art. "Meşter-faur"

Ziarul "Zorile Bucovinei", Cernăuţi	14.02.1982
art. "Meşter-faur"
the original: (172KB)	Author : Bostan Gr. - şeful catedrei filologie mold., Univ. Cernăuţi
updated: 2007-01-24 21:11:00

MEŞTER-FAUR

ISCUSITUL GOSPODAR pe ogorul literelor moldave Andrei Lupan împlineşte onorabila vârstă de 70 de ani. E o sărbătoare a întregii culturi sovietice moldoveneşti, care nu poate fi concepută fără ponderea operei acestui meşter-faur în universul cuvântului artistic.
Popularitatea de care se bucură în rândurile cititorilor poetul-academician Andrei Lupan ne scuteşte de tradiţionala trecere în revistă a vastei sale activităţi literare şi obşteşti. Vom aminti doar faptul că anul acesta îi mai aduce lui A. Lupan un jubileu - jumătate de secol de la intrarea sa nobilă în literatură cu poezia «Biografie». De atunci, din 1932, creaţia lupaniană a parcurs o cale mereu ascendentă, fiecare volum de versuri ale poetului constituind un eveniment remarcabil în istoria literaturii sovietice moldoveneşti. Andrei Lupan nu dispune de opere aşa-zise intermediare; fiecare din cărţile sale, mai subţiri sau mai ample, cum sunt: «Poezii» (1947), «Intrare în baladă» (1954), «Meşter Faur» (1958), «Frate al pământului» (1959), «Legea găzduirii» (1966), distinsă cu Premiul de stat al RSS Moldoveneşti, «Versuri» (1969), «Gromovnic» (1973), «Magistrale» (1976) se prezintă ca nişte blocuri monolite ale unui edificiu durabil, pe care îl numim poezia lupaniană. Asemenea impresie ne-o lasă în urma lecturii monumentala ediţie antologică a «Scrierilor» sale, apărută în 1973.
Traduse în limba rusă, precum şi în multe alte limbi ale popoarelor din Uniunea RSS, cele mai reprezentative poezii şi poeme ale lui Andrei Lupan au devenit un bun al întregii literaturi sovietice multinaţionale. Cărţile sale «Liţom c liţu» (1957), «Pro nas» (1959), «Stihi» (1961), «Noşa svoia» (1970) s-au bucurat de o înaltă şi binemeritată apreciere din partea unor cunoscuţi maeştri ai cuvântului din ţara noastră. Pentru ciclul «Maghistrali» din cartea de versuri «Noşa svoia» lui Andrei Lupan i s-a decernat Premiul de stat al Uniunii RSS pe anul 1975. Cu acest prilej la editura «Sovetskii pisateli» din Moscova în seria «Biblioteca operelor distinse cu Premiul de stat al Uniunii RSS» a apărut frumosul său volum selectiv «Maghistrali» (1977), carte ce se înscrie printre realizările cele mai de seamă ale poeziei sovietice contemporane. Iată, bunăoară, ce scrie despre poezia lupaniană renumitul scriitor sovietic rus Alexei Surcov: «A. Lupan este unul dintre creatorii marii literaturi a familiei frăţeşti multinaţionale a constructorilor comunismului. Versurile lui sunt pătrunse de un profund patos civic, ele constituie un viu ecou al celor mai actuale probleme ale zilei, al trăirilor celor mai intime, al unor profunde meditaţii filosofice asupra destinului omului încadrat în ritmul impetuos al timpului nostru, poetul cultivă şi o satiră caustică...». Vorbind despre rezonanţa operei lupaniene departe peste hotarele Moldovei, ţinem să mai cităm câteva rânduri dintr-un articol scris de celebrul poet lituanian Eduardas Miezelaitis: «Andrei Lupan e un mare poet. Opera sa constituie un fenomen important nu numai în poezia moldovenească, ci şi în întreaga poezie sovietică... În universul poetic al lui Andrei Lupan simţi parcă tăria pământului sub picioare».
Frate drept al pământului, Andrei Lupan măsoară toate faptele omului contemporan cu cinstea şi înţelepciunea gospodărească a poporului truditor - făuritorul suprem al binelui, belşugului şi frumosului durabil. Tăria pământului sub picioare ca izvor de vitalitate şi forţă o simţeau şi cei care luptau pentru o viaţă mai bună, acele cohorte flămânde ale satelor uitate de altă dată, ridicate apoi cu mic cu mare întru întâmpinarea zorilor libertăţii venite din Răsărit; tăria aceasta a pământului natal îi îndemna pe răzbunătorii populari la luptă sfântă împotriva cotropitorilor fascişti; seva gliei o simţeau în inimi şi cei care îndată după victoria poporului sovietic în Marele Război pentru Apărarea Patriei au aprins lumina propăşirii pe meleagurile nistrene.
Poetul îşi vede menirea sa în plăsmuirea unui poem al pământului, cântec pe care îl caută asiduu cu zbucium omenesc («Justificare»). De fapt, poeziile lupaniene sunt capitole ale acestui mare poem, fie că autorul elogiază munca nobilă a fetei de la ţară şi a fântânarului Pahoma, fie că îşi ridică glasul împotriva instigatorilor la război, adresând un apel înflăcărat omului de ştiinţă, acestui «Faustus al fizicii moderne», în mâinile căruia se află destinele omenirii («Răvaş despre nucleul H»), fie că se pronunţă cu sarcasm împotriva versului comod, superficial, în care nu rodeşte grăuntele adevărului («Strigăt împotriva rutinei», «Mea culpa», precum şi unele parodii).
Anume datorită legăturii anteice cu glia, cu poporul, cu partidul, eroul poeziei lupaniene este capabil să schimbe mersul istoriei, să poarte aprinsă pe întreg pământul flacăra idealului comunist, «Să ridice, călătoare,/ Geniul tânăr, necuprins / Constelaţii de popoare/ Sub drapelul leninist» («Cântec pentru azi»). Magistralele cosmice, deschise în luptă cu însuşi timpul prin galaxii necunoscute, în cele din urmă îi vor aduce pe astronauţii de mâine, la pământul strămoşesc «mai tineri decât au plecat». Setea de cunoaştere l-a înaripat pe om, l-a pornit pe drumurile infinite ale cosmosului, iar dorul de pământul natal, de vechiul «meleag încărunţit», de unde şi-a luat zborul, îl va striga mereu să revină, pentru a-şi revedea semenii: «Dar tot îl va striga chemarea/ Să-şi zmulgă trasa din zenit,/ Să cate-n zare fără zare/ Un, vechi meleag încărunţit,/ Unde trec anii cu ursita...» («Magistrale»).
În repetate rânduri Andrei Lupan îşi îndreaptă privirea spre tineret, exprimându-şi încrederea fermă în forţele lui creatoare, pe care le aşteaptă pământul «pe stâncile trudei» («Tainul încrederii»).
Urcând în sferele cele mai înalte ale cugetării omului contemporan, versul lui A. Lupan este totodată legat indisolubil de tradiţiile populare cultivate de-a lungul secolelor. Ne-o mărturiseşte cel mai bine poezia titulară a volumului «Legea găzduirii». Ritualul cănii de lut simbolizează ospitalitatea, vrednicia omului, fiindcă ea ştie «pe destoinici să-i aleagă», ea nu se bea «în măscară şi minciună», cana e menită de popor pentru cei cu inimă de frate. Atât prin mesajul ei, cât şi prin nuanţele folclorice ale limbii, remarcabila poezie «Legea găzduirii» are un profund caracter popular, specific naţional. Dar, ca şi întreaga operă lupaniană, ea poartă totodată o profundă semnificaţie internaţionalistă, fiindcă legea nescrisă a ospitalităţii şi frăţiei între oameni ţine de însăşi natura etică a societăţii noastre. Anume această lege a sufletului omului truditor îl duce pe poet pe drumurile prieteniei la marele popor rus, «poporul de bogatîri, care-a-nălţat o sută de noroade şi le-a-nvăţat a crede ş-a lupta» («Ruslan»), îl aduce în ospeţie pe meleagurile ucrainene cântate de T. G. Şevcenco, despre care el scrie cu pietate: «Peste epoci şi răscoale/ Cu norodul meu întreg/ Îl aud şi-l înţeleg/ Şi mă-nchin durerii sale./ Şi mă-nchin ţie, Cobzare,/ Pentru trei ţărani trudiţi,/ Lângă tine pomeniţi,/ În familia cea mare» («Întâlnire»).
Din acelaşi nobil îndemn al inimii de frate Andrei Lupan transpune cu multă râvnă în grai moldav opere ale lui A. Puşkin, M. Lermontov, N. Necrasov, T. Şevcenco, M. Gorki, M. Maiakovski, A. Tvardovski, Ed. Miezelaitis, precum şi unele scrieri ale clasicilor literaturii universale («Hamlet» de Shakespeare ş. a.).
În toate domeniile literare susţinute de Andrei Lupan - poezie, dramaturgie, publicistică şi critică literară (volumul «Cărţile şi răbojul anilor»), traduceri - se face simţită marea grijă gospodărească şi marea răspundere civică a autorului faţă de cuvântul scris; nici într-un singur rând de poezie sau publicistică Andrei Lupan nu suportă verbozitatea şi declarativismul sec; operele sale poartă un mesaj foarte bogat, exprimat prin imagini de o mare forţă emotivă.
Prin cuvântul său artistic, prin prodigioasa sa activitate obştească poetul-comunist Andrei Lupan este nu numai unul din ctitorii literaturii sovietice moldoveneşti, ci şi unul din călăuzitorii ei de nădejde spre noi orizonturi.

Gr. BOSTAN,
docent, şeful catedrei de filologie moldovenească a Universităţii de stat din Cernăuţi, decorate cu ordinul Drapelul Roşu de Muncă.