Litanii de toamnă
completat: 2006-03-16 05:37:08

LITANII DE TOAMNĂ Toamnă, cuprinde-mă-n tine acoperă zvârcolirea mea meschină, cu frunzele tale otrăvite de viaţă. Toamnă, toamnă, sufletul meu e un mărăcine care şi-a scuturat foile nădejdilor în tină; avântul meu spre neguri e o paiaţă. Toamnă, m-am plecat corbilor care au croncănit asupra ta, pentru pustiul zbor chinuit de furtună, căci m-am găsit cu dânşii împreună cercetător în vânt când se-nnopta. Toamnă, norii tăi destrămaţi pleacă spre nicăieri, şi n-or ajunge nicicând, căci vor pieri în drum. Frunzele verii au căzut, păsările au plecat cernându-şi venirea cu scrum. M-aş duce-n izolarea copacului pe dâmb, cum îl apasă ploaia pe ramuri şi-i sărac. M-oi rezema c-un umăr de trunchiul ud şi strâmb, să mă-mpresoare noaptea să-l ştiu gemând, să tac. Ne-om scufunda cu viaţa ascunsă numai-n noi ca-n două solitudini obscure de barăci, să înfruntăm amarul din neguri şi din ploi, când vor scăma feştile de-ardezie prin crăci.

Editat:

	Autor	Denumirea cărţii	Editura	Anul ediţiei	Pagina	Remarcă
	Andrei Lupan	Scrieri v.1	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2002	352
	Andrei Lupan	Intrare în baladă	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2007	214

Publicat:

Publicaţia	Data