|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| Din subterană |
1930 |  |
|
DIN SUBTERANĂ Tărâm al limpezirii, neaflat... Mi-am rătăcit umbletul în oarbă năzuinţă spre departe, înrăvăşite gândurile bat, cu sens nătâng înstreinându-mi sufletul, Stăpână-i neputinţa, şi-i otravă ascunsă-n praful zărilor visate, pe unde râd ispitele de slavă, pe unde cad iluziile moarte. Ca să găsesc urcuşul meu pe drum, am ridicat luminile mai sus, dar s-au lipit de noapte ca un fum. He! visul meu de larguri zăvorâte, cum a căzut pe lespede să geamă, cum şi-a lăsat stigmatele strivite, sub vrajba neputinţei şi sub teamă. Câte năluci vor rătăci pe-aice – câte? Ce zace-n pieptul lutului de mâine? Ce plânge-n ieri aproape de ureche? E ca un zvon de clopot de mănăstire veche, lovit în prăbuşirea clopotniţei bătrâne. Aici e disperare şi ruină, loc părăsit în devastare, unde sfârşeşte ultima-ntrebare şi izbândeşte stingerea deplină. Eu ce voi rămânea, sosit aici, când mi-oi lăsa ucişii în grămadă, la despărţirea anilor din viaţă? Străpungă noaptea corbii după nadă, privească luna palidă prin ceaţă!.. O suflete, care-ai fost dus pe umeri, spre ţinta lor romantică şi vană, coboară-te cernit în subterană, să-i rânduieşti, să-i cercetezi, să-i numeri. Acum, crispat pe soclul lor de ţărnă, să-ngâni cea mai banală elegie, să-ţi strigi revolta stearpă şi târzie spre fundurile-adânci unde ţintim şi re-ncepând minciuna ta eternă, să-mpodobeşti cu vechea-ţi poezie fantome pentru noul ţintirim. 1930 |
Published:
| Autor | Book name | Publisher | Year | Page | Remark | |
|---|---|---|---|---|---|---|
 |
Andrei Lupan | Scrieri v.1 | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 2002 | 53 | |
 |
Andrei Lupan | Intrare în baladă | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 2007 | 211 |
Printed:
| Journal | Date |
|---|---|
| Revista "Moldova", Chişinău | 03.1992 |