"Pentru critică literară bolşevică" (lupta cu cosmopoliţii) (N58)

Ziarul "Moldova Socialistă",Chişinău	23.03.1949
"Pentru critică literară bolşevică" (lupta cu cosmopoliţii) (N58)
the original: (457KB)	Author : Darienco Petrea - scriitor
updated: 2006-06-08 19:31:20

PENTRU CRITICĂ LITERARĂ BOLŞEVICĂ!

Cu o mulţumire mare au întâlnit oamenii sovietici articolele redacţionale din gazetele "Pravda" şi "Cultura i jizni", în care se demască activitatea grupei antipatriotice de critici teatrali cosmopoliţi. În articolele estea cu o sinceritate şi neîmpăcare- bolşevică se demască activitatea antipatriotică a unei grupe de lepădături - Iuzovskii, Gurvici, Borşagovskii, Boiadjiev, Altman, Varşavskii, Miliugin, Holodov, se demască activitatea cosmopoliţilor iştora fără neam şi patrie.
Cosmopoliţii iştea, lingăi ai artei putrede a Asfinţitului burghez, închinându-se pân în brâu Asfinţitului burghez, atacau cu o ură neîmpăcată tot ce-i nou, ce-i sănătos, ce se ivea în literatura noastră, în arta noastră.
Care-i sensul cosmopolitismului?
"Propaganda cosmopolitismului burghez, - spune înlocuitorul secretarului general al Uniunii scriitorilor sovietici a Uniunii RSS Constantin Simonov, - îi folositoare amu, mai întâi de toate, monopolurilor americane. Cosmopolitismul în politică - aiasta-i tendinţa de a slăbi suveranitatea a cât mai multor ţări, de a slăbi simţământul patriotic de neatârnare în ţările estea, de a dezarma, de a lega noroadele ţărilor estora şi a le preda în întregime monopoliştilor americani.
...Cosmopolitismul în artă - aiasta-i tendinţa de a amesteca educării progresive, ideinice a norodului, tendinţa de a submina rădăcinile naţionale, mândria naţională, pentru că pe oamenii cu rădăcinile tăiete îi mai uşor de mişcat din loc, îi mai uşor de a-i vinde în robia imperialismului american".
Unul din atamanii ideinici ai bandei esteia antipatriotice de critici teatrali, Gurvici, într-o formă cât se poate de deschisă cleveteşte cinic dramaturgia sovietică, numind-o ... "lenoasă şi bolnavă".
Clevetitorul obraznic, pruncul şi lacheul şcolii lui Meierhold - Iuzovskii - ponegrea pe creatorul literaturii proletare, întemeietorul dramaturgiei sovietice marele Gorki, stăruindu-se să schimonosească creaţia lui. Iuzovskii, ca şi ceilalţi cosmopoliţi burgheji, critici antipatriotici, a însuşit prin moştenire de la snobul şi cosmopolitul tipic Meierhold calitatea de a batjocori piesele sovietice şi creaţiile marilor clasici ruşi.
Corcitura moralo-politică, lepădătura obştii, cosmopolitul Dairadjiev a publicat un articol murdar, în care a încercat, ca un huligan, să ridice mâna asupra scriitorului iubit al noroadelor sovietice Nicolai Ostrovskii, tinzând să nimicească cei mai iubită carte a milioanelor de oameni.
Unul din cei mai activi aşa numiţi teoreticieni ai grupei antipatriotice a fost naţionalistul burghez Iogan Altman. Cosmopolitul ista desfrânat, pân în vremea dela urmă ieşea împotriva pieselor partiinice, împotriva pieselor, scumpe norodului nostru. Vrăjmaşul ista cu un suflet murdar se stăruia din toate puterile să îndepărteze pe dramaturgii sovietici dela realitate. Diversantul ista depe frontul ideologic, fiind preşedinte al comisiei moldoveneşti a Uniunii scriitorilor sovietici a Uniunii RSS, avea o legătură nemijlocită cu literatura noastră moldovenească. Activitatea lui duşmănoasă a avut o înrâurire directă asupra unor scriitori moldoveni, care se stăruiau să împace, cică, scriitorii noştri, şi repetau după Altman, că adică lor nu li-i înţeles, în ce se exprimă naţionalismul burghez în literatura moldovenească.
Altman, înloc ca să ajute organizaţiei scriitorilor să scoată la iveală şi să demasce principial manifestările naţionalismului burghez în literatura moldovenească, punea piedici la demascarea manifestărilor burghezo-naţionaliste, stăruindu-se să lase cât mai multe locuri bolnave în literatura noastră, ca ea să nu se dezvolte, da să decadă. Iaca ţelul adevărat al cosmopolitului istuia diversant.
Îi caracteristic să amintim, cum desfrânatul ista dovedea, că: "Lirica decadentă nu-i tot aceiaşi ca şi tristeţea. Tristeţea, ca şi dorul nu amestecă comunismului". Prii aiasta el propăvăduia decadenţa în literatură.
Cosmopolitului istuia fără neam şi patrie i-a sporit cu ajutorul părtaşilor lui să bage pe paginile jurnalului "Octombrie" articolul său "Drama eroică sovietică", în care el preamăreşte piesele neînsemnate şi micşorează însemnătatea creaţiilor celor mai de seamă ale dramaturgiei sovietice, ca "Egor Bulîcev" de Gorki, "Front" de Corneiciuc şi a.
Una din pricinele rămânerii în urmă a literaturii noastre moldoveneşti îi anume faptul cela, că critica literară s-a pomenit la noi în mânile unor tot aşa nemernici, ca şi Altman, care căutau să înăduşe ca şi chirăul tot ce-i sănătos, ce se năştea la noi în anii iştea.
Unul din monopoliştii "criticii" de felul ista în Moldova îi Portnoi. Cosmopolitul ista, încredinţat în sine, se deosebeşte dela gurvicii şi altmanii numai prin aceea, că el nu se mărgineşte la dramaturgie şi proză. El ponegreşte totul laolaltă şi poezia, şi dramaturgia, şi proza.
În articolele lui lungi, înadins încurcate, despre scriitorii Canna, Lupan, Corneanu şi a. nu-i greu de înţeles, ce vrea el să spună. În lucrările scriitorilor iştora, el, filosofând cu viclenie, într-o formă dăunătoare mascată, inăduşă vlăstarii noi, se stăruie să ponegrească, să jignească, să nimicească pe scriitori.
Aşa, de o vorbă, el murdăreşte cu glod dela început pânla capăt toată creaţia lui Canna. Însemnând ironic, că Ion Canna a pus temelia prozei moldoveneşti, cosmopolitul ista răutăcios nu numai că trece cu tăcere rolul partidului bolşevicilor în educarea oamenilor sovietici, dar şi
cleveteşte politica partidului. Ademenitul lui Altman îşi e curajul să afirme, că numai: "Spre sfârşitul anilor 40, când planurile criminale antisovietice ale imperialiştilor în frunte cu fasciştii germani şi iaponeni devin vădite şi se pune (subliniat de mine - P. D.) sarcina pregătirii norodului pentru apărarea Patriei socialiste...".
Cine nu ştie, că întrebarea despre apărarea Patriei socialiste se pune de către partidul bolşevic îndată după biruinţa Revoluţiei din Octombrie, din cele dintâi zile ale fiinţării Puterii Sovietice. Întrebarea asta stă şi stă toată vremea, fiindcă Patria noastră se găseşte în împrejurare capitalistă şi intervenţiei capitaliste asupra ţării noastre nu-i scoasă din rândurile zilei nici pânamu.
Nu mai puţin de străvezii sînt concepţiile cosmopolitului burghez Portnoi în articolul despre Cruceniuc. Aista nu-i un articol - da pălmuiri fără sfârşit, date poetului. Mai întâi de toate, de ce i-a trebuit estetului nighilist să afirme, că "aiasta-i cei dintâi carte a poetului"? În fiecare rând Portnoi se stăruie să schimonosească adevărul, să mintă despre scriitor. Îi ştiut, doar, că încă în anul 1939 Cruceniuc a tipărit întâia carte.
În poeziile lui Cruceniuc se simte glasul puternic al soldatului, se vede viaţa lui aspră de luptă, lupta şi biruinţa lui, dar aiasta Portnoi nu vrea să iee în seamă. Mai mult decât atâta, el îi înaintează lui Cruceniuc învinuiri de mărginire naţională.
Sub flagul luptei împotriva naţionalismului burghez, el strecoară ideologia cosmopolitismului burghez, învinuindu-l pe Cruceniuc, că el scrie:
"Moldovd mea!
Eu sînt al tău soldat
Şi toată viaţa mea
Îţi aparţine..."
Cruceniuc slăveşte Patria sa. Patria asta se numeşte Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Într-însa, în familia asta de multe naţionalităţi, intră ca un membru cu drepturi egale şi scumpa noastră Moldovă Sovietică. Şi Cruceniuc are dreptate, că a apărat-o pe dânsa, ca un soldat cu arma în mâni. Are dreptate, când o slăveşte. Aista-i pământ sovietic.
În articolul despre calea creatoare a lui L. Corneanu, numită "Un document liric al Moldovei Sovietice de pănla război", Portnoi se fereşte de aşa cuvinte ca "realismul socialist"! Tot aici el confirmă, că: "Actualitatea îi o însuşire de seamă a literaturii sovietice", trecând cu tăcere despre cele mai însemnate calităţi ale literaturii sovietice - despre partiditatea şi realismul socialist.
Analizând poeziile lui Corneanu, el spune fariseieşte: "Chiar dela început ea (poezia lui Corneanu-P. D.) poartă deamu în sine germenele multor însuşiri, caracteristice poeziei sovietice". Dar cum înţelege Portnoi calităţile estea, se vede mai departe."... Viaţa sufletească a omului în redusă în poezia lui Corneanu la câteva simţăminte şi idei şi-i înfăţişată deseori în mod schematic, declarativ. Nu aflăm nici un om, nici un erou liric, concret, cu o psihologie anumită, cu preocupări, gânduri şi atitudine în viaţă - anumite".
Reiesă, că poezia sovietică îndeobşte îi declarativă, schematică. Făţarnicul şi clevetitorul ista, afirmând, că în poezie nu-i nici un om viu, tot aici, oleacă mai jos, declară cu rezervă, că "Ce-i drept, omul din poeziile lui Corneanu, aista-i omul sovietic..."
Ţelul batjocoririi esteea îi limpede. În "exerciţiile sale critice" despre creaţia lui Canna, Corneanu şi alţii Portnoi cu o singură lovitură vrea să şteargă toată literatura, care s-a născut încă în fosta Republică Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească.
"Mulţi scriitori aleg material pe linia împotrivirii celei mai mici - a declarat Portnoi la o consfătuire a scriitorilor, - material, care nu cere o precătare osăbită, material cu credinţă, material politic. Pentru aşa material n-or fi criticaţi şi iesă la noi ştamp". Aista-i tot acelaşi făţarnic ca şi Altman şi
Suboţkii, numai în altă mască. El, ca şi altmanii, se stăruie din toate puterile să îndepărteze pe scriitori dela viaţa noastră de azi, dela "materialul politic", cum spune cosmopolitul ista fără neam şi patrie.
Pentru dânsul nu-i nică scump. El distruge totul. În articolul despre scriitorii tineri el ponegreşte pe toţi delaolaltă, învinuindu-i de formalism şi nespunând nici un cuvânt despre lucrurile pozitive din creaţiile lor. Căutând dinadins numai neajunsurile şi greşelile, el îi amuţă pe dânşii, se stăruie să râdă cît mai răutăcios despre unul ori alt autor.
Aist cosmopolit şi lingău, care n-are nică comun cu interesele literaturii sovietice moldoveneşti, prin lipsa de veghere a organizaţiei de partid şi a conducerii Uniunii scriitorilor s-a încuibat în jurnalul "Octombrie" şi săvârşea acolo lucrul lui murdar. Portnoi a monopolizat critica. Mai mult decât atât, el înăduşea iniţiativa altora de a ieşi cu articole critice. Aşa, bunăoară, tov. Şleahu şi-a exprimat dorinţa de a scrie un articol critic despre cartea lui Lipcan "Deşteptare". Portnoi i-a spus deadreptul: "nu scrie, dece să critici cartea asta, când noi avem o părere bună despre dânsa".
Alt cosmopolit estet şi nighilist, Rugina, şi-a ales profesia de batjocoritor şi clevetitor al literaturii moldoveneşti. Uneori lui îi sporea să strecoare articolele lui snobiste pe paginile unor gazete. Încă în anul 1947 el şi-a arătat faţa sa adevărată. Ieşind cu cuvântare la discutarea cărţii "Poătî Sovetscoi Moldavii" ("Poeţii Moldovei Sovietice") el cu dispreţ de snob a declarat, că toată culegerea îi numai o şchiţări în fugă, nu-s lucrări cu un conţinut adânc despre viaţa de azi a omului sovietic.
Rugina a scris şi încerca să introducă în presă articolul clevetitor dela inceput şi pănla capăt "Purtare uşuratică faţă de o temă răspunzătoare" despre una din cele mai bune lucrări ale literaturii moldoveneşti - poema lui Bucov "Ţara mea", care îi un pas mare în creaţia poetului şi a poeziei moldoveneşti în întregime. În articolul său Rugina ca un huligan ponegreşte poema, negăsind într-însa nică pozitiv. El declară fără ruşine: "Poema "Ţara mea" îi departe dela unica metodă, care trebuie să fie urmată de scriitorii sovietici - metoda realismului socialist".
Îi ştiut, că lucrarea "Ţara mea" îi însemnată în hotărîrea Comitetului Central al PC(b) din Moldova ca o poemă, "care înfăţişează multilateral prefacerea socialistă a satului". Şarlatanul literar Rugina vede într-însa numai aceia bun, că "uneori Bucov reuşeşte să redee cu culori fine natura Moldovei, să vorbească cu limba simplă a norodului, cu umor cald şi sinceritate, dar toate aestea nu rătuiesc poema nereuşită şi greşită din multe puncte de vedere...".
Aist critic-snob urmăreşte un singur ţel - de a discredita literatura moldovenească, a o ponegri, de a da la o parte pe scriitori depe calea dreaptă şi a-i încurca pe cititori. Lui Canna el îi pune nota "două", pe poetul Bucov se stăruie să-l nimicească, iar pe ceilalţi scriitori el nici nu-i recunoaşte. Nu-i greu de înţeles dintr-aiasta, ce vor haimanalele estea fără neam şi patrie.
Toate uneltirile estea antipatriotice au înrâurit mai ales asupra creării repertuarului moldovenesc. Pănamu la noi s-a pus în scenă numai o piesă - "Lumina" a scriitorului A. Lupan. Pricina temeinică a faptului istuia trebuie de căutat tot acolo. Înloc de un lucru stăruitor asupra punerii în scenă a pieselor noi şi a ajutorării dramaturgilor incepători moldoveni, fiecare piesă nouă era întâlnită cu duşmănie, cu un zâmbet batjocoritor.
Aşa, de pildă, piesa lui Cutcoveţchii şi Corneanu "În văile Moldovei" a fost recunoscută pozitivă şi primită pentru a fi pusă în scenă. Ea a trăit chiar o vreme pe scena teatrului. Dar apoi sub înrâurirea criticii cosmopolite a fost scoasă din repertuar.
Pricina temeinică a faptului istuia îi că la Cârmuirea pe treburile artelor şi în teatrele Moldovei deseori dictau tot aceşti cosmopoliţi burgheji, care puneau pedici dezvoltării dramaturgiei sovietice moldoveneşti.
Portnoi şi Rugina - aeste haimanale, care s-au cuibărit în literatură, îs departe de a fi singuri.
Intrigantul Balţan, pentru a îndepărta băgarea de seamă a obştimii dela creaţia sa şi a scăpa dela critica dreaptă, împreună cu cosmopolitul Portnoi a pus şeaua pe secţia de critică în jurnal şi au închis drumul pentru alţi scriitori. Balţan deseori scria articole, care urmăreau un singur ţel - ţelul de autoreclamă. În articolul "Războiul pentru apărarea Patriei în literatura moldovenească", scris pentru radio, el cita pe sine însuşi, dar n-a găsit de cuviinţă să pomenească cu nici un cuvânt despre poeţii-frontovici F.Ponomari, S.Mospan, care a căzut cu moarte de erou, şi a.
Faţa adevărată a estetului istuia în rolul teoreticianului literaturii s-a văzut în preţuirea, făcută de dânsul "Gvardiei tinere"; pe care el o socoate, că-i cam gazetară.
O poziţie greşită a ocupat în jurnal Z.Săpunaru. El nu numai, că nu împiedica activitatea criticului-cosmopolit Portnoi, da dimpotrivă, era susţinătorul lui nemijlocit. El a împrumutat dela Portnoi metoda atacurilor huligăneşti împotriva scriitorilor.
D.Vetrov deasemenea se Îndeletnicea în Uniunea scriitorilor cu intrigi şi bârfeli. Mai mult, el pe tăcute ducea atacuri împotriva lui Andrei Lupan, stăruindu-se cu toate mijloacele să-l discrediteze.
Deamu după ce povestirea lui Cutcoveţchi "Foc!", care-i unica povestire, unde atât de larg şi adevărat îi oglindit Marele război pentru apărarea Patriei în literatura moldovenească, a primit o preţuire pozitivă din partea Comitetului Central al PC(b) din Moldova, Barjanschi prelungeşte atacurile împotriva ei, încercând dinadins să compromită lucrarea asta. Stăruindu-se să ponegrească povestirea şi pe autor, el laudă făţarnic tema, ideia şi tot în aceiaşi vreme se stăruie să înjosească povestirea, cică, pentru slăbiciunea ei artistică.
Toate aestea au devenit cu putinţă, pentrucă în colectivul Uniunii scriitorilor a slăbit vegherea bolşevică, pentrucă oe dă puţină băgare da seamă educării ideinico-politice.
În hotărârea Plenumului XVII al Comitetului Central al PC(b) din Moldova, în hotărârea Biroului Comitetului Central al PC(b) din Moldova, în referatul secretarului Comitetului Central al PC(b) din Moldova tov. Coval despre starea literaturii moldoveneşti şi măsurile îmbunătăţirii ei, cât şi în hotărârile Congresului II al PC(b) din Moldova cu o sinceritate bolşevică au fost scoase la iveală toate neajunsurile şi schimonosirile în creaţia scriitorilor moldoveni şi au fost supuse unei critici aspre. Comitetul Central al PC(b) din Moldova a pus sarcini mari înaintea scriitorilor moldoveni. Amu sarcina îi de a însănătoşi critica literară, de a o curăţi dela toate elementele nesănătoase.
Comitetul Central al PC(b) din toată Uniunea în hotărârile sale cu privire la întrebările ideologice a pus sarcini mari în faţa scriitorilor şi lucrătorilor artelor. Scriitorii sovietici şi lucrătorii artelor trebuie să fie în avangarda luptei pentru zidirea comunismului. Creaţiile lor trebuie să-i educe pe oamenii noştri în duhul comunismului, în duhul iubirii înflăcărate faţă de Patria noastră. Creării unor aşa opere trebuie să ajute critica adevărată bolşevică, care să curăţe drumul pentru dezvoltarea şi înflorirea de mai departe a literaturii noastre.

P. Darienco

See also:

-	Repertoriu -> Biografii, cărţi... -> Note biografice -> Portnoi Ramil (critic literar)