|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| Kineghetikos |
1970 |  |
|
KINEGHETIKOS Basta, i-am spus poeziei, surato, nu pot a-ţi fi mereu la cherem, sub papuc; mai duce-m-aş drumeţ cu toamna, cu vânatul, iar tu rămâi în grija lui alde George Meniuc. Că el, se vede, e mai cum îţi place, l-ai ales să-ţi fie corvagiu pe viaţă – descuie graiul, îl dezghioacă şi-l răsface, şi-l potriveşte, buciumându-l ca nealţii. Puţini împătimiţi s-or afla ca dânsul, la strungă de buchii – păstor de mioare; de n-ar fi fost scornite condeiele şi scrisul, el te-ar năluci cu drâmba şi cu ochelarii. Acuma dară mă închin de sănătate şi să-mi fie vorbele iertate! Deci mi-s la Manta eu cu tot echipamentul, mă aştepta vânatul gata şi tăman Ne-am nimerit în doi la bunăvoia deltei, c-un vesel păsărilă supranumit Iordan. Ţintaş între ţintaşi – numărul unu, zice că prinde gândul păsării din zbor, cât despre păţanii şi isprăvi ce ţi le spune, la asta nu-l întrece nici un vânător. Însuşi dumnealui mi-a ales, în persoană, ghiolul cel bun şi prăjina de vâslit şi barca… şi mi-a cerut să-i împrumut nişte patroane, pe care a promis să mi le-ntoarcă. Şi sfaturi de folos mi-a dat ca să le ştiu, şi-un păhăruţ a zis, să-l guşti nu-i cu păcat, iar eu de-abia atunci am observat că dinspre el aduce a rachiu. Mai scurt vorbind, de-abia la nada stelelor ne-am pomenit, plutind pe oglindirea de catran, prin arătări de păpuriş şi printre plaur adormit, sub muta cârmuire a vâslei lui Iordan. Vâslea adânc şi rar, un ceas şi două poate, tot şerpuind cu lotca prin coturi de aproape spre limpezimi deschise, cu slobozii curate, şi cu zenit stelar căzut la fundul apei. Adânc îngrijorându-mă, am tresărit deodată şi-am zis cu glas: pornim sau nu pornim vânatul? Iar dumnealui tăcea, lotca împingea, nimică nu zicea. L-am înţeles atunci şi-am presupus că omul doarme dus. Gândindu-mă mai bine, nici n-am vrut să-l deştept, mi-am zis: chiar dacă doarme, dar ţine calea drept. Halal a fost de lişiţe, de bâtlani şi de raţe, – că le-am binestrăjuit până spre dimineaţă. Când şi-a venit în fire dumnealui, renumitul, ne-am întors cu lotca de unde am pornit-o. Aşa ceva, m-a consolat, i se întâmplă prima oară, dar lasă că ne-ntoarcem pârleala mâine seară. Basta! - am răspuns, rămâi sănătos că eu mă duc să-i spun toată păţania lui alde George Meniuc. 1970 |
Published:
| Author | Book name | Publisher | Year | Page | Remark | |
|---|---|---|---|---|---|---|
 |
Andrei Lupan | Scrieri v.1 | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 2002 | 357 | |
 |
Andrei Lupan | Intrare în baladă | Editura "Cartea moldovenească", Chişinău | 2007 | 218 |
Printed:
| Journal | Date |
|---|---|
| Revista "Moldova", Chişinău | 03.1992 |