� 2007-2013 familia Lupan
|
Dragă Lupan, anul 1972 îţi mai aduce un "prag" în viaţă pe care trebuie să îl treci călare pe Pegas. Nu degeaba printre cazacii zaporojeni o jumătate din ei au fost moldoveni (de la "poroghi").
Acum o să-ţi fie mai anevoie. Dacă ai mai păstra papucii aceia grei, cu cheotorile de aramă, de prin 1945, care îmi păreau ca botforii lui Petru cel Mare, ţi-ar fi mai uşor să treci Nadurile vremii. Dar le-ai pierdut pe undeva, cu vraja lor inconstestabilă a unui tînăr împărat. În acest răstimp ai fost prin cele ţări peste cele mări, ca Ulise într-o călătorie lungă şi ai adus imaginea lui Isop, a Grăchinei, a lui Pahoma, pe când alţii şi-au pierdut opincile fermecate, însă nu s-au ales cu nimic. Ai scos cuvintele din înţepeneală care atinse de suflarea omului cântă, strigă alină, ustură, înfloresc ca brînduşele. Manuscrisele nu ard, spunea Bulgacov. Eu aş spune că imaginile nu mor, odată create trăiesc printre oameni (dacă sunt umane). Tu ai făcut un lucru mare în acest sens, ca viaţa noastră să reincifreze în metafore originale, ca pe falere sarmatice.
La Mulţi Ani!
Te îmbrăţişează George Meniuc.
P.S. Complimente şi felicitări soţiei.
Lidia Miscenko vă urează multă sănătate şi noroc.
|
|