art. "Scriitorul Andrei Lupan" (în legătură cu alegerile în SS URSS)

Ziarul "Moldova Socialistă",Chişinău	02.03.1954
art. "Scriitorul Andrei Lupan" (în legătură cu alegerile în SS URSS)
the original: (202KB)	Author : Istru Bogdan - scriitor
updated: 2006-06-27 15:53:34

CANDIDAŢII BLOCULUI COMUNIŞTILOR ŞI CELOR FĂRĂ DE PARTID

Scriitorul Andrei Lupan

Pentru fiecare cetăţean sovietic alegerile în organul suprem al puterii de stat îs o adevărată sărbătoare, o demonstraţie a dragostei de neclintit faţă de Patria noastră, faţă de guvernul nostru, faţă de slăvitul partid comunist.
Muncitori, ţărani, intelectuali, strâns uniţi prin legături de prietenie şi încredere reciprocă, întâlnesc ziua alegerilor în Sovietul Suprem al Uniunii RSS cu sporuri noi de muncă pentru binele Patriei. Un mare avânt politic domneşte şi în republica noastră. În oraşele şi satele Moldovei, la sectoarele de alegeri, ard până noaptea târziu luminile. Alegătorii ascultă lecţii, citesc gazete, jurnale, cărţi, se pregătesc de ziua alegerilor. Şi fiecare dintre noi simte parcă mai aproape umărul tovarăşului de muncă, simte mai puternic suflarea caldă a Patriei.
Cu sporuri noi în munca lor creatoare întâmpină ziua alegerilor în Sovietul Suprem al Uniunii RSS şi scriitorii din republica noastră. Un vers inspirat, o povestire, scrisă cu talent, un cântec înaripat, care să-ţi trezească simţăminte blagorodnice, sunt biruinţi ale culturii noastre socialiste - cultura cea mai înaltă şi cea mai umanistă din lume.
În anii puterii sovietice, datorită grijii permanente a partidului şi guvernului, s-a dezvoltat simţitor literatura sovietică moldovenească şi a pătruns adânc în sânul norodului. Din mijlocul norodului moldovenesc a ieşit o pleadă mare de poeţi, prozatori şi dramaturgi, ale căror opere sunt cunoscute de masele largi de cititori din republică. Literatura sovietică moldovenească, pe calea traducerilor în limba marelui norod rus, a devenit cunoscută şi pentru cititorul unional. Multe dintre lucrările scriitorilor noştri s-au tipărit şi în ţările democraţiei norodnice.
Unul dintre scriitorii moldoveni, care, atât ca poet şi dramaturg, cât şi ca preşedinte al uniunii scriitorilor din republică, a ajutat la creşterea cadrelor de literaţi şi la dezvoltarea literaturii sovietice moldoveneşti, este Andrei Lupan.
Născut în anul 1912 într-o familie de ţărani din satul Mihuleni, judeţul Orhei, Andrei Lupan a avut încă din cei mai fragezi ani ai săi o viaţă grea de muncă pentru afirmarea sa ca tânăr talentat, fecior destoinic al norodului moldovenesc. Încă depe băncile şcolii de viticultură din Chişinău, în vremea stăpânirii boerilor şi capitaliştilor în Basarabia, şi mai târziu, ca, student al facultăţii de agronomie, Andrei Lupan şi-a legat soarta de ideile luptei de slobozire a clasei muncitoare, a activat neostenit pentru organizarea tineretului democratic studenţesc din Chişinău. «Tovarăşul Andrei» era pentru mulţi dintre tinerii cinstiţi, ieşiţi din rândurile muncitorilor şi ţărănimii nevoiaşe din Basarabia, o chemare la unire, un îndemn la luptă.
Cam prin anii ceia îşi începe Andrei Lupan şi activitatea sa literară.
Strâns legat de norod, cunoscându-i bine durerile, nădejdile şi năzuinţele spre o viaţă mai bună, Andrei Lupan, chiar dela cele dintâi poezii, s-a impus cu glasul său, cu stilul său, cu talentul său. Iată ce avea el să spuie mai târziu despre satul, în care se născuse, despre meleagurile sale natale:

Frământat de cară,
ori de talpă aspră de ţăran,
printre spini uscaţi şi buruian,
drumul duce zi şi noapte-n ţară.

La soldaţi, în târguri, la dughene,
ori la muncă, ori la închisoare,
oameni cu lănţuguri la picioare,
prin bugeacuri largi basarabene.

Aşa-i el, bătut de pumnul legii
şi păzit cu puşca de jandarmi,
satul nostru vechi dintre tufari,
cum îl ştiu din străbunei moşnegii.

(«Sat uitat»).

În aeste trei strofe poetul ne-a dat un tablou complect al vieţii grele, pe care au dus-o în vremea stăpânirii boereşti ţăranii din Basarabia. În tonul poeziei, în expresiile tari, făţişe, pe care le foloseşte autorul, se simte îndeaproape suflul poeziei marelui cântăreţ al durerii ţărănimii ruse N. A. Necrasov, pe care A. Lupan l-a studiat cu atâta stăruinţă, ale cărui opere el le-a tradus în moldoveneşte.
Glasul de luptător al poetului îndeamnă pe fraţii sai ţărani să-şi îndrepte privirile spre răsărit, spre Nistru, spre patria socialismului, de unde avea să vie marea izbăvire a noroadelor asuprite ale Basarabiei.

Ia ascultă, Nistrul cum grăieşte;
oare noi vom sta şi l-om privi?
Să strigăm la dânsul, şi-or veni
fraţii să ne-ajute voiniceşte.

Să-i strigăm de aici, de sub lăcată,
să pornească vajnicul lor stroi,
să ne scape satul de strigoi
şi de viaţa asta blestemată.

Va veni ea, zariştea senină,
când le-om strânge mânile cu drag
şi vom merge sub acelaşi steag,
înfrăţiţi pe drum înspre lumină.

Diapazonul poetic al lui A. Lupan îi tare larg. În unele poezii el îi mângâie cu duioşie pe oamenii simpli, în altele biciuieşte, râde cu hohot de duşmanii clasei muncitoare şi de metehnele omeneşti, dar în toate el se arată ca un talent întreg, original, legat prin legături trainice de norodul, din sânul căruia s-a ridicat.
Iată o poezie, în care autorul, într-o formă alegorică, îi biciuieşte cu sarcasm ucigător pe asupritorii truditorilor moldoveni.

Ascultaţi, ce vreau să spun,
A trăit un căpcăun...
A venit la noi în sat,
Şi ne-a supt, pân s-a umflat...
Dar odată i-am zis noi:
«Du-te dracului, ciocoi!»
Şi i-am tras un tărăboi,
C-un ciomag ş-un măturoi,
Pân în lada cu gunoi.
Şi de atuncea, ian poftim,
Vezi, ce bine ne simţim;
Trăim slobod şi muncim:
Pentru asta mulţumim.

(«Ascultaţi, ce vreau să spun»)

Iată altă poezie a lui A. Lupan, în care el, în anii Marelui război pentru apărarea Patriei, ne duce cu gândul la mama sa, care sta neclintită la straja casei părinteşti:

Cu ce oţel, bătrâno,
Ţi-ai îngrădit tăria,
De nu ţi-a dovedit-o bătălia?
Nu din pojarul satului tău drag
Ai rupt chemarea să domneşti în prag?
Ori să veghezi aşijderi salcâmilor din poartă,
Tu n-ai legat cuvânt
Cu rădăcina lor de sub pământ?

(«Straja»).

Poezia se sfârşeşte aşa:

...Noi vom sparge iară
Zăbreaua morţii şi-om dărâma hotare
Prin colburile ţării, până vom răzbi la tine.

Dacă-i mai fi...
Ori cine ştie dacă
De-a valma cu căsuţa ta săracă,
N-a mai luminat şi chipul tău,
Aprins cu rugul satului odată,
Şi n-ai strigat, cu dreapta spre călău,
Să nu-l iertăm în ceasul de răsplată.

Cât de mişcătoare sunt versurile estea, cât de puternice şi pătrunzătoare! Câtă varietate de nuanţe, câtă dărnicie de simţăminte, ce plinătate de gânduri! Aşa-i poetul Andrei Lupan: luminos în gânduri, darnic în simţăminte, cum luminoasă este amu viaţa însăşi a norodului nostru, cum darnic este cernoziomul Moldovei înfloritoare...
Cu adâncă putere şi limpezime vorbeşte poetul despre misia slobozitoare a norodului rus. În poezia «Ruslan» A. Lupan, pornind dela eroul poveştii minunate a lui A. S Puşkin, arată, cum marele norod rus, întruchipat în eroul legendar Ruslan, i-a scos pe moldoveni din robie.

El i-a chemat:
- Haidem!
Şi ei s-au dus,
Însufleţiţi de sufletul lui Rus,
Ca de izvorul cel cu apă vie,
Din care sorb voinicii voinicie.

În piesa «Lumina» (1949) înfăţişătorul norodului rus comunistul Piotr Petrovici ajută ţăranilor moldoveni la înfiinţarea colhozului. Piesa «Lumina» este una dintre cele mai bune lucrări ale dramaturgiei sovietice moldoveneşti. Autorul a izbutit să ne arate în chipuri bine conturate şi în dialoguri expresive, presărate cu o mulţime de idiome, tabloul luptei înverşunate împotriva culăcimii în anii colectivizării în partea dreaptă a Nistrului. Aşa chipuri artistice, ca Iordache, Chiriac, Costache, moş Pătrăcuţă, Tuşa şi a., prin adevărul de viaţă, pe care-l reprezintă, sunt o izbândă a dramaturgului.
Lucrarea asta a lui A. Lupan a fost editată în anul trecut şi în Republica Norodnică Română.
Andrei Lupan este unul dintre cei mai populari scriitori din RSS Moldovenească. Aşa lucrări ale lui, ca «Tărăboi», «Hat în hat şi faţă-n faţă», «În loc de hăitură» şi multe altele, ani de-a rândul n-au ieşit din repertuarul cercurilor de activitate artistică din republică. Caracterul norodnic al poeziilor, umorul uşor, limba, plină de prospeţime, - iată ce-i caracteristic pentru creaţia lui A. Lupan. Unele din lucrările sale au intrat în folclorul nou al norodului, aşa că ele au încetat de a mai fi ale autorului. Dar tocmai aiasta şi este cea mai mare răsplată şi mândrie pentru un scriitor. Vorba poetului:

- Al cui este cântecul, ştiţi?
- E-al nostru, - flăcăii răspund.
Şi-ndeamnă cu el neopriţi.

- E-al nostru, - flăcăii au zis, -
Dar tu, care-ai ars, frământat
Cu orice cuvânt, când l-ai scris,
Doreşti oare-un dar mai înalt?

Pentru toate calităţile estea alese şi scumpe ale creaţiei sale literare, scriitorul Andrei Lupan a căpătat stima şi dragostea norodului moldovenesc.
Deatâta muncitorii dela depoul de locomotive din Basarabeasca l-au înaintat pe scriitorul A. P. Lupan - candidat în deputaţi ai Sovietului Suprem al Uniunii RSS în ocrugul de alegeri Comrat.

Bogdan ISTRU.