� 2007-2013 familia Lupan
|
Dragă Lupan,
De ziua ta îţi urez să atingi vârsta lui Matusalem, care era în vârstă de o sută optzeci şi şapte de ani, când i s-a născut Lamex, după care a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi a avut fii şi fiice...
În anii de după război mă consideram, şi pe bună dreptate, mai tânăr decât tine. În prezent, când vârstele ni s-au amestecat, am impresia că mai tânăr eşti tu.
Cu scleroza mea am îmbătrânit cu totul. Deunăzi am primit o scrisoare de la prietenul meu din copilărie Teodor Calian, despre care am publicat eseul "Dialogul mă urmăreşte". El trăieşte la Iaşi. Ei, bine, aflând despre scleroza mea, s-a pus şi mi-a istorisit o întâmplare.
"Un prieten de-al meu mergea cu baba lui la plimbare. I se dezleagă şiretul de la pantof, rămâne în urmă să-l lege şi baba, în timpul acesta, o ia înainte. La un moment dat ridică capul şi începe să fluiere. Doi studenţi se opresc în dreptul bătrânului şi-l întreabă, că cine este aceea pe care o fluieră. "Este soţia mea", răspunde moşul. "Şi de ce o fluieri?", întreabă studenţii. Moşul, senin, zice: "Am uitat cum o cheamă". Studenţii râd, dau din mâini a lehamite şi zic: "Scleroza!". "Da, da - zice moşul. Roza o cheamă!..."
Iată ce mă paşte, dacă nu voi ţine şireturile în regulă.
Îţi doresc tăria lui Meşter-Faur, care te-a născut şi ţi-a dat făclia talentului şi a omeniei.
Al tău cu drag George Meniuc
ianuarie 1987
|
|