Recenzie la "Culegerea de folclor moldovenesc" alcătuită de L.Corneanu şi V.Galiţ,1956

	1956
Recenzie la "Culegerea de folclor moldovenesc" alcătuită de L.Corneanu şi V.Galiţ,1956
the original: (489KB)	Author : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961)
updated: 2007-04-16 22:44:41

Recenzie la "Culegerea de folclor moldovenesc"
alcătuită de L.Corneanu şi V.Galiţ

Culegerea are însemnătate în întregime şi fără îndoială trebuie redactată şi editată cât mai curând. E de neîngăduit că până azi nu avem o carte mai cuprinzătoare din creaţiile poetice ale norodului: balade, legende, poveşti, doine, cântece, strigături. Problema noastră urgentă constă în a umple golul acesta şi a da cititorului o primă carte folclorică cu destinaţie popularizatoare, de masă. Zic popularizatoare, de masă, pentru că, mi se pare, că a ridica pretenţii prea academice faţă de culegerea respectivă ar însemna să-i "punem beţe în roate", neglijând rostul ei cel mai temeinic: completarea golului spăimântător de care suferim.
Fac câteva observaţii anume privitoare la caracterul manuscrisului prezentat, care ar putea deveni o primă contribuţie în opera aceasta. În cazuri obişnuite, când în circulaţie ar exista multe culegeri folclorice vechi, cartea de faţă ar putea întâmpina piedici serioase. Prima cerinţă ar fi paşaportizarea folclorului. S-ar cere tipărirea lucrărilor noi, care faţă de cele deja tipărite să aibă o valoare proprie, să fie o culegere absolut paşaportizată, să prezinte interes inedit ca ceva necunoscut în culegerile vechi.
Culegerea lui Corneanu şi Galiţ (mai ales ceea ce a prezentat Corneanu) în cea mai mare parte nu îndeplineşte cerinţa aceasta. Marea majoritate a creaţiilor prezentate aici sunt cunoscute şi tipărite în cărţile vechi ale folcloriştilor români şi moldoveni. Găsim multe din ele la G. D. Teodorescu, I. Buzdugan, P. Ştefănucă, ba chiar în culegerile lui V. Alecsandri ş. a. Sunt în culegere bucăţi inedite, care e posibil să fi ajuns acum pentru prima dată la tipar. Variante mai mult sau mai puţin apropiate celor de faţă au putut rămânea cu totul necunoscute la noi, ele fiind tipărite înainte de anul 1940. Până azi noi n-avem în moldoveneşte nimic din materialele astea şi cititorul moldovean sovietic nu poate face nici pe departe cunoştinţă cu bogăţiile poeziei noastre populare. Socot că menirea cărţii de faţă ar fi, măcar în parte, de a strânge bogăţiile astea şi a le pune în volum la îndemâna cititorului. De asta am zis că avem de a face cu o culegere popularizatoare de masă. Pentru a păstra o corectitudine elementară faţă de cititor, trebuie arătat în prefaţă caracterul cărţii, trebuie spus lămurit că alcătuitorii şi-au pus ca ţel să facă anume o astfel de culegere şi n-au avut pretenţia de a prezenta o carte a lor cu bucăţi noi, necunoscute. Socot că o asemenea lămurire poate înlocui cu spor prefaţa încurcată şi în mare parte simplistă a lui L. Corneanu, care nu-şi are rostul.
(În legătură cu asta ţin să observ că editurile noastre au început a folosi cu mare abuz prefeţele de tot felul, care mai mult îl încurcă pe cititor sau îl pun de-a dreptul pe gânduri. Se face oricum o insinuare că nu e atât de însemnată opera clasică cât prefaţa ei pretenţioasă. Pildă - săraca operă a lui Eminescu, înăbuşită de jur împrejur cu tot felul de prefeţe. Fără îndoială, e nevoie de articole de prezentare cu tâlc, dar sub pretextul acestora nu trebuiesc date cititorului toate "spravcele de perestrahovcă", pe care le cerşesc editorii prudenţi de pe la "autorităţile" infailibile).
Dacă alcătuitorii culegerii pretind a prezenta altceva decât o carte de masă a folclorului cunoscut, atunci ei n-au dreptate. A tipări culegerea sub marcă proprie ar însemna a-l înşela pe cititor.
Partea întâi, alcătuită de L. Corneanu, poate fi în total şi cu uşurinţă prezentată aşa cum o propun eu. Ea cuprinde poezii minunate şi de mult cunoscute, care rămân pentru totdeauna printre bogăţiile de fond ale creaţiei norodnice moldoveneşti. Socot că pot merge aproape toate. Cel mai greu lucru aici, dar care are o însemnătate capitală, este nivelul de redactare. Cerinţa asta poate hotărâ totul. Se vede că multe poezii din grupa asta (poate chiar cele mai multe, dacă nu toate) n-au fost luate din culegerile vechi de mare autoritate, deşi ele acolo există, ci au fost totuşi strânse cumva de pe undeva de către anumiţi culegători. Beleaua este că le-au cules, cum se vede, oameni prea puţin cunoscători ai folclorului şi prea puţin competenţi în privinţa pravilelor literare. Ei au adunat fără simţ de selectare tot ce au auzit, au înscris şi lucruri bune, dar nu şi-au dat seama că de fapt "descopăr" ceea ce a mai fost strâns odată. Anume asta bate la ochi, cum se zice. Au strâns folclorul de la oameni, care ei singuri îl citiseră ori îl auziseră din cărţile existente, anume un asemenea folclor, revenit din cărţi în sat, a fost în mare parte redescoperit. Unde s-a pierdut o strofă, unde două, unde a fost înlocuit versul vechi şlefuit de-a lungul anilor cu o improvizaţie stângace, agramată. Iată, de-o pildă, cântecul dunărean, poate că e de pe vremea războiului din 1877 ori mai vechi, în culegerile în fiinţă sună astfel:

Foaie verde murele
Sus pe şesul Dunării
S-au tăiat pădurile
Ca să treacă trupele.

La varianta Corneanu primele două versuri lipsesc, iar în strofa a doua apare deodată versul încrucişat, care nu aparţine deloc acestui cântec:

Ei, săracii soldăţei,
Încărcându-şi armele
Blastămă şi mamele,
Care i-au făcut pe ei.

Sunt dese cazurile, când redactorul va trebui să înţeleagă bine că poezia prezentată nu este cea din generaţii păstrată, ci este una citită sau auzită de ieri, alaltăieri de un om întâmplător, care a uitat-o pe jumătate, stricând-o.
Întâlnim aici balada dunăreană ori dobrogeană, care a cuprins şi teritoriul Moldovei "Ilinca", dar este atât de redusă şi îmbucătăţită, încât se vede lămurit, că avem de a face cu un "brac" folcloristic. (Vezi "Lângă malul Dunării"). Cred de absolută trebuinţă ca, în anumite cazuri, să fie restabilită poezia după varianta primară şi principală. Admit, bineînţeles, că de multe ori putem întâlni variante de sinestătătoare; acestea trebuiesc păstrate pentru a trăi legal alături de surorile lor cunoscute. Dar faptul trebuie stabilit cu un adânc simţ literar, cu o intuiţie cultivată pe care e necesar să o aibă şi să o folosească redactorul.
O altă grupă de neajunsuri o constituie improvizaţiile de umplutură, e ceea ce s-ar numi în ruseşte "otsebeatina" alcătuitorului. În cântecele de jale, în cele de dragoste şi dor la fiecare pas întâlnim invariabilul "of, of, of". Exclamaţia, se înţelege, aparţine cântecului norodnic, dar aici în cea mai mare parte ea constituie o floricică de stil a lui L. Corneanu, pe care el o foloseşte când vrea să-ţi rupă inima ori atunci când nu-i ajunge o silabă la vers. Cântăreţii populari nu-s chiar atât de plângăreţi. Va trebui de luptat cu înţelegere şi cu necruţare împotriva acestor artificii simpliste, care apar ca neghina în holdă, stricând minunatele versuri populare.
Socot că trebuiesc scoase refrenurile de cântec care, doar ştim că pot varia după melodie şi aparţin mai mult de muzică decât de text. De-o pildă: Leano, Leano, fa!
Of, Lenuţă, of, of, of!
Trebuie păstrată disciplina literară norodnică. De ce să încărcăm folclorul cu expresii de prost gust, care n-au nimic cu literatura, ci aparţin doar unor schimonosiri izolate? Aşa sunt formele verbale introduse prin "proizvol" de către alcătuitori ca: dău, stău, vrău, tău. Asta în loc de forma corectă: dau, stau, vrau, sau vrem, tai.
Datorită unor schimbări în textul sărăcit de culegător ori de povestitor se strică întreg sensul poeziei. De-o pildă, în ciclul "În Plevna...":

Vai, sărace măi moscale,
Cân-te-i face mai la vale
Să-ţi fac eu o masă mare
De boieri şi de cucoane!
Să-ţi ieu pielea din spinare,
S-o jăpoi pân-la picioare
Să fac tocuri la pistoale.

În culegere cuvintele astea le-ar spune parcă turcii. De fapt ele sunt luate dintr-un cântec haiducesc, care n-au nimic de-a face cu turcii în războiul de la Plevna. La fel, primele patru versuri ale aceluiaşi ciclu, care aparţin unui cântec de dor, aici sunt atribuite iar turcilor. Lipsesc din culegere în mare măsură cântecele de voinicie şi cele haiduceşti. Este prea încărcată de bocete şi săracă în mărturii de tărie sufletească şi bărbăţie. Iar versurile citate mai sus dovedesc că mărturia faptelor de luptă poate fi uşor expropriată de la eroul moldovean, pentru a-i înzestra cu ea pe turci, depinde numai de aceea cât de stângaci şi de naiv se poartă culegătorul cu textul.
Totuşi poeziile prezentate de L. Corneanu merg aproape în întregime. Ar trebui înlăturate doar câteva, care-s prea slabe, ca: "M-a trimis măicuţa", "Măi femeie, măi nevastă" (cu totul sărăcite şi distruse în varianta de faţă). Trebuie revăzută într-o măsură sistematizarea pe capitole, precum şi întitularea lor prea pedantă. Capitolul I ar putea fi numit "Cântece de luptă şi haiduceşti", al doilea şi al treilea pot fi contopite în "Cântece despre soldăţie sau de cătănie", din astea ar trebui scoase cele care vorbesc de asuprirea ocupanţilor, pentru a le încadra în ciclul "Cântece sociale şi de trai". Capitolele VIII şi IX se pot contopi într-unul singur.
Socot necesară includerea în carte a celor mai bune şi mai autentice poezii de folclor sovietic, prezentat de V. Galiţ. Bineînţeles că astea sunt mai puţine decât cele din trecut. Faptul se datoreşte în parte lucrului extrem de prost pe linia asta al nostru al tuturor, dar mai ales al Institutului de limbă şi literatură, care e primul dator să organizeze sistematic culegerea atentă a folclorului sovietic. Din pricina nepăsării şi a diletantismului noi încă nu ştim ce este într-adevăr folclor nou, cules de norod, şi ce este improvizaţie cu stilizare după forme vechi cu cuvintele anapoda ale unor culegători de ocazie.
Vorbind despre folclorul prezentat de V. Galiţ, socot că aici e nevoie de o selecţie serioasă. Rămâne de stabilit cu el personal, dacă are încredere în autenticitatea totală a poeziilor norodnice adunate. Mie mi se pare că cele mai bune ar fi: "Lenin ne-a trimis lumină", "Viaţa veche nu mai fie", "Ian priviţi la câmpul lat", "Lupului i-am frânt screua", "Eu nu-s roabă", "Cel mai bun stahanovist","M-oi duce-n ţara rusească", "Strigături", "Ruşii ne-or elibera", aproape tot ciclul din Marele război pentru apărarea Patriei şi cel de după război.
Nu pot merge unele poezii, care vădit sunt ajustate, croite din altele mai vechi. Mai ales din Basarabia ocupată se dau multe cântece haiduceşti vechi, în care se introduce câte o expresie "de actualizare" despre jandarmi sau despre români. Aşa sunt: "Cântecul catorjanului", "Cântecul voinicului", "Nu mai pot să sufăr chin", "Pentru viaţa cu dreptate", "Mult ar fi mai cu folos", "Om veni acasă iară", "Ian ascultă, dragă frate" ş. a. Toate acestea sunt bune, dar a le prezenta ca poezii norodnice din ocupaţie ori din perioada sovietică înseamnă a le falsifica. Ele trebuiesc restabilite în forma lor autentică şi introduse în capitolele respective ale folclorului de veacuri.
Trebuie, se înţelege, de ţinut seamă că se întâlnesc adesea poezii norodnice vechi, în care pătrund treptat expresii noi, ori chiar li se substituie textul cu un conţinut nou. De-o pildă, poezia "M-a trimis mama la vie", într-un text cu totul nou, vorbeşte despre lupta partizanilor. Cred că o asemenea ivire este firească şi merită toată atenţia noastră. Dar un culegător competent trebuie să înţeleagă bine când are în faţă o asemenea apariţie şi când are de aface cu o substituire nelegitimă, cu o falsificare.
Atrag luarea aminte, că din ciclul despre Basarabia aproape că lipsesc cântecele de protest, folclorul din temniţe, despre Doftana ş. a., care într-adevăr constituie expresia de luptă a vremii. Golul acesta trebuie complectat numaidecât.
La folclorul sovietic atrag atenţia mai ales asupra expresiilor stricate şi a multor stricări de formă literară. Redactorul va trebui să ţină seama, bineînţeles, că e un folclor proaspăt, care n-a trecut prin şlefuirea lentă a generaţiilor şi, chiar dacă sună uneori mai stângaci, el are totuşi o însemnătate deosebită. Dar stângăciile de stil ale autorilor anonimi nu trebuiesc confundate cu improvizaţia culegătorului "otsebeatina", despre care am pomenit şi care aici se întâlneşte des de tot.
Culegerea trebuie redactată cât mai competent, trebuie tipărită cât mai degrabă, trebuie salutată din tot sufletul.

1956

See also:

-	Repertoriu -> Biografii, cărţi... -> Note biografice -> Corneanu Leonid (scriitor)