Discursul deputatului A.Lupan la sesiunea XIII a SS RSSM

Ziarul "Moldova Socialistă",Chişinău	12.09.1989
Discursul deputatului A.Lupan la sesiunea XIII a SS RSSM
the original: (365KB)	Author : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961)
updated: 2006-09-22 08:30:18

DIN LUAREA DE CUVÂNT LA SESIUNEA A XIII A SOVIETULUI SUPREM AL R.S.S. MOLDOVENEŞTI DE LEGISLATURA A XI

Stimaţi tovarăşi!

Am venit la sesiunea de astăzi cu un gând aş zice înaripat. Consider că ne-am întrunit într-un moment ce va rămâne ca lumină îndrumătoare pentru toţi noi, care suntem aici, precum şi pentru cei care aşteaptă cuvântul dumneavoastră, tovarăşi deputaţi, care s-au pregătit pentru această zi nu de ieri, şi nu de azi, dar de zeci şi zeci de ani de zile.
Trebuie să decidem care va fi regimul de viaţă al limbii noastre materne. Eu am venit cu gândul să mă închin în această zi în faţa celor, care au depus muncă şi stăruinţă, credinţă şi suflet. Am venit să vă urez dumneavoastră, ca într-o zi de o deosebită solemnitate, succese şi într-un ceas bun, tovarăşi!
Istoria e veche şi pe noi, cei mai în vârstă, ea ne leagă însuşi prin rostul existenţei noastre sociale. Limba moldovenească să fie limbă de stat în Moldova noastră. De când ne pregăteam noi pentru aceasta? Să nu simplificăm lucrurile. Ne pregăteam în modul cel mai activ cu învăţaţii noştri, cu scriitorii, cu învăţătorii, cu oamenii muncii de pe ogoare, cu toţii, de când a apărut în faţa noastră şi în conştiinţa noastră noţiunea aceasta de restructurare. Când s-a răspândit această cerinţă a vremii, pe care o înfăptuiesc toate popoarele sovietice, la noi, în primul rând, în întregul popor moldovenesc s-a ridicat problema limbii noastre materne. Subliniez încă o dată: să nu simplificăm lucrurile. Trebuie să ne gândim că nu e vorba de căutări juridice, de dibăcie, de argumentare jurnalistică, e vorba de o problemă de viaţă a oamenilor. Oamenii, care o ridică, vor ca să-şi întemeieze de azi înainte viaţa sufletească într-un spirit neînşelat, într-un spirit nefalsificat al revoluţiei şi al leninismului. Vrem limbă de stat moldovenească! De ce, însă, chiar din primul moment, când a fost ridicată această problemă la noi, a apărut imediat noţiunea de privilegiu, de limbă privilegiată? Vreau să spun ce cunosc eu despre această limbă privilegiată. Şi vă rog, tovarăşi deputaţi, gândiţi-vă la acest lucru, când e vorba de confruntări juridice, parlamentare ş. a. m. d. Limba moldovenească există, o ştiţi, de veacuri pe teritoriul Moldovei Sovietice. Există o limbă literară moldovenească, există o literatură moldovenească, care, fără a mai aminti de tradiţiile istorice, are şi o epocă modernă, a noastră, de fiinţare afirmată într-un mod de înalt prestigiu, chiar în timpurile cele mai grele, chiar în timpurile de mari tragedii, pe care le-au îndurat poporul şi cultura lui. A fost asta.
Şi noi nu putem spune că se pierde limba literară moldovenească. Există limba acestei literaturi, există scriitori talentaţi, există presa, există şcoli în limba maternă şi ea are o viaţă, demnă de nivelul celorlalte popoare sovietice.
Dar mai există şi altceva. Şi la asta trebuie să ne gândim. Există întrebuinţarea ei de zi cu zi, funcţia de viaţă a limbii moldoveneşti în masele populare. Şi iată aici în epoca construcţiei sovietice, noi am rupt şi aproape că am distrus existenţa spirituală a poporului nostru.
Te duci în satele moldoveneşti, te întâlneşti cu bătrâni, cu bătrâne şi-i auzi vorbind într-o limbă care pe loc bate la ochi, care e parcă o parodie. Să trăiască o ţărancă o viaţă întreagă în sat şi să nu ştie moldoveneşte cum se zic la "ziabi". Un ţăran nu poate să spună ce-i aceea "predplujnik" în moldoveneşte. Până şi numirea pâinii mulţi o pronunţă într-un jargon falsificat, şi care în mare parte răsună batjocoritor. Nu mai vorbesc de alte noţiuni, de noţiunile sovietice, pe care viaţa din perioada sovietică, tot ce ne-a adus ea şi cu ce suntem bogaţi, n-a intrat în moldoveneşte în spiritul poporului.
De ce s-a întâmplat lucrul acesta? De ce ţăranul a uitat denumirile obiectelor de uz casnic şi altele, de ce nu poate vorbi decât doar ca o parodie despre ele? Pentru că atunci când se întorc copii, care s-au dus să facă carte, nu vorbesc cu dânsul în moldoveneşte despre aceste realităţi, iar dacă şi vorbesc, rostesc cuvintele doar schimonosite şi introduc jargonul în conştiinţa părinţilor.
Se duce omul la medic, iar medicul îl face să uite cum se spune la "nasmork" în moldoveneşte. Şi alte beleli de acestea, care intră în limbă greşit. Sub nume de jargon intră în conştiinţa oamenilor. Se duce la judecată, judecătorul, poate chiar feciorul lui, îi bagă în conştiinţă aceleaşi noţiuni schimonosite, reduse la formă de jargon, care şi el apoi le răspândeşte. De ce fac aceasta feciorii ţăranilor noştri, de ce compromit şi împing masele populare la o asemenea situaţie? Pentru că el se duce din sat la şcoală, vrea să devină agronom. Agronomul nu găseşte nicăieri în republică un loc unde să înveţe această materie milenară, această meserie în limba lui maternă. Se duce să se facă doctor. Acolo i se bagă în cap ştiinţă, dar nu în limba maternă, ceea ce a ştiut i se elimină şi aceea din cap şi el trebuie să creeze prin jargon aceste noţiuni, să le aducă apoi mamei şi tatălui.
Nu mai vorbesc de Sovietul Sătesc, nu vorbesc de judecătorie şi de toate instanţele, de care, vrei nu vrei, eşti legat toată viaţa.
Ce se întâmplă, tovarăşi? Ar părea că e un proces firesc şi noi n-avem pe cine învinui de această greşeală a realităţii noastre... Spunem că, iaca, aşa-s moldovenii, ba nu-s aşa moldovenii! Eu nu mai vorbesc de cultura de veacuri, ci vorbesc de practica noastră. Am venit după război aici, într-o republică, cu marea majoritate de analfabeţi, dar aşa ceva nu era. L-am introdus noi, prin stilul nostru de viaţă, prin practica zilnică. L-am introdus mai târziu, în mod conştient, prin înlăturarea din sferele de activitate a limbii materne din sfera ei socială. Limba este un organism ca toate organismele de însemnătate vitală. Dacă nu-i dai de lucru, se atrofiază. Noi nu numai că nu i-am dat de lucru limbii noastre moldoveneşti în viaţa socială, dar am scos-o, am eliminat-o, chiar uneori cu măsuri politice de stat şi politice de partid. Şi trebuie să recunoaştem aceasta, tovarăşi. Nu vreau să arătăm acum cu degetul, ci să vedem şi să înţelegem acest lucru.
Au trecut 70 de ani ai Puterii Sovietice, Moldova n-are harta sa în limba moldovenească, denumirile satelor moldoveneşti în limba moldovenească. Am ajuns până acolo, că din sfera noastră oficială s-au eliminat într-atâta toate noţiunile, încât ne-am trezit într-o bună zi că pe clădirea de frunte a republicii noastre din capitală - pe cea a Comitetului Central - a fost scoasă de asemenea, denumirea scrisă în moldoveneşte, căci s-a scris sus de tot: «Ţentralinîi Comitet Communisticescoi Partii Moldavii». Da, denumirea în moldoveneşte «Comitetul Central al Partidului Comunist» - ceea ce stă scris în carnetul de partid al fiecăruia - a fost scos. Scoţi carnetul de partid şi te uiţi - «ne sootvetstvuet», după cum se spune. Ştiu, că după ani de zile de muncă şi de zbucium a fost îndreptată această acţiune de necrezut. S-au făcut expoziţii «Presa de perete din Moldova» la teatrul nostru de dramă. De două ori am fost acolo, dar din toate raioanele republicii noastre - nici o fiţuică în limba moldovenească. Ne-am dus, am intervenit pe unde trebuie, dădeau oamenii din umeri. Iată, tovarăşi, ce înseamnă limbă privilegiată.
Şi iată că astăzi, când punem problema întăririi prin lege a unor drepturi, care să dea viaţă acestei limbi, s-a născut ceva nou - că nu trebuie privilegii. Cum să scoatem din impas această realitate tristă? Aceasta înseamnă a cere privilegii? Cum să facem, ca acolo unde n-a răzbătut noţiunea sovietică în limba maternă, în toate satele noastre, unde totul se face numai prin jargon, să reparăm, totuşi, acest lucru, prin crearea de şcoli. Nu e o problemă pe care o vom lua în dezbatere aici. E muncă încordată de zeci şi zeci de ani de zile, ca în sate când vor veni oameni, care să aducă bogăţii spirituale şi înţelegere, să le aducă în modul cel mai firesc în limba mamei lor. Pentru asta trebuie şcoli, trebuie institute, trebuie în toate instanţele sovietice ca această necesitate să apară în mod firesc nu ca un privilegiu. Şi nu speriaţi lumea, tovarăşi, cu aceea că limba moldovenească vrea privilegii. Dacă vom spune aşa, vom pierde încrederea oamenilor. Eu cred, că hotărârea dumneavoastră de astăzi nu poate să nu ţină seama de acest lucru. Dimpotrivă, trăiţi un moment de adevărată luminare istorică, un moment care va fi un început de cale pentru munca cea mare, ce ne aşteaptă pe toţi.
S-au pus foarte multe probleme în faţa noastră şi îmi pare că cele mai multe trebuie rezolvate prin refacere. Noi acuma trebuie să înţelegem, că au în noi încredere copiii noştri, tineretul Moldovei, toţi care vin, ne vor crede şi atunci când vor înţelege , că, da, noi suntem cu dânşii în lumina marelui adevăr al vieţii noastre. În această lumină de adevăr se pun şi problemele culturii moldoveneşti.
Ni se cere să introducem spiritul încrederii în viaţa noastră, să ne creadă tineretul din republică. Să creadă, că ceea ce spunem noi nu este un joc, ci e însăşi viaţa.
Şi referitor la problema alfabetului. Problema alfabetului, tovarăşi, nu e numai diferite combinaţii sau că scriitorii îl doresc pentru că e mai mare onorariul. Literatura moldovenească clasică s-a creat de un veac şi mai bine pe baza acestui alfabet. Noi acest alfabet îl luăm nu din împrumut, îl luăm de la Eminescu, de la Alecsandri, de la Negruzzi. Veacul a creat literatura noastră în acest spirit. De aceea vă chemăm să votaţi pentru alfabetul nostru.
Vreau să mai spun un lucru, tovarăşi. De campania care s-a ridicat acuma cu prilejul şedinţei Sovietului nostru Suprem. Au mai fost cazuri de acestea. Au fost în Moldova zeci şi zeci de cazuri, pe care presa noastră, chiar centrală, le numeau «Moldavscoe ciudo». Dumneavoastră cunoaşteţi istoria cu gigantismul ş. a. m. d. Noi primeam ajutor din partea a foarte multor tovarăşi corespondenţi, care veneau la noi şi care proslăveau «Moldavscoe ciudo».
Deaceea, după cum văd că a fost întâlnită sesiunea noastră de mult stimata gazetă «Pravda», vreau să spun următoarele: Mă tem, că această campanie, dusă în acest spirit, se face pentru ceea ce se numeşte în ruseşte «pribrati c rucam Moscvu i obşestvennoe mnenie stranî» şi ne putem trezi că restructurarea în Moldova va deveni «samoe obîcinoe ocerednoe Moldavscoe ciudo». Să ne păzim de aceasta şi să ştim, că în toate realizările mari, care se cer astăzi, mai este o dorinţă: de a face această schimbare, dorinţa de a nu încurca lucrurile, dorinţa de a face să triumfe adevărul, pe care partidul îl sădeşte acuma în oameni.
Pentru aceasta, într-un ceas bun, tovarăşi deputaţi!