"Împotriva închinăciunii în faţa asfinţitului în limba moldovenească" (lupta împotriva schimonosirii şi îngunoieşirii limbii)

Ziarul "Moldova Socialistă",Chişinău
"Împotriva închinăciunii în faţa asfinţitului în limba moldovenească" (lupta împotriva schimonosirii şi îngunoieşirii limbii)
the original: (458KB)	Author : Ciobanu Ivan Dmitrievici - scriitor, filolog, director al In-tului de istorie, limbă şi lit. (1946-52), rectorul Institutului Pedagogic din Chişinău(1952-56)
updated: 2007-04-15 15:26:44

Împotriva închinăciunii în faţa asfinţitului în limba moldovenească

Îndată după biruinţa Marei Revoluţii Socialiste din Octombrie, norodul sovietic, sub conducerea partidului nostru bolşevic al lui Lenin şi Stalin, a început să dezvolte economica şi cultura sa pe căile socialiste. Mai cu seamă sporuri nemaivăzut de mari în zidirea socialistă a avut norodul nostru în vremea piatiletcilor staliniste. Toate noroadele, care în trecut în Rusia ţaristă erau pe murite, după revoluţia din Octombrie mulţămită puterii sovietice, partidului comunist, marelui norod rus, s-au trezit, s-au întors spre viaţă şi în familia strânsă frăţească a tuturor noroadelor depe teritoriul Uniunii Sovietice, au început să-şi prefacă furtunos economica lor pe căile socialiste.
În rând cu aiasta se dezvolta şi înflorea şi cultura naţională după formă şi socialistă după conţinut a tuturor noroadelor. Dar creşterea şi înflorirea economicii şi culturii socialiste n-au mers pe un drum neted, uşor. Au fost greutăţi multe şi mari în dezvoltarea lor. Ele (greutăţile) erau pricinuite mai cu seamă de rămăşiţele claselor duşmănoase, care toată vremea încercau să puie beţe în roate la zidirea mare socialistă.
Aiastă creştere şi înflorire economică şi culturală a avut-o şi norodul moldovenesc depe partea stângă a Nistrului în RASS Moldovenească.
Încă din ziua organizării republicii, norodul truditor, condus de partidul bolşevic, a dus o luptă cu spor pentru zidirea culturii sale naţionale socialiste. Deamu în anul 1940 noi am avut ajunsuri mari şi pe frontul cultural. În aceiaşi vreme norodul ducea o luptă înverşunată împotriva tuturor duşmanilor, care încercau să se încuibeze pe frontul culturii moldoveneşti şi să-i dăuneze. Mai cu seamă duşmanii norodului încercau să răzbată în rândurile creatorilor limbii literare moldoveneşti, ca s-o schimonosească păn într-atâta, că ea să ajungă neînţeleasă, străină pentru masele largi, şi prin urmare, să împiedice partidului şi guvernului Sovietic la petrecerea măsurilor lor politice îndreptate la atragerea maselor largi truditoare la zidirea socialismului în ţara noastră.
Să ne oprim pe scurt la izvorul metodologic al unor curgeri dăunătoare în limbă.
În anii 20 ai veacului nostru a fost o linie în limba moldovenească în frunte cu Madan (fostul secretar ştiinţific şi cârmuitor al dispărţiturii de limbă în Comitetul ştiinţific Moldovenesc) şi alţii, care lua ca bază de orientare în limbă pătura culăcească, a duşmanilor, care luptau împotriva puterii sovietice. Se înţelege, că bogătaşul nu suferea cuvintele născute de revoluţie şi socialism. Cuvintele de provenire rusească ori ucraineană erau alungate din limba moldovenească. Bunăoară, cuvintele - sovietic, se spunea sfatnic, udarnic - lojitori, piatiletcă - şinşiancă, colhoz - gospodcol, numai să nu se spuie ruseşte, da "curat" moldoveneşte. La termenii ştiinţifici: oxigen se spunea acrariu, hidrogen - apariu, subiect {în gramatică) şineriu, predicat - spuneriu şi a. m. d. Dacă ei şi întrebuinţau unele cuvinte internaţionale, apoi le schimonoseau păn într-atâta, că le ortografiau, cum se "audi". Bunăoară: soţîalizm, ţăntru, reţănzănţîlor, fizîcî, sîstemî, naţîe. Aiuşti "teoretici", fiindcă se orientau numa la pătura locală culăcească, nerecunoscând cuvintele venite în limba moldovenească din limba rusă şi ucraineană, nerecunoscând cuvintele internaţionale, au primit numire de naţionalişti locali.
Când naţionaliştii de teapa iasta au fost demascaţi în afacerile lor, ei spuneau, că la moldoveni n-au fost imperialişti, capitalişti, moşieri ori culaci, adică norodul moldovenesc n-a avut burghezie, şi, prin urmare, în istoria lui n-a fost nici luptă de clasă. Negarea luptei de clasă era cei mai mare dăunare a lor. Concepţiile lor erau reacţionare, rasiste, fiindcă ei luptau pentru o limbă aşa numită "curat moldovenească", iar ţelul adevărat era să rupă republica moldovenească dela Uniunea Sovietică şi s-o arunce în ghiarele boerilor români.
În anii 30 în RASS Moldovenească a fost o altă curgere dăunătoare de naţionalişti moldovo-români, trădători şi şpioni din ţările străine, lepădături troţkiste-buhariniste.
Aiştea au făcut o cotitură îndărăptă, au aruncat cutotul părerea de a se baza pe limba norodnică, nici nu se uitau ce se face în sânul norodului şi au luat drept limba, în care erau scrise gazetele româneşti bucureştene cutot cu ortografia şi cu literele latine. S-au ivit în limba moldovenească, cuvinte, rostindu-se în felul următor: seară, seamă, guturai, blestem, cămaşă, ulei, pereche, şase, sperie, intră, pâine, gălbiu, băiat, înapoiat, mireasmă, musteaţă... Ori aşa cuvinţele ca - secol, succes, salariu, necesar, periculos, cizmă, ciorapi, cearşaf şi mai multe. Naţionaliştii moldovo-români luau tot ce era român burghez şi din trecut. Ţelul lor era unul şi acelaşi cu al madaniştilor - să înstrăineze limba de norod, s-o schimonosească, să samene în norod ideologia fascistă boerească otrăvitoare şi prin urmare, mai uşor să fie de a zmulge din trupul Uniunii Sovietice Republica Moldovenească şi a o da duşmanilor noştri.
Curgerile estea duşmănoase în cultura socialistă moldovenească au rădăcini ideologice în adâncul istoriei.
Încă pela sfârşitul veacului XVIII în Transilvania s-a creat cu ajutorul Germaniei şi Austriei o şcoală de purişti după tipul nemţesc, numită latinistă, îndreptată împotriva Rusiei. Însufleţitorii cei mai de frunte ai curgerii esteia au fost: şincai, Maior, Klein (Micu). Ţelul "şcolii" esteia era, după cum adică limba română (şi moldovenească că ei nu le deosebeau) este de provenire "numai latină, apoi trebuie să se azvârle dintr-însa toate cuvintele "nelatine". Mai întâi de toate şi chiar numai au suferit dela aiasta cuvintele de provenire slavonă. Ei nu sufereau cuvintele: plug, ceas, veac, vreme şi altele şi le înlocuiau cu - aratru, oră, secol, timp, şi altele. Mulţumită "preocupărilor" latiniştilor, în România a fost înlocuit alfabetul slav prin cel latin. Mai cu seamă a înflorit curgerea asta pănla anii 70 ai veacului trecut. Împotriva curgerii esteia dăunătoare duceau o luptă crâncenă cu spor aşa scriitori moldoveni de seamă înaintaşi ca Creangă, Al.Russo, C.Stamati şi alţii.
Înrâurirea latiniştilor a ajuns şi în Basarabia încă pănla anul 1918, când ea a fost cotropită de boerii români. În anul 1899 Ion Pelivan, trădătorul Basarabiei, organizează la Tartu (Iuriev) dintre studenţii basarabeni o organizaţie naţionalistă numită "pământenii" basarabepi". Puţin mai târziu a stat în fruntea ei un alt trădător al norodului moldovenesc Pan Halippa. În anul 1908 la Kiev a fost creată o organizaţie nouă naţionalistă din studenţii basarabeni "Deşteptarea", condusă de duşmanul norodului moldovenesc ştefan Ciobanu. Pan Halippa şi N.Alexandri scoteau gazeta "Cuvânt moldovenesc" pe banii moşierilor şi capitaliştilor români. Sub titlul gazetei esteia se scria: "Gazeta moldovenilor din Basarabia şi de peste Nistru". Atât organizaţiile naţionaliste, cât şi gazetele, cărţile editate de dînşii, duceau o propagandă proromână, - pentru alfabetul latin-român, pentru limba română aristocratică, îngunoieşind limba moldovenească, care a slujit culturii moldoveneşti veacuri întregi. După ce Basarabia a fost ocupată de boerii români, cu ajutorul naţionaliştilor moldovo-români, linia asta duşmană a primit drepturi largi din mânile burgheziei române. Naţionaliştii iştea, trădătorii norodului moldovenesc, erau stăpâni în Basarabia în vremea ocupaţiei şi storceau şepte sudori depe truditorime. Şi iaca din lagărul naţionaliştilor istora săreau din când în când şi pe malul stâng al Nistrului stropii străini, duşmani norodului - ori ca naţionalişti locali, ori ca naţionalişti moldovo-români, rămăşiţele cărora se află şi astăzi şi se demonstrează în fapt(?) de închinăciune în faţa asfinţitului.
Fapte de manifestare a naţionalismului burghez mai au loc la noi, fiindcă în Moldova depe malul drept al Nistrului încă mai este bază pentru aiasta. Este încă proprietate privată asupra mijloacelor de producere, este culacul, merge lupta ascuţită de clasă împotriva lui. Colectivizarea gospodăriei săteşti numai amu se găseşte în toi. Deosebirea asta în economică fireşte se oglindeşte în ideologie, prin urmare, avem contraziceri noi şi în limbă şi în gândire, şi în alte forme ale ideologiei. Contrazicerea asta este între ţărănimea moldovenească, contrazicerea asta se reflectează şi în ideologia unei părţi a inteligenţiei noastre.
"În viaţa obştească, - spune tovarăşul Stalin, - la fel mai întâi se schimbă învoielile de dinafară, mai întâi se schimbă învoielile materiale, iar pe urmă în corespundere cu aiasta se schimbă şi gândirea oamenilor, moravurile lor, obiceiurile, concepţia lor despre lume" (I. Stalin, Lucrări vol. 1, pag. 316, anul 1946).
Ceiace se petrece astăzi în satul basarabean ne aduce aminte de satul depe malul stâng al Nistrului din anii 1929-1933, (dar, vezi bine aiasta se face nu ca o repetare metafizică, da mai altfel), de vremea ceea, când au fost multe abateri şi dăunări duşmănoase în cultura moldovenească. Deatâta astăzi în Moldova, dacă mai luăm în seamă ocupaţia boerească îndelungată şi apoi ocupaţia germano-fascistă, are să ne fie limpede, cât de actuale sunt întrebările estea în Moldova.
Mai ales amu, când starea internaţională este încordată, când imperialiştii nesăţioşi ai dolarului vor să scornească un nou război mondial şi mai sângeros decât acel, care nu demult s-a sfârşit, elementele duşmănoase tot mai mult se înviorează şi ridică capul. Deatâta trebuie să avem o veghere deosebit de ascuţită în tot lucrul nostru şi mai cu seamă în cultura tânără socialistă moldovenească. Anume rămăşiţele străine ideologiei noastre comuniste se demonstrează astăzi în formă de slugărnicie şi închinăciune în faţa asfinţitului. Cuvinte străine dela asfinţit putem să găsim în fiecare manual ori carte scoasă de editurile noastre, dar ne-um pus ca ţel să dăm pildă mai cu seamă din manualele şcolii începătoare.
Să luăm numai capitolul XII ("Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie în Rusia"), pag. 194 - 211, "Istoria Uniunii RSS", sub redacţia lui A. V. Şestacov, anul 1946. Găsim aici aşa cuvinte, care pot fi inlocuite uşor cu cele moldoveneşti, înţelese pentru copii; combustibil, a elibera, detaşament, forţă, cuirasat. Ori să ne oprim la unele laturi dintr-o carte mai nouă, şi anume "Limba moldovenească" pentru cl. IV, de I. D. Ignat, anul 1947. În manualul ista avem destul de multe momente naţionaliste, străine limbii moldoveneşti şi ideologiei marxiste. Ele nu-s altceva decât un fel de aplecăciune slugarnică în faţa, asfinţitului. Autorul pe pagina 59 spune chiar deadreptul: "Verbul, pus la timpul viitor, are două forme: I (voi ara); II (voi fi arat)". Nu ştie nime formele estea în limba norodului moldovenesc. Îi şi mai dăunător, că t. Ignat neagă cutotul formele adevărate moldoveneşti - şi anume oi ara şi am să ar. Îi tipic faptul, că autorul pentru a-şi întări născociturile sale dă o poezie de L. Deleanu, care-i bogat în forme străine limbii moldoveneşti.
Viaţa colhoznică în manualul tov. Ignat îi arătată cam întunecat. El, cum se vede, nu vrea să recunoască orânduiala colhoznică, care are mulţi ani de viaţă la răsărit de Nistru, şi dimpotrivă, traiul proprietarului, ţăranului individual, mai ales al celui bogat, îl ştie şi îl descrie cu plăcere.
El îndeobşte nu poate suferi ce s-a creat pănamu de puterea sovietică. Îi pre bănuitor faptul, când alcătuitorul dă bucăţi din lucrările lui Deleanu, Meniuc, Gujel, Condrea şi alţii dintre care unii, după cum se ştie depe paginile presei moldoveneşti, au în creaţiile lor prăbuşiri mari idelogice, străine. Şi nici o propoziţie nu-i dată din lucrările scriitorilor Canna, Cutcoveţchi, Darienco şi alţii, lucrările cărora îs pătrunse de duhul realismului socialist. Tendinţa asta în cultura moldovenească se face pe ascuns şi-i îndreptată spre a nega tot ceeace au căpătat noroadele Uniunii Sovietice în trecut, printre care şi norodul moldovenesc.
Nu avem chip să ne oprim la toate amănuntele negative ale manualului, noi nu-l recenzăm, dar vrem să adăugăm, că aşa propoziţii, ca "Trei şcolari au întârziat" (pag. 67) ori "Noi am venit sara. Vara este călduroasă. Fructele se coc vara. Ziua de iarnă este scurtă. Ziua frigul slăbeşte" (pag. 82) şi altele sunt cu totul apolitice şi nu pot să ajute la educarea copiilor în duhul comunist.
Sună falş şi duşmănos azi proverbul: "Boii ară, caii mănâncă" (pag. 125).
Avem nepotriviri şi în alte cărţi. În manualul "Russkii iazîc v moldavskoi şcole" de A. V. Parno, Chişinău, anul 1947, nu se aduce nici o pildă, nici o bucată din viaţa norodului moldovenesc. Aiasta-i bătaie de joc. Capeţi o întipărire, că moldovenii îs
atât de proşti şi fără dar, că nu poţi găsi nică în scrisul lor, că ei nu mai pot crea ceva. Oare ce a gândit editura "Şcoala Sovietică", când a scos aşa fel de manuale?
Se simte o linie greşită la unii tovarăşi şi în institutul şcolilor, unde lucrează tov. Ignat, şi în Uniunea scriitorilor şi în edituri, şi chiar în Institutul de istorie, limbă şi literatură de "a uita" de lupta pe frontul ideologic şi de sporurile puterii sovietice, căpătate pe partea stângă a Nistrului.
Mai sunt şi alţii, care nu văd prigonire naţională din partea boerilor români asupra moldovenilor în vremea ocupaţiei cotropitorilor români. Părerea asta întăreşte concepţiile burgheze ale învăţaţilor fascişti, români, că adică nu-i naţie moldovenească. Momentele estea naţionaliste reacţionare în limba moldovenească nu sunt altceva decât aplecăciune slugarnică în faţa asfinţitului, în faţa ideologiei duşmănoase ştiinţei noastre marxiste-leniniste.
Îs străine limbii moldoveneşti şi aşa forme ca: băiat, musteaţă, înapoiat, încovoiat, el şade şi a. m. d. - întrebuinţate uneori de Em. Bucov în poema "Ţara mea", "Octombrie" N6, anul 1947, care ar trebui să meargă după pretenţii poate cel dintâi spre apropierea limbii literare de norod.
Este nevoie să ne gândim şi despre alta. Dacă în anul 1941 s-a făcut o oarecare cârnire în limba moldovenească literară în folosul tradiţiei scrisului nostru, apoi după atâta vreme astăzi trebuie să ne gândim: oare este aproape scrisul - piatră, fiică, vulpe, vită, minte, bine, cinci şi unele alte forme din limba literară faţă de acei norodnică? La cercetarea dialectelor moldoveneşti de către lucrătorii institutului nostru s-a ajuns în privinţa iasta la incheieri tare interesante. Dar amănuntele despre aiasta altă dată.
Sarcina tuturor oamenilor de cultură în Moldova şi mai întâi a scriitorilor, este de a lupta hotărâtor împotriva schimonosirilor şi îngunoieşirii limbii cu elemente străine ei şi să puie umărul pentru a ajuta să apropiem limba moldovenească de masele truditoare din oraş şi sat.

I. D. Ciobanu,
directorul Institutului de istorie, limbă şi literatură al Bazei moldoveneşti de cercetări Ştiinţifice a Academiei de Ştiinţi a Uniunii RSS.