Decizia savanţilor lingvişti privind necesitatea revenirii la grafia latină şi declararea limbii naţionale drept limbă de stat, art."Ce-i cu alfabetul moldovenesc" de I.D.Ciobanu

Ziarul "Învăţământul public", Chişinău	05.11.1988
Decizia savanţilor lingvişti privind necesitatea revenirii la grafia latină şi declararea limbii naţionale drept limbă de stat, art."Ce-i cu alfabetul moldovenesc" de I.D.Ciobanu
the original: (644KB)	Author : Ciobanu Ivan Dmitrievici - scriitor, filolog, director al In-tului de istorie, limbă şi lit. (1946-52), rectorul Institutului Pedagogic din Chişinău(1952-56)
updated: 2007-04-15 15:13:16

DECIZIA SAVANŢILOR

Luni, 31 octombrie a. c. a avut loc Consiliul ştiinţific al Institutului de limbă şi literatură al AŞ a RSSM, iar marţi, 1 noiembrie, a avut loc Consfătuirea de lucru a colaboratorilor Institutului de limbă şi literatură cu problema "Teoria variativităţii şi aplicării ei la situaţia lingvistică din RSSM".
În cadrul dezbaterilor au luat cuvântul: V. Solnţev, directorul Institutului de lingvistică al AŞ a Uniunii RSS, membru-corespondent al AŞ din Uniunea RSS, A. Domaşnev, directorul secţiei din Leningrad a Institutului de lingvistică al AŞ din Uniunea RSS, doctor în ştiinţe filologice, profesor, L. Crîsin, colaborator ştiinţific coordonator la sectorul de sociolingvistică de la Institutul de lingvistică al AŞ a Uniunii RSS, V. Mihalcenco, şefa laboratorului de sociolingvistică de la Institutul de lingvistică al AŞ din Uniunea RSS, V. Aculenco, şeful catedrei de limbi străine de la AŞ din RSS Ucraineană, membru corespondent al AŞ din Ucraina, R. Piotrovskii, conducătorul grupului de matematică aplicată de la Institutul "A. I. Herţen" din Leningrad, doctor în ştiinţe filologice, E. Volf, şefa sectorului de limbi romanice de la Institutul de lingvistică al AŞ din Uniunea RSS, doctor în ştiinţe filologice, B. Narumov, colaborator ştiinţific superior la Institutul de lingvistică al AŞ din Uniunea RSS, S. G. Berejan, directorul Institutului de limbă şi literatură al AŞ a RSSM, doctor în ştiinţe filologice, A. Ciobanu, şef de catedră la Universitatea de stat "V. I. Lenin" din Chişinău, doctor în ştiinţe filologice, I. Mocreac, candidat în ştiinţe filologice, V. Bahnaru, candidat în ştiinţe filologice, C. Tănase, candidat în ştiinţe filologice, V. Banaru, doctor în ştiinţe filologice, I. Conţescu, colaborator ştiinţific la ICŞP, I. Ciocanu, directorul editurii "Literatura artistică", A. Rotaru, candidat în ştiinţe fizico-matematice, N. Raevskii, candidat în ştiinţe filologice, V. Mândâcanu, colaborator la ATEM, scriitor, N. Matcaş, şef de catedră la Institutul pedagogic de stat "Ion Creangă" din Chişinău, A. Evdoşenco, doctor în ştiinţe filologice, I. Eţco, candidat în ştiinţe filologice, N. Cojocaru, candidat în ştiinţe filosofice, G. Cincilei, doctor în ştiinţe filologice, profesor, F. Cotelnic, candidat în ştiinţe filologice, A. Eremia, candidat în ştiinţe filologice, G. Rusnac, candidat în ştiinţe filologice, M. Gabinschi, doctor în ştiinţe filologice, I. Matcovschi, candidat în ştiinţe filologice, Institutul pedagogic "A. Russo" din Bălţi, S. Novacov, candidat în ştiinţe istorice.
Dăm publicităţii documentul final adoptat:

REZOLUŢIA

Consfătuirii de lucru privind teoria variativităţii şi aplicării ei la situaţia lingvistică din RSSM.

În urma discuţiei la care au participat lingvişti de frunte din Moscova, Leningrad şi Kiev, Consfătuirea recomandă Comisiei interdepartamentale a Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM pentru studierea istoriei şi problemelor dezvoltării limbii moldoveneşti:

1. Decretarea limbii naţionale din RSS Moldovenească drept limbă de stat în republică.

2. Recunoaşterea unităţii limbilor care funcţionează în RSS Moldovenească şi în Republica Socialistă România.

3. Revenirea la sistemul grafic latin.

Textul rezoluţiei a fost adoptat cu un singur vot contra aparţinând lui I. D. Ciobanu.
Fiind fideli spiritului de democratizare, care se instaurează în republică, respectând principiul pluralităţii de idei, oferim posibilitate lui I. D. Ciobanu, pentru a-şi expune punctul de vedere.

-------------------------------------------------------------

Ce-i cu alfabetul moldovenesc?

În prezent patimile în jurul limbii moldoveneşti şi alfabetului au atins punctul culminant. Doritorii introducerii alfabetului latin (român) în RSS Moldovenească s-au repezit în goană mare să înfăptuiască asta, respingând tradiţia noastră, originalitatea ei, istoria culturii, faptele creştin-religioase - toate acestea au înfăptuit progresul obştesc. Sarcina savanţilor este să nu se grăbească, dar a se gândi la rezolvarea întrebărilor cardinale ale limbii noastre. Altfel vorbind, a înălţa principiile ştiinţifice.
Nimeni nu se îndoieşte de faptul, că oricare semne scrise, litere, ieroglife nu fac parte din ideologie, n-au nimic comun cu lupta de clasă. Cu toate acestea, trebuie să se ţină minte, că înlocuirea unui alfabet cu altul, dacă luăm în seamă istoria neamului, tradiţiile, temeliile culturii, comodităţile, practica cotidiană, legăturile sociale, internaţionale într-o etapă istorică dată, poate să fie foarte păgubitoare, fiindcă o aşa înlocuire poate să fie uşor folosită în scopuri contra poporului. În consecinţă niciodată nu trebuie de uitat despre partinitatea înaltă şi concepţia despre lume, ce decurg din asemenea măsuri. În fine, introducerea unui nou alfabet pentru oricare limbă, vrem noi ori nu vrem, dar, totuşi, are un caracter politic. Negarea acestei idei este o absurditate complectă.
Scrisul moldovenesc, după cum se ştie, secole se foloseşte de alfabetul slavono-moldovenesc şi ruso-moldovenesc. Poate alfabetul latin îi mai comod, iar cel ruso-moldovenesc - trage înapoi dezvoltarea culturii republicii? În aşa caz, consider orişicare tradiţie, dacă ea este o piedica, trebuie să fie dărâmată.
Să examinăm mai amănunţit problema dată.
Cel mai potrivit alfabet se socoate acela, care fără semne diacritice adăugătoare, diferite combinaţii de litere cel mai bine transmite nevoile limbii. După cum mărturiseşte istoria, limbile moldovenească şi română pe întinsul multor veacuri s-au îmbogăţit cu sunete noi: c, j, dz, g, i, ş, h, h (g ucrainesc), ă, î, care, natural, nu erau în limba latină. Aceste foneme au fost căpătate pe calea bilingvismului slavono-moldovenesc îndelungat (şi nu numai slavon), care îi o moştenire generală a limbilor slave şi moldovenească, română pe teritoriul pământurilor dintre Dunăre şi munţii Carpaţi. În limbile slave, ca şi în limbile moldovenească şi română, aceste sunete la timpul lor au căpătat şi semnele (literele) potrivite. Limba latină n-avea nevoie de ele, iar românii, în limba cărora se află sunetele noi arătate mai sus, au fost nevoiţi să recurgă la aşa combinaţii de litere ori la semne diacritice ca: ă, â, î, i, j, s, t, ţ, f; de (gi), gh, ce(ci), ch, care îngreuiază scrisul. Adică, alfabetul rus-moldovenesc, care are litere adăugătoare, se potriveşte cu sistemul de sunete moldovenesc.
În alfabetul român latin nu-i i (semnul moale) şi este numai un semn i pentru literele potrivite i, i scurt, semnul moale, de care are nevoie scrisul moldovenesc. Dacă se foloseşte litera latină i, apare o încurcătură: a fugi, tu fugi, fugii.
Literele j, s, v ş. a. în cuvintele străine pot să fie rostite altfel: i, ş, f ş. a. m. d. În alfabetul latin sunt doi de alde i (i, y), doi de alde v (v, w), patru de alde k (c, ch, k, q). Pentru a însuşi cum, când de întrebuinţat şi de rostit un şir de litere (w, y, k, g, z, ş. a. m. d.), trebuie să fim bine cunoscuţi cu ortografiile şi ortoepiile măcar ale limbilor europene de bază. Folosindu-ne de alfabetul slavono-ruso-moldovenesc tradiţional, astfel de greutăţi nu se întâlnesc.
Din spusele învăţaţilor români se înţelege că trecerea la alfabetul latin în anul 1860 nu era nevoie practică. Acest pas a fost făcut în urma faptului că în acea vreme în Moldova şi în Valahia exista aşa numitul curent al latiniştilor(1830-1870), care ajunsese la apogeu. Latiniştii în chip forţat au căutat să latinizeze întreaga cultură naţională. Schimonosind cuvintele româneşti, adepţii acelui curent în chip artificial le dădeau forme latineşti. În special erau alungate cuvintele româneşti (moldoveneşti) de provenire slavă. Dacă la început acel curent conţinea şi idei progresiste, trezea autoconştiinţa naţională, apoi mai târziu el a căpătat un caracter reacţionar: el înstrăina limba literară. Împotriva teoriei latiniştilor au ieşit cu înverşunare scriitorii cunoscuţi Russo, Alecsandri, Eminescu, B. P. Haşdeu ş. a., care au apărat normele progresiste ale limbii literare.
Să dăm cuvântul lingviştilor de vază români referitor la problemele alfabetului. Un specialist cu autoritate în privinţa limbii române Tictin scrie: "Caracterul pur fonetic al alfabetului chirilic al scrisului românesc a contribuit la formarea treptată a ortografiei bazate pe reguli înţelese şi precise...".
Vestitul savant român cu renume mondial I. Iordan a ajuns la concluzie, că pentru trecerea scrierii româneşti de la alfabetul chirilic la cel latin n-a fost nici un fel de nevoie ştiinţifică ori practică. Dimpotrivă. Învăţatul socoate: "Datorită marelui număr de semne, scrierea limbii noastre cu alfabetul chirilic a putut fi foarte apropiată de realitatea lingvistică..." - (I. Iordan.Limba română contemporană. Buc. p. 201). Academicianul argumentează convingător principiile trecerii scrierii româneşti la alfabetul latin: "Scrierea cu litere latineşti trebuia să dovedească, cum s-a mai spus, originea "pur latină" a limbii noastre" (tot acolo, pag. 203).
Un alt învăţat cunoscut român acad. Al. Graur declară direct: "În momentul introducerii el (alfabetul latin) a însemnat un pas înapoi..." (Introducere în lingvistică, Buc., 1958, p. 82). "Pe vremuri când româna se scria cu litere chirilice, fenomenul n-a fost subiect de neînţelegere... - afirmă Graur. - De când s-a iniţiat scrierea cu litere latine, a început o gâlceavă care nici astăzi nu e stinsă". (Al. Graur. Mic tractat de ortografie. Buc. 1974, p. 114).
După cum s-a mai subliniat, în limba română semnul (litera) i îi silabic (inimă); "...el, - continuă Graur, - mai marchează şi o simplă muiere a consoanei precedente" (bani, bobi, dormi) (tot acolo, p. 130). În alfabetul moldovenesc se întrebuinţează o literă aparte ь (miagchii znac); cea de a treia însemnătate - i (scurt). Al. Graur socoate, că a evita încurcătura e obligator să deosebim i scurt, adică să născocim o literă nouă. Cu acest scop el propune pentru й "...putem adopta unul (semn) care nu este chiar nou în scrierea noastră anume i scurt (ĭ). (Tot acolo, pag. 135).
Acad. Al. Graur continuă: "Cele mai mari dificultăţi le provoacă literele c (car, chiar, ceară), g (gol, ghiaur, ghindă, gen)". O parte din popoarele slave "au un semn special (ч) ceea ce este de fapt cel mai justificat: în alfabetul nostru chirilic există o literă care avea valoarea ceruta (ч)" (tot acolo p. 147).
"Un semn absolut inutil care însă ne vine din latineşte, şi de aceia e protejat, este x (ics), - încheie Graur (tot acolo, p. 156).
După cum se ştie, numele străine cu alfabetul latin se scriu aşa, ca în limba originalului, cu unele abateri. "Sistemul (acesta) are totuşi un mare defect: cititorul care nu cunoaşte limba de origine nu ştie să pronunţe şi astfel se ajunge la deformări ale numelor" (Al. Graur, tot acolo p. 168). Aceste nume "ne dau de multe ori mare bătaie de cap" (tot acolo p. 167). Cu alfabetul moldovenesc de azi noi scriem şi rostim: Volter, Fransua Rable, Didro, Şecspir, Vaşington, Varşovia, Kauki, Raimond, Voznesenskii ş. a., cu litere latineşti trebuie de scris: Voltaire, Francois Rabelais, Diderot, Shakespeare, Washington, Warsovia, Cauchi, Raymond, Voznesenski, Iuvaskiyla ş. a. m. d. Ultima este familia unui învăţat finlandez, însă nu ştiu cum se rosteşte.
Mi se pare că comentariile sunt de prisos.
Câteva cuvinte despre alfabetul latin în RASS Moldoveneasca. Când în vara anului 1932 a fost introdus forţat în republică alfabetul latin, se urmăreau doua scopuri: mai întâi, a apropia revoluţia mondială. În rândul al doilea se afirma, că alfabetul latin şi normele limbii literare româneşti vor bolşeviza, chipurile, masele truditoare nu numai din Basarabia, ci şi din România burgheză. Însă, ideia asta a căpătat o acţiune inversă. Cadrele pedagogice, ce nu făcuse şcoala românească, continuau de fapt să predee limba nouă moldovenească (românească) în mare parte potrivit formelor dialectale din partea stângă a Nistrului. Altfel ei nici nu ştiau. Însă acum la toate celea s-au mai adăugat greutăţi enorme ale alfabetului latin arătate mai sus de învăţaţii români. Documentele de partid din anii aceia mărturisesc că pe la adunări, activuri de partid, conferinţe tot timpul apărea întrebarea despre destinul limbii moldoveneşti şi alfabetul ei. Într-adevăr, nimeni din RASSM nu posedau normele literare ale limbii româneşti. Atunci cuiva i-a venit în minte o idee nechibzuită ca să invite cadre din România cu scopul de a dezvolta mai repede cultura moldovenească socialistă după conţinut şi naţională după formă. Asta aducea deseori la fapte vădit curioase. Arhivele de partid din vremurile celea, cercetate de noi, aduc un caz nostim, când a fost zădărnicită vorbirea scriitorilor moldoveni la postul de radio din Tiraspol, că un oricare Creangă, preşedintele Comitetului de radio al Moldovei, emigrant, care a căpătat studii în România, n-a permis scriitorii moldoveni la microfon, motivând prin faptul, că ei, cică, nu ştiu limba moldovenească (de fapt limba română). În legătură cu asta aveau loc manifestări molcume nu numai ale cititorilor de rând. Lucrătorul ştiinţific de la Comitetul Ştiinţific Moldovenesc, care susţinea normele limbii româneşti, E. Bagrov, emigrant, în timpul verii anului 1933, a declarat cu mânie în faţa activului de partid din Tiraspol: Latinizarea... "întâlneşte şi până azi o anumită rezistenţă a locuitorimii moldoveneşti şi chiar din partea unor membri de partid moldoveni" (AP a IIP de pe lângă CC al PCM, f. 49, o. 1, d.2397). Situaţia ce se crease, ducea logic spre: pentru a şti limba literară moldovenească trebuie să fie însuşită limba română... Iar pentru a însuşi limba română - trebuia să avem învăţători, care terminase şcolile româneşti... Astfel s-a format un cerc vicios închis. Iar cititorul moldovean treptat se înstrăina de presa moldovenească şi citea gazete, cărţi ruseşti şi ucraineşti ş. a. m. d., care îi erau mai pe înţeles. Sunt foarte alarmat, când mă gândesc la faptul, că azi treburile de asemenea se apropie de starea aceia.
Nu sunt date despre faptul, că alfabetul latin introdus în RASSM şi limba română au apropiat revoluţia mondială ori au ajutat la revoluţionarizarea locuitorimii spre apus de Nistru, după cum se propaga atunci. N-au lăsat măsurile întreprinse atunci nici un fel de urme pozitive în dezvoltarea culturii naţionale, ştiinţei de carte ş. a. m. d. afară de o amintire tristă. Se ştia un lucru, că puterile agresive din România burgheză urzeau planuri de cucerire a teritoriilor de dincolo de Nistru a Uniunii Sovietice. Faptul acesta s-a dovedit complectamente în anii 1941 - 1944, când România fascistă cu ajutorul lui Hitler a ocupat o parte a Uniunii Sovietice de la Prut până la Bugul de Miază-zi. Viaţa a arătat, ca cursul luat în lingvistica moldovenească în anul 1932 s-a compromis, nu s-a îndreptăţit nici istoriceşte, nici din punct de vedere politic, nici practic. Alfabetul latin introdus şi anulat în anii 30 în RASSM şi în multe alte republici sovietice este o pildă vădită de experimente staliniste.
Însă stabilirea normelor limbii literare moldoveneşti continua în mod forţat, decretată de sus. Numai după eliberarea Basarabiei în 1941 au fost alcătuite normele literare ale limbii noastre apropiate de tradiţiile scrisului şi literaturii clasice.

Ion D. Ciobanu,
doctor în ştiinţe filologice.