Nagâţul - pasăre cu moţ


Nagâţul - pasăre cu moţ
updated: 2007-01-21 09:41:58

NAGÂŢUL - PASĂRE CU MOŢ

Fiţi atenţi cu noile dumneavoastră cunoştinţe. Printre ele poate nimeri un exemplar de recentă pretenţiozitate suprafină. Se strecoară cam pe la periferia fluxului literar, un anume tip provizoriu, tăgăduitor de meserie. E un amestec dibaci din obrăznicie şi mediocritate egocentrică. Recunoaşte pentru sine numai dreptul hipertrofiat al judelui, iar proza datoriei o lasă celorlalţi. Uneori devine atât de insistent, încât nu-l mai putem neglija. Cu mare predilecţie nărăveşte a face harcea-parcea din literatură. Fără a o citi, bineînţeles. Şi nu de-a valma, ci pe alese: pe Shakespeare şi pe Eminescu îi laudă, nu-i obijduieşte. A auzit că aşa se cuvine; cică unul din ei ar fi scris vestita romanţă Pe lângă plopii fără soţ. În schimb, vai de cei mulţi, care n-au scris încă aşa ceva. Le pune pecetea nihil şi-i desfiinţează. E teribil de necruţător.
Te stârpeşte cu superlative piţigăiate, cu exemple din crestomaţiile clasice. Sau cu propria-i măsurătoare de wunderkind. Doar nu degeaba frecventează câte o pălăvrăgeală literară în jurul unui pahar răsuflat, fără zacuscă. A învăţat două anecdote şi câteva nume europene mai de efect. Ce-o fi cu ele, nu importă, principalul e că le ţine minte şi le plasează la ţanc.
Pentru ce?
Pentru a-şi împăuna tupeul acasă, în literatura noastră de azi. Aici, în afară de propria-i găoace nu mai recunoaşte nimic. Ce-i pasă lui de eforturile îndelungi care de jumătate de veac susţin o literatură preţuită de cititor? De biblioteca scriitorilor moldoveni, încadrată cu demnitate în valorile literaturii sovietice? Nu-l sâcâiţi cu asemenea mărunţişuri. Pe acestea el le-a anulat pur şi simplu, ţipă cât îl rabdă bojocii că până la el n-a fost nimic.
Dar dacă totuşi a fost ceva? Dacă rămân cărţi şi talente care totalizează o literatură vie, interesantă?
Uite, anume asta îl exasperează pe Nihil. Valorile cinstite şi reale stau în calea nimicniciei sale. În prezenţa lor i se trădează suficienţa de eunuc literar. De asta, sfruntând evidenţele, închide ochii şi vociferează în soprano:
- N-avem literatură!
E manifestarea supremă a spiritului său erudit.
Cearcă de-i dovedeşte lui, acestui blindat în bădărănie, că truda scriitorului, că orice muncă trebuie stimată. Zadarnică pierdere de vreme. Vorba logică şi omenia nu sunt pentru el.
E voinicos nevoie-mare şi exigent. Are, cică, aspiraţii înalte în privinţa subtilităţilor şi a îndrăznelii. Alter ego-ul său de pe stradă aruncă femeilor spirite obscene, tot pentru a se arăta curajos. Vai şi amar de sfioşii care îi cad la îndemână. În schimb, bădăranii mai putincioşi îl pot ajusta şi-l folosesc după dorinţă. La uşa acestora el devine sprinteor şi domesticuţ.
Cam aşa arată superul privit de aproape.
Îl cunoaşteţi?
Dacă da, nu-l lipsiţi de atenţie.
Ajutaţi-l cu un sfat, poate să-i prindă bine. Spuneţi-i că i se vede goliciunea.
Dacă nu ascultă, arătaţi-l cu degetul. Iar când devine prea obraznic, făceţi-i de petrecanie cu un genunchi la locul cuvenit. Din asta, cum spune poporul, li se ridică unora mintea la cap.

Published:

Author	Book name	Publisher	Year	Page
Andrei Lupan	Cărţile şi răbojul anilor	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1969	250
Andrei Lupan	Scrieri v.3	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1973	306
Andrei Lupan	Scrieri v.2	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2002	398