Litanii de toamnă


Litanii de toamnă
updated: 2006-03-16 05:37:08

LITANII DE TOAMNĂ

Toamnă, cuprinde-mă-n tine
acoperă zvârcolirea mea meschină,
cu frunzele tale otrăvite de viaţă.
Toamnă, toamnă,
sufletul meu e un mărăcine
care şi-a scuturat foile nădejdilor în tină;
avântul meu spre neguri e o paiaţă.
Toamnă,
m-am plecat corbilor care au croncănit asupra ta,
pentru pustiul zbor chinuit de furtună,
căci m-am găsit cu dânşii împreună
cercetător în vânt când se-nnopta.
Toamnă, norii tăi destrămaţi pleacă spre nicăieri,
şi n-or ajunge nicicând, căci vor pieri în drum.
Frunzele verii au căzut,
păsările au plecat cernându-şi venirea cu scrum.
M-aş duce-n izolarea copacului pe dâmb,
cum îl apasă ploaia pe ramuri şi-i sărac.
M-oi rezema c-un umăr de trunchiul ud şi strâmb,
să mă-mpresoare noaptea să-l ştiu gemând, să tac.
Ne-om scufunda cu viaţa ascunsă numai-n noi
ca-n două solitudini obscure de barăci,
să înfruntăm amarul din neguri şi din ploi,
când vor scăma feştile de-ardezie prin crăci.

Published:

	Author	Book name	Publisher	Year	Page	Remark
	Andrei Lupan	Scrieri v.1	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2002	352
	Andrei Lupan	Intrare în baladă	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2007	214