Stenograma cuvântării în cadrul sesiunii Sovietului Suprem RSSM, ~1970 (problemele învăţământului şcolar)

	~1970
Stenograma cuvântării în cadrul sesiunii Sovietului Suprem RSSM, ~1970 (problemele învăţământului şcolar)
the original: (422KB)	Author : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961)
updated: 2006-06-21 18:41:06

Cuvântarea tov. LUPAN A.P.

Tovarăşi deputaţi!

Problema discutată de noi la sesia actuală a Sovietului Suprem primeşte un comentariu încă nedefinitivat, dar plin de viaţă, de prin toate largurile republicii. E realitatea faptelor, controlată şi apreciată cu note după merit, la examenele de absolvire din acest an. Peste patruzeci de mii de tineri şi tinere, înzestraţi cu tot ce au putut culege din dărnicia şcolii, stau astăzi în faţa primului prag de maturitate. Toţi vor să-l treacă în condiţii optime, la nivelul cel mai onorabil. Şi-l vor trece probabil toţi, cu puţine excepţii dramatice şi inevitabile. Rămas bun copilărie, - încep drepturile şi răspunderea acelei vârste râvnite pentru care a trudit şcoala spre a face din odraslele noastre oameni şi cetăţeni conştienţi.
Păşesc în marea viaţă, tinerii absolvenţi ai şcolii. Poartă în cuget şi în inimi comori de năzuinţă şi neastâmpăr. Dar mai întâi se cere un moment de zăbavă în pragul vechi, răstimp de zece ani, răgaz pentru a mulţumi acestei şcoli, generoşilor dascăli care, odată cu învăţătura programată, le-au altoit un sănătos vlăstar de conştiinţă.
Tinerii se îndreaptă spre universităţi şi institute, la numeroasele întreprinderi industriale, pe câmpurile producătoare de roadă, la zidire şi în toate ramurile gospodăriei norodnice, pătrunde armata celor tineri. Aici în majoritatea lor covârşitoare ei îndreptăţesc grija şi încrederea societăţii. Şi putem spune, cu drept cuvânt, că aici, în decursul anilor, prin nenumărate acte de bărbăţie, prin stăruinţă şi înfăptuiri, dar se întâmplă că şi prin amare abateri şi rătăciri, se verifică efectivitatea educaţiei primite. Şcoala îi va urmări în noua lor viaţă, îi va aduna la anumite date pe promoţii şi-i va cerceta ca să vadă cum îi cinstesc ei numele.
Da, sunt încărcate de griji şi răspunderi zilele de trudă ale învăţătorului. În larga renaştere culturală realizată în republică, şcolii îi revine un loc de cinste. Cu ajutorul învăţământului public general Partidul Comunist şi Guvernul sovietic au ridicat masele populare la noul orizont al cunoaşterii, al conştiinţei cetăţeneşti şi al culturii. Putem spune că în anii de după război, Moldova întreagă a trecut prin uşa binecuvântată a şcolii.
E greu să cuprinzi rezultatul acestui proces, exprimându-l în valori concrete, materiale. Despre aceasta vorbeşte soarta fiecărui om, noul său orizont intelectual şi conştiinţa sa comunistă, vorbeşte stilul nou de viaţă al colectivelor familiarizate cu biblioteca, teatrul, cinematograful, vorbeşte prezenţa Moldovei în opera de creare a culturii sovietice,- ştiinţă, literatură, artă. Participăm organic în marea unitate a biruitoarei culturi sovietice.
Literatura sovietică e fundamental legată de opera de educaţie a maselor. Ea rămâne mereu atentă la dezvoltarea şi la progresul şcolii, cu mijloacele sale specifice, participă activ în munca de formare a tinerilor caractere. Ştiinţa pe care o dă ea cititorului pătrunde în convingeri şi în căldura inimii. Ea deschide căile pline de înfiorare ale înţelepciunii, aprinde dorul de perfecţiune, de măreţie şi demnitate cetăţenească, umanism leninist combatant.
Vorbim de rolul educaţiei estetice în şcoală.
În lumina problemelor actuale apar tot mai necesare multiplele manifestări ale artelor: literatura, muzica, arta teatrală, cinematograful... Să nu le lăsăm prea departe de preocupările majore ale programului. Nimic nu face mai bine sinteza ideilor şi a caracterului decât cultura profundă, însuşirea adevăratelor valori creatoare. Prin tot ce literatura sovietică a creat mai trainic, ea a lărgit orizontul intelectual şi a întărit în suflete adevărul neclintit al revoluţiei socialiste. Gorki, Maiakovski, Ostrovski, Fadeev, rămân părinţi spirituali ai intelectualităţii sovietice, învăţători pentru milioane spre care a răzbătut cuvântul lor însufleţit.
Nu ne vom sfii a include în aceste tradiţii literatura sovietică moldovenească, ea a avut a pătrunde în biblioteci prin abecedar, carte de citire, culegeri pentru amatorii de activitate artistică. Au fost începuturi modeste pe care nu le tăgăduim pentru că au prins rădăcini sănătoase în ograda vieţii noastre adevărate. Noţiunile cele mai nobile şi mai mobilizatoare ale realităţii sovietice au pătruns în spiritul oamenilor prin valori de literatură şi artă. Educaţia estetică în şcoală contribuie la aprofundarea gândirii, a cunoaşterii, la cristalizarea armonioasă a caracterului uman.
Decurg de aici unele întrebări pe care îmi permit să le ridic.
Există biblioteca şcolară... Cum stăm cu ea în fiecare şcoală? Cum e complectată? În ce atmosferă lucrează? Numeroase întâlniri prin şcoli ne-au convins că asemenea biblioteci sunt excesiv de modeste, lipsesc din ele revistele literare şi mai ales noile cărţi. Da, avem în sate biblioteci săteşti, uneori destul de bine conduse, dar acestea nu pot înlocui biblioteca şcolară. Toţi ştim bine că pentru şcolari, inima preocupărilor şi a iniţiativelor culturale, bate undeva într-o odăiţă ce poartă acest nume. Dacă ea are uşa încuiată, să nu ne facem iluzii, sufletul copilului rămâne sărăcit. Nimic nu poate altoi caracterului tânăr marea prospeţime de viaţă şi capacitatea de profundă asimilare a culturii, aşa cum o face prin imponderabilele sale, dragostea de bibliotecă. Cine a pierdut acest fericit stagiu în vârsta şcolară, aproape că nu-l mai poate compensa.
În domeniul producţiei materiale ne-am obişnuit a căuta rezerve neutilizate. Aş enunţa şi în problema care o discutăm două iniţiative pe care şcoala şi învăţătorimea trebuie să le folosească. Prima este măsura justă şi binevenită de a organiza difuzarea cărţii la sate pe baze noi, la nivelul cerinţelor de azi ale republicii. Înfăptuită zilnic cu pricepere şi cu perseverenţă, noua sistemă poate deveni factor rodnic pentru carturăria satelor. Trebuiesc găsite moduri de susţinere a acestor librării şi de încadrare a lor în munca de culturalizare permanentă.
A doua rezervă ar fi, după mine, ridicarea rolului bibliotecii şcolare, înzestrarea ei pilduitoare cu operele de seamă a literaturii clasice şi sovietice contemporane, cu revistele şi gazetele necesare. Trebuie să insistăm în mod deosebit asupra factorului de cărturărie care se cere ridicat în republică. Printre problemele cardinale, realizate de către şcoală în ansamblu, există una elementară, foarte legată de lectura artistică. Absolventul şcolii medii trebuie să fie un tânăr cult, să aibă însuşite elementele de bază ale cărturăriei. Trebuie să-şi poată exprima gândurile limpede fără bâlbâieli, să poată raţiona organizat, să poată scrie corect, gramatical şi stilistic, să aibă simţul cultivat al limbii materne. El intră în viaţă pentru a activa la un nivel avansat, folosindu-se de noţiuni noi şi bogate pe care trebuie să le poată exprima închegat şi logic. E vorba de gradul de cultură generală la realizarea căruia contribuie în mod hotărâtor citirea cărţilor. Să cultivăm prietenia cărţii pentru a înlesni tinerilor dezvoltarea intelectuală sănătoasă pe care şcoala e chemată să le-o dea.
Trebuie apreciat pozitiv faptul că în şcolile republicii capătă amploare tot mai largă activitatea artistică şi obştească: cercuri literare, ştiinţifice, cluburi ale prieteniei internaţionale, coruri, ansambluri de dans şi de activitate teatrală. Entuziasmul tineresc e în mare parte satisfăcut şi orientat pe calea afirmării pozitive. Dar trebuie să ne îngrijim ca aceste manifestări să nu devină prea izolate de aspectul clasic al culturii, să nu se prea complacă tinerii în uşoara activitate de amatori. Trebuie să cultivăm şi, în măsura putinţelor, să popularizăm capodoperele de artă plastică, muzică, chiar noţiuni elementare de arhitectură clasică şi modernă, barem cu ajutorul lecturilor benevole. Nu presupun de loc o refacere a programelor, ci o folosire justă a timpului pentru înrudirea tineretului cu marea cultură clasică şi contemporană. A-i altoi simţul de valoare al creaţiei şi al vieţii.
Aş vrea să fac o observaţie, privind atitudinea vârstnicilor faţă de manualul şcolar, cartea de căpătâi a copiilor noştri. Din experienţă proprie, ca participant la multe soviete de părinţi, dar mai ales din observaţii îndelungate, m-am convins, că facem o adevărată risipă negospodărească şi nepedagogică cu manualele. Se introduce în ele anual câte o schimbare - două, care în mod inevitabil atrag după ele reeditarea tărăgănată şi costisitoare. Oare nu putem asigura o durată mai sănătoasă pentru aceste cărţi? Nu putem face ca ele să vieţuiască măcar câţiva ani, servind câteva generaţii de bucheri? De ce cartea iubită în care copiii au crezut cu naivă curăţenie, devine un fel de hârţoagă prăfuită de care nu te poţi scăpa? În timpul acesta tipografiile tărăgănează reeditările, nu reuşesc a executa comenzile noului an.
Nu absolutizez, sunt cazuri bineînţeles când e nevoie să refacem şi să reedităm cartea. Dar sunt convins că chiar şi manualele de literatură moldovenească merită mai multă consecvenţă şi nu trebuiesc revizuite, reredactate şi rereeditate în fiece an. Să fim atenţi, grijulii şi gospodăroşi cu cartea, pentru a evita pagubele materiale şi dauna morală pricinuită poate de o simplă şi îndelungată scăpare din vedere.

Tovarăşi deputaţi!

Oamenii de creaţie din Moldova: scriitorii, artiştii plastici, compozitorii, cineaştii, numeroasele colective ale artei profesionale, constituie o mare categorie activă, care sub îndrumarea partidului nostru îşi închină energia creatoare operei de educaţie comunistă a tinerilor generaţii. Noi preţuim adânc opera educativă împlinită de şcoala sovietică şi vom contribui la ea întotdeauna aşa cum ne cere norodul şi partidul. Apropierea marelui eveniment solemn în viaţa noastră, centenarul naşterii lui Vladimir Ilici Lenin, ne însufleţeşte cu înalta chemare la muncă. Trei cărţi colective închinate zilei istorice sunt în curs de editare, în ele se exprimă dragostea neţărmurită şi devotamentul poporului nostru faţă de geniul marelui Lenin. Una din cărţi prezintă în traducere, tema leninistă din marea poezie a lumii. Apar tot mai multe lucrări în proză, apar versuri, poeme, publicistică închinată popoarelor sovietice, unităţii lor leniniste, partidului nostru comunist şi marelui său învăţător. Daţi-mi voie să asigur sesia Sovietului Suprem că zilele istorice pe care le trăieşte patria noastră şi marele popor sovietic, ne ridică entuziasmul, ne mobilizează talentul şi ne luminează în profunzimi izvorul veşnic viu al marelui adevăr leninist, chemându-ne la noi realizări de muncă.