intonaţii de predică în numele acestor extreme valori. A trăi în sfere ideale...
Dar noţiunile absolute şi gestul chemător constituie doar planul din faţă al construcţiei. Suntem, să zicem aşa, la prima citire. Gândurile, frământările, ciocnirile şi chiar contururile lucrurilor rămân mai în ascuns, estompate.
Autorul e o femeie-poet; spovedania sa lirică vorbeşte mai în taină, caută valuri discrete şi formule mai nedescifrate. Suntem la un asemenea discernământ de lectură.
Dincolo, după vitraliile din faţă şi peste gestul discursiv sentenţios, se zbate, în luptă cu sine însuşi, poetul sau, dacă vreţi, eroul liric. Aici se petrece drama reală, înscrisă în frământul omenesc şi în ritmul cotidian. Cred că numai cu un asemenea înţeles putem judeca paginile de lirică ale Ninei Josu. Autoarea e în căutare înfrigurată. Îşi verifică gândurile, experienţa ciocnirilor şi a necazurilor mari sau mici, a bucuriilor, a îndoielilor şi a credinţei sale patetice. Face asta mai mult aluziv, ferindu-se parcă a le spune lucrurilor pe nume. Spovedania e adesea încifrată, uneori destul de naivă şi stângace. Se întâmplă asta mai ales atunci când vrea să valorifice faptul real, să concretizeze momentul de cunoaştere. Dar oricum, norma de viaţă, trăirea personală, angajarea etică e sinceră şi neprecupeţită. Anume aceasta înfiripă vibraţia de legătură dintre carte şi cititor.
Se cere totuşi o observaţie în interesul de perspectivă al autoarei.
Bat la ochi excesivele adresări în Absolut, invocarea categoriilor supreme cu simbolica lor majusculă. E o slăbiciune de creştere, deşi Nina Josu e un poet de acum format. Alegoria, tâlcul ascuns, discreţia sunt, cum se vede, calităţi ale scrisului liric feminin, deşi cunoaştem destule exemple de ţinută contrară. Dar a te feri de expresia frontală nu înseamnă a evada în abstracţiuni. Noţiunile înalte, valorile morale chiar cele supreme rămân vii atâta timp cât se ţin încrescute în fiinţa şi în trăirea noastră reală. Magia poetică a acestora ne poate cuceri numai prin pulsaţia sa caldă contopită cu ritmul inimii noastre, prin ponderea de conştiinţă activă, creatoare. Marele adevăr şi armonia sublimă se întruchipează în faptele demne ale omului între oameni. Fiecare din noi, în măsura puterilor individuale, suntem chemaţi a împlini acest imperativ.
Poezia Ninei Josu militează pentru asemenea valori ale omeniei noastre sovietice.

25.I.1985

Published:

	Autor	Book name	Publisher	Year	Page	Remark
	Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2002	389