� 2007-2013 familia Lupan
|
ASEMENEA UNUI ZID DE CETATE
Sunt ziduri de cetate, adunătoare de vremi, bătute de valuri şi vânturi, îndărătul cărora înfloreşte viaţa. Aceste ziduri întâiele se expun fulgerului, ca să crească în cetate grâul şi să se nască pruncii. Din afară - dure, aspre, posomorâte, înăuntru sunt calde, prietenoase, surâzătoare.
Asemenea unui zid de cetate mi se arată figura lui Andrei Lupan. Pe când se profila ca personalitate, l-au însoţit fidel calamităţile războiului, foamea, greutăţile de tot felul întru afirmarea noului mod de existenţă.
Ori că a avut dreptate cel care a zis că nepoţii se înţeleg mai bine cu buneii, ori că e o pură coincidenţă, dar urările de bine şi poveţele de drum le-am primit de la Andrei Lupan, George Meniuc, în fine, de la generaţia lor: ca orice mai presus cinstea scriitoricească, simţul răspunderii faţă de societate, grija pentru cei care vin.
Grav şi liber, şi ocrotitor, Andrei Lupan e o personalitate ce mi-a dat de gândit.
Nu e destul doar să fii cărturar, ca să ai personalitate; câţi cărturari sunt seci ca iasca şi nişte simpli oameni de la ţară ne însufleţesc cu o voroavă sau cu un cântec bătrânesc.
A avea personalitate însemnează a gândi şi a simţi aparte, superior şi totodată pentru toţi. Şi mai însemnează a fi tu, în orice condiţii, gata de sacrificiu în numele unei idei, unei chemări, unui destin.
Aşadar, între multele tipare comune, personalitatea lui Andrei Lupan e firesc să-mi fi dat de gândit.
Lucid ca o spadă uneori, alteori - blajin ca un amurg de vară (odată mă dojenea sfătuitor şi m-a uimit că avea ochii blânzi), temerar până la a ului uneori, alteori răbdător până la exasperare, ştiutor de cât a făcut ca artist şi ca cetăţean şi de cât n-a apucat să facă, omul care a apărut din inima vieţii sau, cum zice el însuşi, "din plinul ei" a tras o brazdă adâncă de omenie în conştiinţa noastră.
Şi dacă anumite aspecte ale soartei sale rămân umbrite pentru mine de perdeaua vremii, îmi dau, însă, limpede seama: personalitatea lui comportă o energie ce se întinde pe o rază mare şi e aptă de a prinde mişcarea gândului, a sentimentului în cei din jur, menţinând astfel, asemenea unui zid de cetate, necesarul climat spiritual.
Leonida Lari
|
|