art. "Darnica poezie a lui Igor Creţu"

Ziarul "Moldova Socialistă",Chişinău	1972
art. "Darnica poezie a lui Igor Creţu"
the original: (110KB)	Author : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961)
updated: 2007-04-17 00:11:40

DARNICA POEZIE A LUI IGOR CREŢU

Iată un cules al meritului netăgăduit, când frumuseţea roadelor e pe măsura muncii, pe care o încunună. Nenumăraţi cititori de toate vârstele se vor face martori fireşti ai acestei împliniri. Vor saluta afirmarea în faptă şi în vreme a unui distins talent, cu care ei înşişi au crescut, preţuindu-l. A vorbi despre el înseamnă a deschide pagini pilduitoare din cultura noastră literară. Fac şi eu câteva însemnări mai mult din îndemnul bucuriei de cititor şi a tovărăşiei de breaslă care ne leagă.
Încep, totuşi, cu un vag tribut de regret, pentru că trebuie să mă întorc pe urme, la un prag, când toţi noi eram mai tineri cu aproape un sfert de veac. Atunci l-am întâlnit întâia oară pe Igor Creţu.
Erau începuturile cele multe şi grele din primii ani de după război. Se organizase o conferinţă a tinerilor condeieri din republică. Păstrez şi acum o fotografie de grup, cu figuri de tinerei mai mult sau mai puţin prizăriţi, gătiţi în odăjdii întâmplate pe atunci. Era activul de temelie al conferinţei noastre. Cu ciudată nedumerire descopăr printre aceştia profilurile împlinite de astăzi, autori ai volumelor recunoscute de proză şi poezie, purtători de bun renume sau râvnitori de "la mai mare".
Au trecut doar anii - la un sfert de veac...
Mi s-a cuvenit atunci să citesc, pregătindu-mă de referat, toate buchiile strădănuite, aproape nici una de tipar, scrise cu cerneală sau cu creionul în caietele şcolăreşti ale tinerelor talente. Erau schiţe biografice din ograda copilăriei, fragmente de povestiri, scheme folclorice, scenete pentru amatori şi, mai ales, poezie.
Vremea cerne şi alege. E greu să-ţi reaminteşti astăzi de ceva din cele descoperite pe atunci. Dar ştiu, cum ni s-a impus în atenţia tuturor, un mic grupaj de versuri iscălit de Igor Creţu, care am aflat, că era student al Universităţii din Chişinău. Şi am recunoscut în acele începuturi, cu părere unanimă, una din bunele făgăduinţe ale poeziei noastre viitoare. S-a vorbit, mai ales, de mărturia gândului şi a culturii literare organic asimilate, pe care ni le dezvăluia tânărul poet. Era o vocaţie ce venea cu acumulări cristalizate, cu un anumit îndemn matur în prea verdele amatorism al vremii. Şi ne-am agăţat de ea cu nădejde aleasă, deschizându-i încurajatoarele pagini de la rubrica Primii paşi sau din Glasuri tinere, pe lângă care poetul a trecut fără nici un pic de emoţie, cucerit parcă de alte rosturi mai temeinice...
Târziu, după ani de zile, în atenţia largă a cititorilor s-a afirmat crescută o bibliotecă nouă, de primă valoare culturală, în care am recunoscut contribuţia, mai ales, a unui talent scriitoricesc, conştient de darul şi de datoria sa. Apăreau în graiul nostru, răsunând ca plăsmuite pentru o nouă şi firească viaţă, operele marilor scriitori clasici ruşi. Aceasta se cheamă traducere. Mă tem că sensul uzual al cuvântului e palid în faţa muncii de creaţie, înfăptuită la noi, pe lângă prea puţini alţii, mai ales, de către Igor Creţu. Traducerea sa o primeşti cu bucuria împrospătată a noilor descoperiri. Şi se dovedeşte, că "noul" era parcă aşteptat, că el nu e altceva decât cea mai firească, unica expresie moldovenească a originalului. Fără stridenţe, fără efecte rarisime de stil... E disciplina cultivată de limbă literară a unui talent încercat, care ştie ce poate şi ce trebuie să făurească. E remarcabilul aport al poetului Igor Creţu în scrisul nostru de azi. Astfel au devenit un bun spiritual pentru masele largi de moldoveni cărţile nemuritoare, dintre care pomenesc doar câteva:
N. Gogol - Suflete moarte.
M. Gorki Copilăria, Universităţile mele.
M. Şolohov - Pământ desţelenit. Donul liniştit (primele volume)
I. Turghenev - În ajun.
Ş. Rustaveli - Voinicul în piele de tigru.
Citim masivul volum Din poeţii lumii, în care atmosfera de la izvoare e reîmprospătată nu numai ca expresie, ci, mai ales, printr-un excepţional talent de întruchipare, de retrăire a poeziei prime. Grupaje pline, aproape fiecare pentru cărţi aparte, ne prezintă pe Puşkin, Tiutcev, Blok, Esenin, Shakespeare, Byron, Burns, Baudelaire. Se adaugă apoi versuri din Maiakovski, Tvardovski, din folclorul găgăuz şi încă multe tălmăciri măiestre, făcute pentru o mare trăinicie.
Demult, prin 1950, m-am văzut atras şi am hotărât să încep traducerea poemei lui N. Nekrasov Cine trăieşte bine în Rusia. Nu mai încerc să reîntorc acum anii de căutări prin care am dibuit adesea, dezlegarea unor greutăţi neprevăzute în această muncă. Când mă zbăteam mai fără ieşire, s-a întâmplat, că Ion Druţă, aflându-mi aleanul, mi-a sugerat ideea unui coautor; singurul în stare de a urni din loc şi de a face lucrul, cu întruchipare deplină el l-a recomandat pe Igor Creţu. A fost un gând cu noroc, pe care acesta l-a acceptat spre marea mea bucurie. Poemul a ieşit în traducerea noastră, revăzută şi oricum definitivată în ajunul jubileului de 150 de ani a lui Nekrasov. Ţin să recunosc aici, că pentru mine colaborarea aceasta a fost un control de severă exigenţă. Nu voi aprecia rezultatul, e dreptul cititorilor, dar afirm cu toată sinceritatea că lucrul meu l-am revăzut de multe ori la exemplul de creaţie, pe care mi-l impunea pe negrăite coautorul.
Pomenesc şi aici cuvântul "pilduitor". Mi se pare necesar pentru tot ce facem astăzi, mai ales în asimilarea, prin tălmăcire, a marii literaturi. Nu e o subliniere de ocazie, ci e o cucerire de creaţie a unui talent cu misiune vie. Trebuie să ne bucurăm, când alături de el găsim angajaţi şi activi pe alţi scriitori de talent. Aceasta ne va ajuta să lărgim sfera tălmăcirilor creatoare şi să îngustăm jalnica practică a meseriaşilor anonimi sau de duzină. Care din păcate... Dar nu despre asta e vorba acum.
Acum mi-am adus aminte că Igor Creţu împlineşte cincizeci de ani. În legătură cu aceasta vreau să subliniez rolul, aş zice misiunea, unui poet adevărat realizat în opera de traducere - proză sau versuri. Să ne întoarcem la prima întâlnire, la conferinţa amintită. Putem spune, da, poetul a îndreptăţit cele mai bune nădejdi. Ne-a îmbogăţit cu poezia sa darnică, ce răsună mai ales, ca o chemare pentru datoriile ce ne aşteaptă pe toţi. Prin cei mai calificaţi scriitori ai republicii am realizat un nivel de creaţie şi de cărturărie, care trebuie susţinut în noua creştere. Să dăm maselor cărţile cerute de nivelul vremii. Astfel ne vom încadra în realitatea durabilă a culturii sovietice.
Recitesc în această lumină opera în desfăşurare a poetului Igor Creţu, salutând încă o dată caracterul ei pilduitor.

1972