art. "Ultima plecare a tovarăşului nostru" (în memoria lui Pavel Boţu)

Săptămânalul "Literatura şi Arta", Chişinău	26.02.1987
art. "Ultima plecare a tovarăşului nostru" (în memoria lui Pavel Boţu)
the original: (64KB)	Author : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961)
updated: 2007-04-17 08:41:57

ULTIMA PLECARE A TOVARĂŞULUI NOSTRU

Pentru foarte multă vreme, de-acuma înainte, gândul nostru va rămâne încremenit la semnul acestei dispariţii. Poetul Pavel Boţu ne părăseşte, lăsând în literatură şi în viaţa scrisului nostru un gol crâncen. Cărţile sale, întrerupte în floarea rodniciei, îi vor păstra crezul şi munca dăruită cu sârguinţă oamenilor şi Patriei. Dar fiecare dintre ele se va deschide în faţa cititorilor cu geamăt, amintindu-ne de marea pierdere. Au pătruns pe drept cuvânt în fondul de valori netrecătoare ale cărturăriei noastre sovietice. Există în ele frământările în năvală ale vieţii noastre noi, marile probleme de conştiinţă creatoare a poporului. În această conştiinţă nouă eliberată e cuprinsă la modul activ poezia şi toată viaţa obştească a lui Pavel Boţu.
Ne deprinsesem a-l şti, de douăzeci şi doi de ani, prim secretar neschimbat al organizaţiei noastre scriitoriceşti.
Aproape tot atât - secretar al Uniunii Scriitorilor din toată ţara. La cinci congrese, consecutiv, la Chişinău şi la Moscova, am votat plenar toţi, acordându-i această grea sarcină de răspundere.
Aceeaşi înaltă încredere a tovarăşilor l-a promovat la muncă în forurile superioare ale conducerii de partid şi de stat. A rămas în toate cu simplitatea caracterului ţărănesc din satul său şi de la casa părinţilor, scriind cu exigenţă înalt cărturărească şi participând la nesfârşite munci şi grele misiuni ale vieţii noastre sociale. Posibil că de multe ori era încărcat până peste puteri. Poate că singur nu-şi dădea seama că în marele vălmăşag şi în eforturile supraîncordării îl copleşea din ascuns nesănătatea şi osteneala. A lucrat. Vroia să facă faţă demnă cinstei şi datoriilor pe care noi, tovarăşii lui, i le încredinţasem.
Au fost, se vede, greutăţi şi eforturi care îi întreceau uneori limitele putinţei şi ale rezistenţei sale fireşti. Se cere să ne întrebăm astăzi fiecare, noi cei angajaţi în aceeaşi breaslă, cu cât l-am ajutat şi cu cât am purtat solidari greul greului în morala răspunderii noastre colective?
Răspunsul la această întrebare e arzător şi extrem de important. Trebuie, doar, ca povara datoriilor obşteşti să fie încărcată pe alţi umeri. Cu ce solidaritate şi cu ce soveste îl vom înlocui?
Pavel Boţu, cel care a fost, stă în faţa mea într-o lumină de examen al devenirii noastre. Nu pot să nu evoc un moment de viziune personală care mă urmăreşte în aceste zile.
La eliberarea Basarabiei în 1940, vreau să cred că l-am văzut între copiii iscoditori ai satului trezit la viaţă nouă. În soarta venitoare a acestor odrasle de ţăran care atunci deschideau ochii conştiinţei, am intuit în extaz drumul luminii care îi chema. El era între Ionii desculţi şi zdrenţuiţi, o generaţie întreagă la vârsta primelor buchii din abecedar. Aveau să devină, din argaţi şi dezmoşteniţi, prima generaţie a cărturarilor moldoveni, feciorii satului uitat în Moldova reunită.
Iată-i aceştia, scoşi în lumină, ridicaţi de şcoala sovietică, de la prima buchisire până la demnitatea marilor răspunderi cetăţeneşti, chipul de acum al republicii noastre înfloritoare. Învăţători, doctori, ingineri, agronomi, artişti şi scriitori larg recunoscuţi. Între ei, înaintat la treapta de cinste, în razele culturii noastre noi - el, feciorul de plugar din satul Ceamaşir, Pavel Boţu.
Aceşti tineri, cu talentul şi cu devotamentul lor, au fost primii care aduceau virtuţile şi credinţa părinţilor la munca renaşterii, la închegarea temeiniciei noastre sovietice.
Poetul care a dispărut purta în lumină largă comoara unor daruri de preţ, netrecătoare. E suflet din sufletul baştinei întruchipat în opera ce va trăi. E reprezentantul însufleţit de credinţă şi devotament al generaţiei sale.
Aşa îl petrecem noi, consternaţi, acum la marea plecare.
Astfel îl va păstra cuvântul cărţilor sale, mărturie de curată valoare în cultura poporului.

See also:

-	Repertoriu -> Biografii, cărţi... -> Note biografice -> Boţu Pavel (scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1965-1987))