� 2007-2013 familia Lupan
|
Dragă şi multstimate nene Costache!
Opreşte-te puţin pe culmea acestui mândru urcuş, pe care îl însemnăm astăzi toţi noi împreună cu republica şi care este jubileul Dumitale de şasezeci de ani.
E jubileul Dumitale şi sărbătoarea de merit înalt a artei teatrale moldoveneşti.
E un drum de creaţie, care te consacră în cultura sovietică moldovenească cu majuscule de tipar şi cu zvâcnetul de admiraţie, pornit din dragostea multor generaţii de spectatori.
De când, răsuflecându-ţi pantalonii, ai pornit-o în lume din Sucleea şi pe tot drumul înflorit şi plin de hopuri până la ziua de astăzi, când te vedem preţuit şi stimat de o lume întreagă...
Te rog să mă socoţi şi pe mine în rândul lor, aplaudându-ţi la rampă fiece realizare măiestrită şi salutându-te acum cu căciula în mână şi cu zâmbetul pe buze.
Eşti un rar purtător de bucurie şi de afirmare a humorului nostru băştinaş. Îţi mulţumesc pentru multe momente de încântare, pe care mi le-ai dăruit de pe scenă şi ecran şi care vor dura în dragostea ce ţi-o port.
Nu eşti numai un comic dotat cu strălucire firească, ci eşti un exemplar de talent adânc uman şi adânc popular.
Nu mai înşir toate feţele şi toate caracterele, cărora le-ai dat viaţă din darul Dumitale. Dar mărturisesc acum, că nu-l pot uita pe unul Iordache, căruia i-ai insuflat mult duh plastic şi veridicitate umană.
Îţi mai aduci aminte?
Eu de câte ori îl întâlnesc - mă bucur, gândindu-mă mai ales la Dumneata.
Să ştii, că eşti acum pe culme şi că ai multe mii de prieteni, cărora le eşti drag şi care se bucură de tinereţea talentului Dumitale năstruşnic.
Nu uita asta!
Aceşti prieteni, cunoscuţi şi necunoscuţi, sunt marea biruinţă şi adevărata trăinicie a talentului, a artei şi a omului.
Să trăieşti, să înfloreşti, să benchetuieşti şi să creezi din plin, purtând mereu la pălărie floarea de vrajă şi de foc a talentului tău nesecat.
Te îmbrăţişez prieteneşte.
17 noiembrie a.1975
|
|