|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| Ziarul "Tânărul leninist", Chişinău | 12.02.1982 |  |
| art. "Un verde de brad înzăpezit" de I.Vatamanu, "Carte a vieţii" de M.Hazin (foto cu nepoţii) |
||
the original:
(448KB)
|
Authors : Hazin Mihail Vatamanu Ion - scriitor, doctor în chimie |
|
LA 70 DE ANI DIN ZIUA NAŞTERII LUI A. P. LUPAN Un verde de brad înzăpezit... OMUL CARE trece pe stradă, sprijinindu-se de toiagul simplu de lemn, împlineşte acum şaptezeci de ani. Peste fruntea lui se lasă o creangă de brad cu verdele înzăpezit. E aşa de verde verdele bradului încât îmi vine să cânt ceva de pădure şi atunci încep primele trei cuvinte într-o veche şi statornică melodie: «Pădure, verde pădure»... De ce anume cântecul acesta din bătrâni? Fiindcă nu e de bătrâneţe. Fiindcă Omul care şi-a stabilit viaţa într-un cântec de pasăre se cheamă Poet, iar Poetul, precum se ştie, nu îmbătrâneşte... Aţi văzut, aţi găsit să îmbătrânească cântecul păsării? Cântecul, viaţa cântecului, e la fel ca şi bradul, mereu verde, verde şi la înzăpezire, deaceea e de astăzi, de mâine, şi încă de atâta poimâine. E de pe geana unui amurg dintr-o linişte odihnitoare, într-un soare de pădure, risipit prin tainele înmuguririi, firav înălţându-se, stabilindu-se în ecouri prelungi, alăturându-se astfel de pragul casei, de o uşă pe care cineva neapărat o deschide. Aşa se limpezeşte înţelepciunea cuvântului, adevărul lui, sensul adânc de proverb. Şi cum s-ar putea altfel, dacă nu prin timp, prin trecere de timp, prin alăturare şi mărire sufletească, prin dârzenie şi îndărătnicie, prin rezistenţă şi înfruntare? În sfârşit, prin conştiinţă. Poetul înainte de toate este o conştiinţă. O ocazie de înrudire a poporului. Poetul nu poate grăbi deşteptarea, căci soarele vine pe calea lui înceată, în proprie răsărire, şi nu grăbeşte, căci soarele e pentru toţi. Poetul nu poate încetini, căci nu de încetinire este cuvântul în propoziţia cu tâlc, ci de vibraţie, de grai, de însăşi natura care dezleagă vorbirea între taină şi inimă. Poetul este de atitudine şi deaceea încetăţeneşte mereu societatea umană. Nu te grăbi, copile. Opreşte-te şi te uită cum trece pe stradă Poetul, sprijinindu-se de toiagul simplu de lemn, ajuns la şaptezeci de ani, cu o creangă de brad peste frunte, arătându-se dintr-un verde înzăpezit. Este Poetul Andrei Lupan. Ion VATAMANU - - - - - - - - - - - - - - - - Mulţi ani înainte, scumpe Andrei Pavlovici! Pe 15 februarie se împlinesc 70 de ani din ziua naşterii scriitorului Andrei Pavlovici Lupan. A. P. Lupan este membru al Academiei de Ştiinţe a RSSM din 1961, laureat al Premiilor de Stat ale RSSM (1966*) şi URSS (1975). Pentru merite deosebite în domeniul literaturii Guvernul Sovietic l-a decorat cu ordinul Lenin şi cu trei ordine Drapelul Roşu de Muncă. Oamenii muncii l-au ales în câteva rânduri deputat al Sovietului Suprem al Uniunii RSS şi al Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, iar din 1963 şi până în 1967 s-a aflat în postul de preşedinte al Sovietului Suprem al republicii. CITITORII «TL» ÎL FELICITĂ PE ANDREI PAVLOVICI CU OCAZIA ZILEI DE NAŞTERE, DORINDU-I MULŢI ANI ŞI NOI SUCCESE DE CREAŢIE. - - - - - - - - - - - - - - - - - - Carte a vieţii În cei 50 de ani de activitate literară Andrei Pavlovici Lupan a scris un număr impunător de lucrări: poeme despre oamenii plaiului natal, articole despre literatură, schiţe de drum şi, bineînţeles, versuri, printre care şi poezii pentru micul cititor. Dar se ştie că un autor îndrăgit mai lasă din urma sa şi o altă carte, nescrisă, pe care n-o găseşti în biblioteci, dar care e de o valoare indiscutabilă - cartea vieţii sale. Chipul moral, civic al lui Andrei Lupan este plin de nobleţe şi demnitate. Acest fidel slujitor al literelor a manifestat întotdeauna o atitudine profundă şi proprie numai lui faţă de oameni şi cărţi, faţă de complicatele probleme ale literaturii, ale vieţii. M-am convins în repetate rânduri de acest lucru, ascultându-l la diferite foruri, în cadrul multor discuţii. M-am convins de acest lucru şi în relaţiile mele personale cu scriitorul, pe când traduceam în ruseşte astfel de lucrări ale sale, ca schiţa «Sujalca», notiţele despre călătoriile în Anglia şi Finlanda, poezia «Soarta cărţilor». Am discutat cu Andrei Pavlovici despre subtilităţile sensului, despre nuanţele mijloacelor de expresie, şi am văzut cât de mult ţine el la caracterul veridic al traducerii. Scriitorul se vrea văzut de cititor aşa cum e în realitate, şi nu recunoaşte nici un fel de «farduri», de «podoabe». Cartea vieţii lui Andrei Pavlovici s-a zămislit dintr-un îndemn romantic revoluţionar. În perioada regimului burghezo-moşieresc din Basarabia tânărul comsomolist-ilegalist Andrei Lupan luptă activ pentru o viaţă mai fericită a poporului său, scrie versuri înflăcărate despre libertate şi frăţie. Anii de maturitate ai scriitorului poartă amprenta fidelităţii faţă de munca aleasă, slujirii neprecupeţite a Poeziei, grijii pentru dezvoltarea procesului literar din republică. Fiind el însuşi Om cu literă mare, Lupan preţuieşte mai mult decât orice omenia. Îmi aduc aminte de un episod foarte caracteristic. Un grup de scriitori venise în ospeţie într-un sovhoz-tehnicum din nordul Moldovei. Am fost conduşi într-o sală de clasă înzestrată cu utilaj foarte modern şi costisitor. Fiecare masă avea tot felul de butoane şi de mânere cu menirea să pună în funcţiune panoul ce indica dacă răspunsul elevului e corect sau greşit. Să vă spun drept, mi-au plăcut cele văzute. Pe când învăţam eu, astfel de «minuni» nu existau. Andrei Pavlovici, însă, nu s-a arătat încântat de butoanele şi mânerele acestea. «De ce!» - l-am întrebat. Mi-a răspuns: - Pentru că din cauza lor elevul se uită mai puţin în ochii învăţătorului. Iar ochii învăţătorului nu-i poţi înlocui cu nimic... O spuse cu atâta convingere, încât mi-a fost greu să nu-i dau dreptate. Şi am asemuit în acea clipă ochii lui cu ochii învăţătorului... S-a scris mult despre opera lui Andrei Lupan şi multe se vor mai scrie. Şi va apare în faţa noastră, în toată plinătatea ei, Cartea vieţii poetului-academician, a unei vieţi pătrunse de gânduri măreţe, de curaj creator şi de simpla omenie. Mihail HAZIN |