Prima pagină
 
Opera
  Poezie
  Eseuri, critică literară, atitudini
Dedicaţii
  Dedicaţii din cărţi
Documente
  Polemici
  Corespondenţă
  Scrisori oficiale
  Discursuri
  Diverse
Publicistica
  Articole, eseuri, discursuri...
  Despre Lupan
Imagini
  Fotografii
  Portrete, sculpturi
Înregistrări audio
  Discursuri, emisiuni radio
Înregistrări video
  Secvenţe din emisiuni, cronici
Repertoriu
  Biografii, cărţi...
 

Ultimele modificări
 
Căutare
Contact



� 2007-2013 familia Lupan
  17.11.1975
Felicitare pentru nenea Costache
the original: (82KB)
Author :
Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961)
 
Recipient :
Constantinov Costache - actor
updated: 2007-04-15 19:42:27



Dragă şi multstimate nene Costache!

Opreşte-te puţin pe culmea acestui mândru urcuş, pe care îl însemnăm astăzi toţi noi împreună cu republica şi care este jubileul Dumitale de şasezeci de ani.
E jubileul Dumitale şi sărbătoarea de merit înalt a artei teatrale moldoveneşti.
E un drum de creaţie, care te consacră în cultura sovietică moldovenească cu majuscule de tipar şi cu zvâcnetul de admiraţie, pornit din dragostea multor generaţii de spectatori.
De când, răsuflecându-ţi pantalonii, ai pornit-o în lume din Sucleea şi pe tot drumul înflorit şi plin de hopuri până la ziua de astăzi, când te vedem preţuit şi stimat de o lume întreagă...
Te rog să mă socoţi şi pe mine în rândul lor, aplaudându-ţi la rampă fiece realizare măiestrită şi salutându-te acum cu căciula în mână şi cu zâmbetul pe buze.
Eşti un rar purtător de bucurie şi de afirmare a humorului nostru băştinaş. Îţi mulţumesc pentru multe momente de încântare, pe care mi le-ai dăruit de pe scenă şi ecran şi care vor dura în dragostea ce ţi-o port.
Nu eşti numai un comic dotat cu strălucire firească, ci eşti un exemplar de talent adânc uman şi adânc popular.
Nu mai înşir toate feţele şi toate caracterele, cărora le-ai dat viaţă din darul Dumitale. Dar mărturisesc acum, că nu-l pot uita pe unul Iordache, căruia i-ai insuflat mult duh plastic şi veridicitate umană.
Îţi mai aduci aminte?
Eu de câte ori îl întâlnesc - mă bucur, gândindu-mă mai ales la Dumneata.
Să ştii, că eşti acum pe culme şi că ai multe mii de prieteni, cărora le eşti drag şi care se bucură de tinereţea talentului Dumitale năstruşnic.
Nu uita asta!
Aceşti prieteni, cunoscuţi şi necunoscuţi, sunt marea biruinţă şi adevărata trăinicie a talentului, a artei şi a omului.
Să trăieşti, să înfloreşti, să benchetuieşti şi să creezi din plin, purtând mereu la pălărie floarea de vrajă şi de foc a talentului tău nesecat.
Te îmbrăţişez prieteneşte.

17 noiembrie a.1975