art. "Geniul literaturii mondiale" (despre L.Tolstoi)

Ziarul "Moldova Socialistă",Chişinău	09.09.1953
art. "Geniul literaturii mondiale" (despre L.Tolstoi)
the original: (253KB)	Author : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961)
updated: 2007-04-16 23:49:13

GENIUL LITERATURII MONDIALE

Oamenii sovietici, toată omenirea progresivă înseamnă azi sărbătoarea strălucită a culturii socialiste - aniversarea 125 din ziua naşterii marelui scriitor rus, slava şi mândria literaturii ruse şi mondiale - Lev Nicolaevici Tolstoi.
Figura colosală a lui Tolstoi se înalţă în viaţa literară a Rusiei la începutul anilor cincizeci ai veacului trecut şi în decurs de aproape şasezeci de ani - până în anul 1910 - predomină tot mai puternic şi mai puternic, atrăgând asupra sa luarea aminte a întregului norod, a întregii omeniri. Creaţia lui genială îi atât de măreaţă, multilaterală, atât de bogată în întrebări din cele mai adânci ale epocii sale, încât, pe bună dreptate, ea nu-şi are seamăn în literatura mondială. Pentru Tolstoi îi caracteristică anume măreţia neobişnuită, puterea sufletească vulcanică, care îl înalţă şi-l fac un fenomen în cultura lumii.
Alexei Maximovici Gorki, care ne-a lăsat pagini minunate ale amintirilor sale, foloseşte tare des anume aşa caracteristici, ce subliniază genialitatea colosală şi marea bogăţie sufletească a lui Tolstoi.
Scriitor şi filosof, nespus de complicat şi plin de contraziceri, L. N. Tolstoi zguduia conştiinţa oamenilor, îi mobiliza în jurul întrebărilor noi, pe care le punea, ridica împotriva sa puterea ţaristă, maşina de stat şi exploatatoare, precum şi biserica oficială, care l-a excomunicat şi l-a predat anafemei. A-l înţelege pe Tolstoi în toată complexitatea lui colosală înseamnă, totodată, a inţelege drept oceanul nemărginit al vieţii ruse cu toate curentele ei, cu toate contrazicerile epocii din perioada de după reformă. Vladimir Ilici Lenin a apărat într-un şir de articole minunate marea creaţie luptătoare şi biciuitoare a lui Tolstoi. Lămurind caracterul contrazicător al filosofiei lui şi legând-o cu întrebarea dezvoltării revoluţiei ruse, V. I. Lenin dă o preţuire adânc marxistă creaţiei lui Tolstoi, o preţuire, care ne luminează nu numai personalitatea marelui scriitor, dar şi complexitatea epocii lui, a epocii, pe care Tolstoi a oglindit-o în operele sale nemuritoare. Tolstoi este oglinda revoluţiei ruse - iată preţuirea leninistă, dată marelui scriitor, şi preţuirea asta ne lămureşte totul, pe de o parte - puterea biciuitoare a operelor lui şi protestul lui împotriva minciunii oficiale, împotriva moralei falşe şi a făţărniciei claselor superioare, iar pe de altă parte - mărginirea, de care suferea el, când era vorba de văzut căile, ce duc spre o viaţă mai bună, mai raţională şi mai destoinică.
«Tolstoi a oglindit ura clocotitoare, - scrie V. I. Lenin, - năzuinţa spre mai bine, dorinţa de a se izbăvi de năpasta trecutului şi naivitatea iluziilor, lipsa de educaţie politică, moliciunea faţă de ideea revoluţiei». Înfăţişătorii reacţionari ai burgheziei liberale încercau să întunece moştenirea măreaţă a lui Tolstoi, plină de viaţă şi de un duh uriaş de protest şi demascare, ascunzând-o sub pălăvrăgeala despre «conştiinţa omenească îndeobşte» ori despre «neîmpotrivire faţă de rău».
Lenin s-a exprimat de nenumărate ori împotriva schimonosirilor estea, apărând, totodată, împotriva atacurilor din partea liberalilor şi a cernosotenţilor linia revoluţionară a maselor, cu care era strâns legată şi soarta creaţiei nemuritoare a lui Tolstoi.
Luptător neostenit împotriva exploatării şi asupririi, biciuitor înfocat al capitalismului şi al proprietăţii private, Lev Nicolaevici nu putea să nu vadă chipul hidos de fiară al imperialismului, morala lui de junglă, care se maschează cu vorbe demagogice despre egalitate şi despre democraţia burgheză. Şi el îi aruncă în faţă orânduielii burgheze cuvintele, pline de ură şi mânie: «Republica voastră parşivă! Iată cum arată egalitatea voastră», - exclamă el în povestirea «Liuţern».
În anul 1900, când imperialiştii engleji desfăşurase teroarea mârşavă şi samovolnicia împotriva norodului chitaian, pentru a înnăduşi lupta lui de slobozire (răscoala boxiorilor), Tolstoi scrie în adresarea sa către norodul chitaian: «Uneltirile europenilor, îndreptate împotriva voastră, trezesc la noi cea mai mare indignare prin nedreptatea şi cruzimea lor. Din tot sufletul vă compătimim pentru suferinţele nemeritate, pe care le îndură norodul vostru, mai ales, compătimim milioanele de copii, femei şi bătrâni, rămaşi făra acoperiş şi fără hrană; suntem indignaţi de sălbătăciile, pe care europenii le săvârşesc împotriva norodului vostru».
Toate aestea le scria marele şi neostenitul luptător pentru adevăr împotriva acelor fiare, urmaşii cărora ameninţă azi cu război noroadele slobode, printre care şi marele norod chitaian. Indignarea şi mânia marelui geniu şi luptător răsună şi azi cu o putere de tunet împotriva ucigaşilor şi duşmanilor omenirii, împotriva acelora, care au ars cu napalm oraşele şi satele, şcolile şi bolniţile, copii şi bătrânii din Coreea eroică. Iată părerea lui despre faimoasa «democraţie» americană: «Bunele servicii ale Americii pot însemna numai ameninţarea cu război». Iar în alt loc: «Fiinţează un preţ anumit pentru locurile în parlament, sunt anumiţi oameni de afaceri, care pun la cale târgul dintre candidat şi alegător. Acelaşi dezmăţ are loc şi la alegerea prezidentului. Pentru alegerile prezidentului în Statele Unite plătesc milioane aceiaşi aferişti, care ştiu, că prezidentul ales a susţine o sistemă de impuneri avantajoase pentru anumite mărfuri ori pentru anumite monopolii şi că ele le-or întoarce însutit tot ce or cheltui pentru alegeri».
În anul 1910 în articolul «L. N. Tolstoi», marele Lenin scria: «Tolstoi îi un maestru al artei, cunoscut de tare puţini oameni, chiar şi în Rusia. Pentru ca marile lui opere să devină cu adevărat un bun al tuturor, îi nevoie de luptă, de luptă împotriva acelei orânduieli obşteşti, care a osândit milioane şi zeci de milioane de oameni la întuneric, deznădejde, muncă de catorgă şi sărăcie, îi nevoie de revoluţie socialistă».
Peste 7 ani după ce au fost scrise cuvintele estea, marele Partid Comunist, creat şi condus de Ilici, a dus proletariatul rus, împreună cu ţărănimea truditoare şi cu toate noroadele asuprite din Rusia ţaristă, la cea mai mare revoluţie din istoria omenirii. Şi marea creaţie a geniului lui, moştenirea colosală a lui Lev Nicolaevici Tolstoi a devenit un adevărat bun al maselor truditoare. Cărţile, pe care încă cu un veac în urmă a început el să le scrie, multe din ele anume pentru ţăranii truditori, au fost deschise de cititorul lor blagorodnic numai amu, dupăce Puterea Sovietică l-a învăţat carte. Asta se referă îndeosebi la ţăranii noştri moldoveni.
Din an în an cresc tirajele operelor editate ale lui Tolstoi. Ele se editează în toate limbile noroadelor din Uniunea RSS, printre care şi în limbile noroadelor, care până la Marea revoluţie socialistă din Octombrie nu-şi aveau scrisul lor. Iată câteva cifre. În Rusia de până la revoluţie, în 30 ani au fost editate 10 milioane 784 mii exemplare, în 10 limbi. După revoluţie operele lui Tolstoi s-au editat într-un tiraj de 55 milioane 548 mii de exemplare, în 75 limbi. În cinstea aniversării 125 din ziua naşterii marelui scriitor, editurile din ţara noastră editează operele lui în peste 8 milioane de exemplare, aproape tot atât, cât au fost editate în Rusia ţaristă în treizeci de ani.
Până la revoluţie a apărut la Chişinău în limba moldovenească o singură cărticică cu povestiri ale lui Tolstoi cu prilejul aniversării 80 din ziua naşterii. În cei cinci ani dela urmă norodul moldovenesc a primit în limba maternă: «Ana Karenina», «Război şi pace» «Povestiri din Sevastopol», «Plenicul din Caucaz», «Copilăria», «Doi gusari», «Policuşca» şi alte povestiri. Tirajul total al cărţilor editate îi de aproape 150 mii de exemplare. Afară de aiasta se pregătesc pentru tipar: trilogia «Copilăria», «Adolescenţa» şi «Tinereţea», «Povestiri pentru copii», «Cazacii», «Învierea».
În ţările democraţiei norodnice, în marele Chitai şi în mica Albanie, oamenii simpli citesc cărţile lui Tolstoi sorbind cu nesaţ din bogăţia nesecată a gândului lui. Oamenii progresivi din toată lumea simţeau totdeauna în faţa lui un fel de sfială şi tulburare, ca în faţa unor chemări puternice, venite dela o înălţime nespusă. Scriitorul francez Gui de Maupassant, când a citit povestirea «Moartea lui Ivan Ilici», a spus: «Eu văd, că toată activitatea mea de scriitor n-are nici un rost, că cele zece volume ale mele n-au nici o valoare». Gustave Flaubert îi scria lui Turghenev, după ce a citit romanul «Război şi pace». «Asta-i o operă genială. Ce maestru al artei, ce psiholog!.. În vremea citirii mi s-a întâmplat să scot strigăte de admiraţie. Da, asta-i o operă puternică! Tare puternică!»
El a avut o înrâurire colosală asupra scriitorilor, asupra gânditorilor din toată lumea. Din toate părţile lumii răsunau recunoaşteri, pline de admiraţie, din partea scriitorilor progresivi şi vestiţi, care l-au pus alături de cele mai mari genii ale culturii mondiale, ca un fenomen, care deschide o etapă nouă în dezvoltarea culturii estea. În privinţa asta V. I. Lenin i-a dat o caracteristică clasică: «Epoca pregătirii revoluţiei în una din ţările, apăsate de feudali, a devenit, mulţumită luminării geniale a lui Tolstoi, un pas înainte în dezvoltarea artistică a întregii omeniri».
Viaţa şi creaţia lui Lev Nicolaevici Tolstoi îi o şcoală mare pentru scriitorii sovietici, între care şi scriitorii moldoveni. Cea mai mare răspundere pentru activitatea sa de scriitor, pentru fiecare cuvânt scris - aiasta era cea dintâi cerinţă a genialului scriitor faţă de sine şi faţă de alţii. După părerea lui Tolstoi, scriitorul trebuie să fie «la nivelul celei mai înalte învăţături a veacului său», să trăiască nu cu interesele sale mărginite, da cu viaţa deobşte a omenirii. Adevăratul om de artă trebuie să iubească, mai presus de toate, adevărul, să-l caute totdeauna, să-l apere cu absolut toate puterile sale şi să-i închine tot talentul său.
«...Nu trebuie să începi a vorbi, - scrie el, - despre ceea ce te lasă nepăsător şi despre ce poţi tace, da trebuie să vorbeşti numai despre ceeace nu poţi să nu vorbeşti, despre ceeace iubeşti cu înflăcărare... Gânditorul şi artistul de astăzi n-a şedea niciodată liniştit pe culmile olimpice aşa, cum ne-am obişnuit a ne închipui... El a fi totdeauna veşnic cuprins de nelinişte şi tulburare... Niciodată n-au fost şi nici nu pot fi gânditori şi oameni spirituali mulţămiţi de sine, îndestulaţi şi liniştiţi».
Toată munca colosală a lui Lev Nicolaevici Tolstoi, tot sufletul lui, care nu ştia, ce înseamnă linişte şi abatere dela datorie, tot chipul lui moral, creaţia lui nemuritoare confirmă adevărul ista şi-l concretizează.
Să învăţăm dela Tolstoi, să învăţăm dela clasicii marei literaturi ruse, ne cheamă pe noi, scriitorii, întemeetorul literaturii proletare Alexei Maximovici Gorki, la aiasta ne cheamă Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, şi trebuie să urmăm totdeauna chemarea asta. Trebuie să citim cu cel mai viu interes operele lor minunate, nu numai cu interes de cititor, dar şi depe poziţii de scriitor, setos de a învăţa şi înţelege metodele şi stilul de lucru ale clasicului, de a pătrunde în chip creator în procesul colosal de muncă, datorită căreia a fost creată marea operă. Trebuie să simţim înrâurirea binefăcătoare a clasicilor nu ca nişte epigoni. Să simţim răsuflarea lor apropiată şi vie, suflul marilor genii, care-ţi înalţă şi luminează sufletul. Şi totodată, trebuie să ne stăruim şi mai mult, ca ei să devină apropiaţi, ştiuţi şi înţeleşi de tot norodul moldovenesc în limba lui maternă.

A. Lupan