Sufletul şcolii (text preluat din materialele pregătite pentru publicare)


Sufletul şcolii (text preluat din materialele pregătite pentru publicare)
updated: 2007-01-21 09:48:07

SUFLETUL ŞCOLII

Există un suflet al şcolii. Se face simţit la prima cunoştinţă prin atmosfera închegată în colectiv, de la forul pedagogic până la bucherii din clasa întâi.
Nici nu e nevoie să urmăreşti programele cu lipsurile şi supraîncărcările lor, trebuie numai să participi un răstimp la discuţiile fragmentare şi la vălmăşagul obişnuit al recreaţiilor. E aşa cum ţi s-ar descoperi spontan, printr-o manifestare firească, individualitatea unui om. Nu-l examinezi de-a firu-n păr, ci-l vezi pur şi simplu de odată întreg, cum îi e feleşagul.
Din nenumăratele zile de trudă, dintr-o mie şi unul de eforturi şi influenţe nesesizate, se naşte şi prinde contur individualitatea acestei şcoli, pe care ai cunoscut-o astăzi. Ai trecut prin ea şi ai plecat, purtând-o în memorie nu altfel decât cu caracterul ei viu şi unic. Probabil că asta se întâmplă nu numai cu tine, dar şi cu fiecare tânăr care în zece ani, după optima prevedere a programelor, a ros zece praguri inevitabile. Există un duh al colectivului, specific pentru fiecare şcoală. El poate fi bogat, cultivat, generos, dar poate fi şi schilodit, primitiv, împotmolit în rutină. Poate se va vorbi despre asta la vre-o întâlnire de răspundere a pedagogilor, care va reuşi, cred, să înlesnească urcuşurile înnoitoare ale invăţământului de azi.
Nu ştiu dacă la un congres în perspectivă va fi prevăzută o asemenea temă: biblioteca şcolară în Moldova. Ştiu bine însă că inima problemelor de educaţie şi culturalizare bate undeva într-o odăiţă ce poartă acest nume. Dacă lăcaşul acesta are uşa încuiată şi interiorul neprimenit, nu vă mai faceţi iluzii, sufletul şcolii e grav schilodit. Nici o dare de seamă, cu cifre şi grafice, nu poate altoi caracterului tânăr /nu numai tânăr/ marea prospeţime de viaţă şi setea de cultură autentică, aşa cum o face zilnic, prin imponderabilele sale, lectura cărţilor în această tăcută cameră. Dacă te uiţi bine la cunoscuţii şi prietenii tăi în vârstă, poţi constata cu sigur discernământ, cine posedă şi cui îi lipseşte stagiul acestei lecturi. Cine a sărit peste el în şcoală, aproape că nu-l mai poate compensa.
Toate problemele de ştiinţă, de morală, de filosofie şi educaţie cetăţenească vor primi lumină şi însufleţire din cărţile lui Homer, Shakespeare, Eminescu, Creangă, Gorki... Ferice de şcoala, unde pedagogul a înţeles marea poruncă a misiunii sale: "Altoieşte cartea pe vlăstarul copilăriei!" Un asemenea dascăl rămâne neşters în sufletul tineretului.
Cu cât mai mult se dezvoltă convingerile şi aptitudinile, cu cât se lărgeşte orizontul intelectual, cu atât omul îşi dă tot mai adânc seama de aportul primului său îndrumător. Din zeci de feţe cunoscute multe se şterg, vremea macină, estompează contururile, dar cel ce te-a legat şi te-a statornicit în prietenia organică a culturii artistice rămâne veşnic lângă tine.
Mă gândesc cu nestinsă recunoştinţă la învăţătorul meu de demult, care-şi cheltuia cu dărnicie munca pentru a crea o bibliotecă modestă la şcoala din Cocorozeni, unde a ştiut a ne atrage pe toţi desculţii, veniţi cu sutele încoace de prin satele basarabene. Unde o fi el acum? Îi zicea Petru Lanevschi, era un entuziast al cărţii, căruia îi păstrăm un sentiment viu de mulţumire, eu şi toţi acei care l-au cunoscut ca mine.
Dacă putem vorbi pe bună dreptate de hrană sufletească, apoi trebuie să distingem cu acest nume, în primul rând, biblioteca şcolară. Nu mă îndoiesc, că acolo stă cheia pe care tineretul, găsind-o, o va folosi pentru a descuia uşile fermecate şi a urca în orizonturile culturii sovietice şi universale.
În fiecare şcoală trebuie găsită această cheie. Care pedagog şi-a legat dragostea, energia şi demnitatea de crearea unui asemenea focar de lumină?
Numele său va face cinste satului şi va rămâne altoit în sufletul generaţiilor. Dar dacă vom lărgi cuprinsul problemei? Să vorbim despre republică... Fără iniţiativă şi reală muncă zilnică nimic nu se face, chiar având cele mai bune posibilităţi.
Cineva doar poartă răspundere concretă faţă de opera uriaşă a bibliotecilor şcolare din Moldova! Face să preţuim această muncă la nivelul critic şi creator al marilor noastre probleme ideologice.
Biblioteca şcolară poate deveni o mândrie a republicii. Şi un titlu de valoare comunistă pentru cel ce va merita numele de ctitor al ei.
Cum stăm în privinţa asta? Cine pune umărul şi mintea aici? Să fim prezenţi cu înfăptuirea!
E un arzător şi evident imperativ social pe care ni-l impune simţul de răspundere faţă de sufletul viu al generaţiilor tinere.

Published:

	Author	Book name	Publisher	Year	Page	Remark
	Andrei Lupan	Cărţile şi răbojul anilor	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1969	82
	Andrei Lupan	Scrieri v.3	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	1973	104