� 2007-2013 familia Lupan
|
|
|
|
|
Tonul şi isonul |
|
|
completat: 2006-03-21 05:39:54
|
TONUL ŞI ISONUL
Aşadar, ţine-ne, Doamne, mereu tot acolo, cu limba literară la marea judecată.
Unde-am ajuns? Discutăm, polemizăm, tălmăcim şi răstălmăcim, mai mult ne zvârcolim. De mult e timpul să ne întrebăm unde-am ajuns cu discuţia? Cu limpezirea şi cu răstălmăcirile? Mai ales înfăptuirile în realitate ating cel puţin un început de liman? Cât despre dezlegări şi înfăptuiri nu se vede nici un început de liman?
Ne învârtim într-un cerc vicios. Prea posibil că Moldova e unica republică din ţară în care munca de restructurare se ţine ferecată şi hărţuită de o superproblemă care, de fapt, nici n-ar trebui să existe. Care e limba noastră literară, care este scrisul acestei limbi, de unde vin şi încotro se uită aceste bunuri primordiale? Dacă am cerca să scoatem întrebarea din mediul autohton şi s-o adresăm unui alt grai din largul ţării, oamenii ne-ar privi stupefiaţi, ca pe nişte căzuţi din lună. Acasă, aici la noi însă, în mod firesc, ea ne cuprinde cu înverşunare pe toţi, mari şi mici, cărturari, plugari şi muncitori, ca o adevărată alarmă de naufragiu. Ne cuprinde nu de la sine. Noi îi amplificăm zbuciumul şi-i răscolim stihiile pe toţi parametrii de spaţiu istoric, până dincolo unde se pierd mileniile şi se întunecă înţelesul lucrurilor. Aşa s-a făcut că în Moldova perestroika s-a pomenit acoperită în foarte largă măsură de febra polemică din mediul intelectual moldovenesc, mai ales scriitorii, lingviştii, învăţătorii, tinerimea studenţească ş. a. Cred că discuţia aceasta frânează mersul altor discuţii, poate chiar le închide pe unele şi le sustrage din atenţia publică. Se întâmplă ceva destul de păgubitor. E distrasă prin asta, din lumina judecăţii publice, cealaltă faţă a lumii moldoveneşti: dezordinea economică, birocraţia consolidătă, nepăsarea, încălcările şi abuzurile în justiţie şi în ordinea publică falimentară şi mai câte altele. Pe cineva poate că-l aranjează chiar o asemenea substituire a problemelor care e oarecum egală cu o dezorientare a opiniei publice. Problemele de tradiţie istorică, de cultură, de limbă maternă, tot ce e legat de spiritul naţional se ridică în conştiinţa oamenilor cu o încărcătură de emoţie foarte activă. Şi, să o recunoaştem, care nu poate fi dozată şi stăpânită cu rigiditate. Deci, se exploatează o largă posibilitate de derutare a energiilor. Aşadar, să ne ţinem bine, tot pe loc, pe loc, cu limba maternă, la marea judecată. Discutăm, polemizăm, tălmăcim şi răstălmăcim, şi ne întoarcem de unde am început. Cercul e vicios aşa cum ni-l meşterim noi înşine cu înţelegerea noastră.
|
Published:
  |
Autor |
Book name |
Publisher |
Year |
Page |
Remark |
|
Andrei Lupan |
Scrieri v.2 |
Editura "Cartea moldovenească", Chişinău |
2002 |
393 |
|
|