|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| revista "Nistru", Chişinău | 1988 |  |
| art. "Veşmântul fiinţei noastre" (pe marginea problemelor lingvistice) |
||
|
Autor : Mândâcanu Valentin - lingvist |
||
[...] Nu putem spune că maladia desfrunzirii a bântuit fără piedici braniştea limbii. Împotriva mediocrităţii pernicioase şi a semidoctismului belicos s-au ridicat mulţi oameni de cultură — savanţi, ziarişti, învăţători şi lectori, medici şi alţi intelectuali, s-au ridicat, în primul rând, cum au putut, scriitorii şi cercetătorii literari de pe atunci — G. Bogaci, Em. Bucov, I. Vasilenco, L. Deleanu, B. Istru, V. Coroban, N. Costenco, P. Cruceniuc, A. Lupan, G. Meniuc, R. Portnoi, N. Romanenco ş.a., susţinuţi mai apoi de către o întreagă pleiadă de tineri scriitori, care prin contribuţiile literare sau ştiinţifice şi prin luările lor de atitudine, mereu «bombardate» şi veşnic «bruiate», au căutat să combată manifestările vulgar-sociologiste şi retrograd-proletcultiste, au luptat cu un anumit folos pentru păstrarea şi înmulţirea zestrei noastre literare de neîndoielnică valoare, pentru întreţinerea limbii nespus de frumoase a poporului, a clasicilor literaturii moldoveneşti, pentru îngrijirea straiului de cuvinte moştenit din moşi-strămoşi. Dar interesele «de clan» ale unora dintre cei investiţi cu hăţuri administrative primau faţă de interesele maselor largi populare. Ei făceau totul — pe faţă sau pe ascuns — ca această fiinţă neajutorată să fie schingiuită în continuare, ca mărăcinii sădiţi de dânşii să crească, să înflorească şi să năpădească braniştea. Ei creau şi întreţineau o atmosferă morală şi socială cât se poate de apăsătoare. Împotriva însetaţilor de lumină — aceeaşi pornire încrâncenată. Caiafele mai mărunte îi împroşcau cu sforării neiscălite, le scoteau nume de ocară. Zeii atotputernici, în faţa cărora n-aveai voie să strănuţi ori să tuşeşti, îi bruftuiau în public, îi stigmatizau ca pe furi, porunceau să fie daţi afară din pâine. Cui era să te plângi? N-aveai cui te plânge... [...] |