art. "Creaţia poetică a lui A.Lupan" (apariţia culegerii "Intrare în baladă")

Ziarul "Moldova Socialistă",Chişinău	30.10.1954
art. "Creaţia poetică a lui A.Lupan" (apariţia culegerii "Intrare în baladă")
the original: (345KB)	Author : Coroban Vasile - critic literar
updated: 2006-06-27 15:54:42

Creaţia poetică a lui A. Lupan

Culegerea «Intrare în baladă» (ESM, 1954) este în bună măsură oglinda activităţii poetice a lui A. Lupan. Multe din poeziile scriitorului A. Lupan îs adevărate modele de artă în literatura moldovenească de azi, şi deaceea ele se bucură de o popularitate largă printre cititorii noştri.
Culegerea de faţă cuprinde versuri, scrise în anii ocupaţiei. Cele mai vechi datează de prin anul 1935. Despre menirea scriitorului în obşte Lupan vorbeşte în poezia «Olimp dispreţuit» (1935). Versurile conţin atacuri puternice împotriva «trândăviei versificate» a poeţilor decadenţi, care în «stihuri încâlcite şi mărunte» minţeau norodul. Mânia poetului culminează în următoarele versuri, ce caracterizează de minune esenţa artei burgheze şi a slujitorilor ei:

Peste olimpul tău dispreţuit,
Fantastici nouri împletesc cunună,
Iar tu rămâi în jilţ prea liniştit, -
Versificând trădarea şi minciuna!

Dragostea adâncă a poetului faţă de «mulţimea în zdrenţe şi trudită», ura lui faţă de exploatatorii «murdari de mult ideal şi dreptate» îs redate plastic în poeziile «Cohorte flămânde», «Satul ciudat», «Ţara», «Culai răspunde la judecată», «Ion pleacă la învăţătură» şi a.
Năzuinţa truditorilor Basarabiei de a sfărma lanţurile capitalului şi de a se uni cu noroadele frăţeşti sovietice este lait-motivul poeziei lui A. Lupan din timpul ocupaţiei. Dar, totuşi, trebuie de subliniat, că unele versuri ale lui Lupan din perioada asta au anumite note de sentimentalism, de dulcegărie.
Adevărata înflorire a talentului poetului se începe din ziua slobozirii norodului basarabean de sub jugul capitaliştilor şi boerilor români.
În anul 1940, Lupan scrie întâia lucrare mare - poema «Sat uitat» - una din cele mai izbutite lucrări artistice în literatura noastră, închinată slobozirii norodului basarabean de sub jugul capitalului. Grea a fost viaţa norodului în zilele de ocupaţie. Bugeacurile basarabene cu drumuri, «frământate de cară ori de talpă aspră de ţăran», satul, «bătut de pumnul legii şi păzit cu puşca de jandarmi», ţăranii, muncind «între clinuri negre de ogoare», îs tablouri zguduitoare, care redau în gradul cel mai cu putinţă concentrat întreaga tragedie a norodului truditor, strâns în «teascurile vieţii până la sânge» în zilele negre de ocupaţie.
Cu aceeaşi măiestrie poetică îi zugrăvită în poemă ziua de 28 iunie 1940 - zi cu «soare şi lumină - afară», cu «zare limpede-n cămară». Rămâi adânc mişcat de chipurile atât de vizuale ale oamenilor sovietici, care vin «peste şleah dinspre Hotin» şi «răzbat dinspre Bender», aducând fericirea şi sloboda, întâlnite cu lacrimi de bucurie, de «roiuri albe de copii», de moşneagul, care «duce steagul, ridicat înspre hotar».
În poemă îs arătaţi şi ciocoii, strigoii, boerimea, trântorimea, toţi vrăjmaşii-ucigaşii, care, cuprinşi de groază şi arşi de aproape de para soarelui din răsărit:

şi-au strâns neamul şi-au fugit
cu ceata,
cu turmele,
să le vie numele!

Cuvintele dela urmă răsună ca un puternic blestem norodnic împotriva tuturor acelora, care ţineau în întuneric satul cu ţărani săraci.
Partea finală a poemei este un imn, închinat perspectivelor luminoase ale norodului sub ocrotirea legilor sovietice.
În vremea marelui război pentru apărarea Patriei Lupan a scris poeziile «Strajă», «Intrare în baladă», «Trec ucigaşii», «În codrii Orheiului», «Doina», «În bârlog», «Întoarcerea acasă» şi a. Din toate versurile estea se desprinde ura neîmpăcată a poetului împotriva veneticilor fascişti. Foarte puternic, impresionant îi chipul mamei, simbolul împotrivirii de stâncă a norodului, simbolul tăriei lui sufleteşti în faţa duşmanului.

În ceasul aspru când au apărut
Duşmanii la căsuţa ta de lut,
Tu dreaptă-ai stat alături de uşor,
Cu ochii ridicaţi asupra lor,
Şi ei ştiau, dar s-au temut să vadă
Lumina ta de strajă în ogradă.
Şi de-au lovit în faţa ta bătrână,
Era pentru că te-au simţit stăpână.

(«Strajă»)

Ideea, că norodul, Moldova, având de multe ori în decursul istoriei sale «obrazul însângerat», nu s-a supus niciodată cotropitorilor, dar le-a «deschis mormânt în cernoziomurile sale», predomină în toate versurile lui Lupan din vremea războiului. Vorbind de înaintarea vijelioasă a Armatei Sovietice spre Berlin, de spulberarea hotarului negru fascist, poetul demască în versuri puternice crimele călăilor hitlerişti, care au îngropat de vii mii şi mii de suflete nevinovate în lagărele dela Crasnodar, Maidanec, Varşovia, Osvenţim.
Războiul criminal, provocat de fasciştii germani, a adus nenumărate suferinţe norodului, şi despre asta se vorbeşte cu o deosebită putere de expresivitate în poezia «Intrare în baladă». Chipul Mariei, ucise de neamţ, pe care au lăcrimat-o, scuturându-se de trei ori, nucii, arată, cât de grei, mohorâţi, întunecaţi au fost pentru norodul moldovenesc anii de ocupaţie germano-fascistă.
Chemarea la luptă hotărâtă împotriva cotropitorilor fascişti răsună puternic în toate poeziile despre război ale lui Lupan. În cuvinte puţine, dar cuprinzătoare, zugrăveşte poetul lupta eroică a partizanilor.
După război Lupan a scris un şir de poezii despre oamenii noştri, care, regăsindu-şi ogorul «dărâmat şi ars de focul bătăliei» s-au apucat cu sârg să îmbrăzdeze cu «fierul ruginit» pământurile părăginite pentru a da roadă nouă, pentru a tămădui rănile, pricinuite de fascişti ţării noastre. Poeziile «Primăvară» şi «Toamnă nouă» sunt adevărate poeme. Expresivitatea imaginilor, bogăţia tablourilor, care scot în relief noi şi noi amănunte din retrăirile norodului nostru - biruitor în război şi biruitor pe frontul muncii - îl cuceresc pe cititor dela întâiul rând. O idee strălucită îi aceea de a reda, dacă se poate exprima în felul ista, prin «prisma de vederi», prin «retrăirile» cocostârcului grozăviile războiului, care a împrăştiat pe oameni şi pe păsări în lume. Dar apropiindu-se de casa lui Ion Plugaru, pe care o ştia arsă, cocostârcul ...tare s-a mirat, când s-a uitat pieziş

şi-a cunoscut în bătătura veche
o casă nouă cu acoperiş,
pe care porăia c-un ciocănaş în mâni
parc-un Ion oleacă mai bătrân
şi c-o pilotcă, pusă pe-o ureche.

Şi aici avem un tablou larg, măreţ al muncii de restabilire a satului, a ţării întregi. Acordul final din poezia «Toamnă nouă»:

Tu seamănă şi ară
În toamna asta slobodă şi bună,
Cu satul şi cu ţara dimpreună.
Şi las-să crească pâinea pe ogoare,
Că rănile, - doar ştii, - sunt trecătoare,
Când clocoteşte dragostea de viaţă
Aşa, cum simţi tu azi de dimineaţă, -

este un imn, închinat muncii paşnice a norodului.
Poema lui Lupan «Hat în hat şi faţă-n faţă» oglindeşte starea de spirit a ţăranilor noştri dinainte de colectivizare. În culori convingătoare îs redate chipurile ţăranului, care a strădănuit în trecut, şi a tractoristului, înfăţişătorul suflului nou al vieţii. Gheorghe, ţăran necăjit în trecut, îşi ară pământul, primit dela Puterea Sovietică, cu boii lui

Cuminţi cum i-a zămislit
Zodiacul lor trudit,
Cornoraţi,
Înlăcrimaţi
Şi pe nări înrouraţi.

El simte la picioare vlaga nouă şi răcoare. Liniştea zilei de primăvară îi întreruptă numai de ţurluiul ciocârlanului. Tabloul ista redă de minune tihna, singurătatea, subliniate, mai ales, prin versurile:

Da de sus tăcea lumina,
Da de jos tăcea pământul.

Într-un cuvânt, întregul decor reprezintă viaţa ţăranului din perioada, de dinainte de colectivizare - patriarhală, monotonă, aşa, cum s-a format în decursul veacurilor. Şi deodată decorul se schimbă. În câmp apare tractorul, pe care stă ţanţoş Vasile Hlopa, «cel de-a fost argat la popa». După un schimb de vorbe, Vasile intră cu tractorul în pământul lui Gheorghe şi-i taie dintr-odată o jumătate de «moşie», râmând-o, fărămând-o. Încântat de lucrul tractorului, Gheorghe totuşi nu poate vedea liniştit, cum i-au «rupt din hat pelinul». Lui i-e jale de ogor! Văzând brazdele, lucind la soare ca smoala, Gheorghe înţelege, că «strumentul» lui Vasile îi «tare bun», dar trecutul apasă încă greu asupra lui, şi deaceea el îşi exprimă nedumerirea în faţa lui Vasile şi a tractorului, adică în faţa viitorului, prin cuvintele:

Da noi iş-lanţi...
Hai acasă;
Hăis Joian,
Cea Florean!

Din situaţiile, zugrăvite de autor, reiesă limpede superioritatea viitorului. Orizontul lui Gheorghe îi îngust încă, iar Vasile îi omul nou, cu vederi largi, omul viitorului. Poema «Hat în hat şi faţă-n faţă» este o agitaţie puternică pentru tractor, pentru colectivizare. Dar mai este şi altceva, ce îndreptăţeşte cuvintele dela urmă ale lui Gheorghe: în poemă sunt note puternice de umor, de ironie uşoară, deabia simţită, la adresa ţăranului Gheorghe. Pornind spre casă cu Joian şi Florean, Gheorghe devine puţin ridicol în faţa figurii luminoase a lui Vasile. Poetul nu-l satirizează pe Gheorghe, ţăran, ce-şi aduce aminte încă de pâcla de necaz din trecut, dar îl ironizează uşor, lăsând să se înţeleagă, că în cele din urmă el s-a împăca pedeplin cu tractorul.
Cuvintele dela urmă ale lui Gheorghe au stârnit însă multe discuţii şi reproşuri drepte la adresa autorului. Cuvintele lui Gheorghe şi îndeobşte finalul poemei, pedeparte nu-s mobilizatoare. Autorul, care era dator să descifreze nedumerirea lui Gheorghe, n-a dus lucrul până la sfârşit. Ultima figură pe scenă trebuia să rămână totuşi Vasile. El putea foarte bine să-i răspundă lui Gheorghe, că a întoarce boii spre casă, nu înseamnă încă a se da înapoi în faţa viitorului.
Deasemenea în ton umoristic îs scrise poeziile «Scrisoare depe deal», «La coasă» şi poema «Tărăboi». Ceeace caracterizează umorul lui Lupan îi voia bună. În lucrările «La coasă» şi «Tărăboi» situaţiile, ciocnirile, imaginile urmează una după alta şi sunt atât de neaşteptate, încât comicul reiesă aproape din fiecare rând al poeziilor. Lupan se pricepe foarte bine să scoată în relief chipurile şi situaţiile comice, şi asta-i un mare merit al lui. Aluziile fine, uşoare din lucrările amintite măresc şi mai mult efectul comic. Poezia «La coasă» s-ar putea rezuma în următoarele cuvinte: «îi greu pân s-apucă omul de lucru, dar când s-apucă, face treabă». Dar câtă ironie fină, căldură, simpatie faţă de erou străbate din versurile lui Lupan! Ipate se uită la ogor şi face următoarele reflecţii, care s-ar părea, că arată hotărâre, voinţă:

«Nu pricep
De-un-să-ncep.
Dela hat?
Îmi pare lat.
La răzor?
Îi fără spor.
Cum să fac,
Să-i vin de hac?
A pornit câine-câineşte
Şi deodată se opreşte.

Dar acest «de-un să-ncep» şi contrastul dintre versurile «a pornit câine-câineşte» şi «şi deodată se opreşte» arată, că Ipate îi încă prizonier al moleşelei, al somnului, şi deaici şi izbucneşte nota comică. Dar cu câtă măiestrie poetică îi redată hotărârea definitivă a lui Ipate de a mântui de cosit!
În poezia «Scrisoare depe deal» îi redat contrastul dintre peisajul primăverii, care cheamă la viaţă, la muncă, şi acei, care se tem să-şi scoată nasul la frig.
Poema «Tărăboi» este o întreagă comedie, în care fiecare erou este un actor. Şi aici avem acelaşi amestec de ironie prietenoasă la adresa lui Tănase, cel cu-o casă de copii, şi de căldură, de dragoste faţă de eroii, care acţionează dela sine, fără nici un amestec al autorului.
Poeziile satirice «Doina perceptorului» şi «El» sunt o dovadă, că Lupan ar putea crea mult în direcţia asta. Cascada de ironii usturătoare împotriva perceptorului, căruia nu i-a fost rău, cât a jefuit norodul, se termină cu versuri, care, sub aparenţa lor de ironie, îs un puternic atac veninos împotriva tâlharului. Nu ouşoare din cuibare îl aşteaptă pe perceptor, deoarece, la apropierea Armatei Sovietice el intră în postul mare şi şi-a scoate limba de un cot, ca să se lingă cu ea pe bot. Triumful răzbunării norodnice împotriva jefuitorilor de tot felul îi redat în poezia «Doina perceptorului».
În ultimii ani, Lupan a mai scris o serie de poezii reuşite: «În livadă», «Dochia-Odochia», «Drepturile omului», «Lângă leagăn», «Ruslan», «Chiriac», «Legământ» şi multe altele. Ca şi toţi poeţii noştri, Lupan a închinat multe poezii luptei pentru pace. Multe laturi ale vieţii noi, ale prefacerilor mari din republica noastră îs zugrăvite de poet cu căldură. În multe versuri se observă acelaşi umor.
În versurile lui Lupan este un avânt, ele mobilizează la fapte măreţe de muncă. Poetul demască în multe versuri planurile smintite ale aţâţătorilor la război, vorbeşte cu dragoste de viaţa fericită a norodului nostru. Şi totuşi unele din poeziile estea îs mai slabe, decât multe din poeziile analizate în articolul de faţă. Lipseşte verva în poezia lui Lupan din ultimii ani. Nu este redată cu aceeaşi putere de convingere viaţa puternică, clocotitoare, cum a ştiut el s-o redee în scrieri, ca «Hat în hat şi faţă-n faţă», «Sat uitat», «Tărăboi», «Toamnă nouă» şi a. Deaceea în versurile estea şi imaginile poetice nu-s aşa de concrete. În afară de asta trebuie de subliniat, că în ultimii ani poetul Lupan scrie puţin.
Lupan ne-a dat în vremea dela urmă două poezii îndeosebi de puternice «Poezia» şi «Legământ», care-s un manifest poetic al scriitorului:

Eu viu,
să fie focul mai năpraznic,
şi fiecare ceas trudit mai greu, -
tu, visul meu, iubirea mea aleasă,
să nu-mi faci căpătâi pentru popasuri
din aripile zbuciumului meu.

Îi de dorit, ca scriitorul să urmeze calea asta mai departe şi într-adevăr să nu-şi facă căpătâi pentru popasuri, dar să creeze opere trainice, monumentale.
Un studiu deosebit se poate face despre stilul lui Lupan, care are un simţ deosebit de ascuţit în ce priveşte alegerea cuvintelor şi mânuirea frazei. Unele imagini din poeziile lui Lupan sunt cât se poate de simplu construite, dar ele dezvăluie deodată zeci de gânduri. Când scrie poetul despre ţăranul, întors depe front, şi care-şi ară ogorul cu plugul şi doi juncani, împrumutaţi dela ţărani: «Tu nu-ţi simţi nici piciorul şciopătând», noi avem deodată în faţă figura ţăranului, care a îndurat multe, care a fost sărac, a fost rănit pe front şi a.m.d.
Îndeosebi de bogate îs imaginile în poeziile umoristice ale lui Lupan. Citind versurile umoristice ale poetului, rămâi cu impresia, că nimic mai uşor pe lume nu-i decât a scrie asemenea versuri. Pare, că autorul n-a făcut nici un efort pentru a le scrie, dar, analizându-le mai adânc, se vede câtă muncă a depus autorul pentru a împerechea cuvintele, pentru a scoate în relief gândul. Lupan ştie a se folosi de jocul de imagini. Şi asta se vede în «Tărăboi», «La coasă» şi în multe altele.
A făcut mult Lupan şi în privinţa versificaţiei. Următoarele versuri

Da Ipate
Se-ntoarce pe altă parte

exprimă minunat de bine încetineala, nepăsarea lui Ipate. Bogată-i rima în poezia lui Lupan, şi în privinţa asta se pot da zeci de pilde.
Culegerea «Intrare în baladă» este un prinos însemnat în literatura sovietică moldovenească. Ea este o mărturie strălucită a individualităţii poetice puternice a lui Lupan. Păşind pe aceeaşi cale şi studiind mereu viaţa, Lupan a crea mai departe opere preţioase pentru literatura noastră.

V. COROBAN.