� 2007-2013 familia Lupan
|
Stimate tovarăşe redactor!
Vă rog să publicaţi într-un număr apropiat al gazetei condusă de Dumneavoastră această scrisoare.
Socot o gafă regretabilă (pentru mine penibilă) materialul tipărit în NN 14 şi 15 în care eu sunt prezentat ca erou de povestire. Oricât n-ar fi fost de bune intenţiile autorului eu mă văd pus într-o poză falsă de butaforie cu podoabe de pretenţie artistică. Cu un om viu nu se face o asemenea literatură. Dacă se vorbeşte despre fapte care sunt întărite prin documente, asta se face cu caracter de expunere obiectivă, pentru informarea cititorilor. Astfel au procedat de acum mulţi istorici care studiază mişcarea comunistă din ilegalitate. A face însă dintr-un om în viaţă personaj de povestire, închipuind dialoguri şi amănunte de pretenţie artistică, e neserios şi compromiţător. Acesta e cazul de faţă cu bucata "Tinereţea sa" de L. Ghelman.
Spre regretul meu şi spre nedumerirea cititorilor.
18.II.1987 Andrei Lupan
|
|