|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| 02.2007 |  |
|
| Acrostih "Andei Lupan" |
||
|
Author : Rusnac Constantin - compozitor |
||
Andrei Lupan Auzita-ţi în ce tărăboi, tivit pe marginea trecutului, ghimpoasă, Am fost încătuşat la bătrâneţe, cum firul ierbii sub tăiş de coasă?... ’Nţeleg, venit-au alte vremi, născutu-s-au poeţi mai buni, mai noi... ei N-au mai vrut, după străbunul obicei (cum sânt c-un leat mai antic), să-şi scoată pălăria ca să-mi dea bineţe ci, harnic, Drămăluindu-mă cu-nvinuiri în toate, şi-n ciopârţita-mi slujbă de a scrie, mi-au mai şi Declarat război (pe de la spate), nici să întrezărească vrând că-n mine acel sat ciudat a hultuit un nestemat vlăstar de omenie... Răşpăluindu-mă ca pe-o din fier bucată (întregu-i greu a fi imaginat), cu-arătătorul Rătăcind, din hat în hat, prin poezia-mi de holmurile vieţii sfârtecată, Ei nici cercat-au a-nţelege că,... pentru tributul ce l-am plătit la nătărăi cu-o stihuire... şi-un glosar ştampat de Ei, chiar, dacă toţi mi-ar da Iertare,... eu unul nu pot să mi-o Iert... la ce-aş ascunde ruşinea asta arzătoare?... Pălesc şi azi când mi-amintesc cum eu, naiv, cu Basarabia în spate, la Porţile Kremlinului băteam, sincer crezând, că doar Acolo voi găsi dreptate pentru acei din câmpuri, de la sate, ce- Atât de umiliţi au fost pân’ şi de frate, mai ales, Văzând (pe vremuri), cum, pretutindeni, tot mai des, deştepţii din regat, în loc să ocrotească ce-a fost recăpătat, Vedeau în fiecare sat, câtuşi de mic, câte un bolşevic... Eu de necaz sânt copleşit şi azi că am bătut timid măsura în tactul strâmb al drâmbei lor, celor cu posturi în pridvor... Eu mă căiesc că n-am simţit la timp factura, nuanţa proaspătă cu izbucniri vădite de talent a Lăstarilor ce înnoiau literatura, eu, căutând în stihuirea lor, pe-a mea potrivă, doar mesaj politic mobilizator... şi... Lâncezit de luptele de clasă, de constelaţii de popoare sub drapelul leninist, cu durere am înţeles că-mprejurările mă-apasă, silindu-mă să-mi schimb al tinereţii crez... Legea găzduirii m-a îndemnat: remuşcările durut le-am adunat cum ţăranii strâng snopii de sub seceră în claiele din câmp. La arat cuvântul am purces cu doina, adulmecând văzduh de culme nouă; Urmaşilor, şi vouă, mirabila sămânţă-am cutezat să juruiesc şi, robotind cu sârg şi aşteptând să plouă, acolo Unde suflet, har şi inimă am pus, eu sânt convins: va da în pârg multaşteptata roadă nouă. Pământul ba m-a-ntristat cu-ncuibărita secetă din brazde, ba m-a vrăjit cu spicele muiate în azur – Paletă rustică ce an de an îl însoţeşte cu fidelitate pe ţăran. şi- Această veşnică tovărăşie între plug şi darnica glie, m-a făcut Poemul să-l încep şi de Atunci prin nopţi îl ascult,... îl caut prin oameni, pe înnegritul câmpurilor port, ca pe un frate, Nădăjduind că, pân’ la ultima-mi suflare, el va dăinui în timp şi în speranţele-mi furate, căci Născut a fost ca o aprigă ardere a conştiinţei curate... P.referând, în ultimul veleat tăcerea, poetul urmărea în afundul ei cum se caută pe sine adevărul, cum se zvârcoleşte durerea... S.i, tainuind-o în inima-i de vitregie arsă, nu s-a-mpăcat niciodată cu gândul că, înstrăinaţi de baştină, clasicii literaturii nu se întorc acasă... P.oeţii neamului au fost de el aduşi la vatră, curajul civic îndemnându-l cu demnitate în aceeaşi poartă să mai bată; astfel, S.ufletul gintei cu obrintita-i rană s-a mai întremat... aleea parcului, în raze de Luceafăr s-a luminat... Moscova, Rusia, 30-31 mai 2006; Chişinău-Stăuceni, Moldova, februarie 2007 C.V.Ax.D.Ac.R. |