Elegie


Elegie
completat: 2006-03-16 05:39:08

ELEGIE

Sfârşit de viaţă simplă, cimitir...
Cum gem sub vânt cireşii uscaţi printre morminte,
cu iarba păturită pe cripte patrafir,
să-ngreuneze jalea aducerii aminte.
Şi gropile pământului deşarte.
s-a stins lumina foilor căzând,
purtate între ziduri uşoare ca un gând,
de parcă vin bolnave de departe.
În suflet se deşteaptă trecutul ca o fiară,
să-şi urle disperarea cangrenelor mortale.
E totul o plecare printre râpi de plumb spre seară,
plecare fără ţintă, plecare fără cale.
Acum mi-am strâns aproape nădejdile-prejur,
să birui toamna udă ce m-a plecat în urmă,
dar m-am găsit cu morţii amestecat în turmă
pe buza prăbuşirii s-o jelui şi s-o-ndur.
Mai mult mi-aş strânge ochii, m-aş îndoi sub lege,
aş căuta pustiul destinului să-l sorb
şi urmele tăcerii din vremuri le-aş culege,
să-mi zacă-n suflet grele ca un destin de orb.

Published:

	Autor	Book name	Publisher	Year	Page	Remark
	Andrei Lupan	Scrieri v.1	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2002	354
	Andrei Lupan	Intrare în baladă	Editura "Cartea moldovenească", Chişinău	2007	215