|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
 |
||
| Din caietele de notiţe ce l-au însoţit până în ultima zi, semnătura ... |
||
originalul:
(215KB)
|
Autor : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961) |
|
DIN CAIETELE DE NOTIŢE ALE SCRIITORULUI Ponderea morală a acţiunii care însoţeşte ideea: Belinski, Gandhi, Iisus /în mit/. Ea consolidează unitatea mulţimilor cu conducătorul. E condiţia eroică a gândirii. Belinski în viaţa Rusiei, prin operă şi prin biografie, - e focarul de concentrare a luminilor de epocă. E greu să găseşti o izbucnire, mai simptomatică pentru icoana vremii şi pentru destinul geniului. Geniul predestinat prin sine însăşi, s-ar putea spune - condamnat la eroism. Se împlinea fatalul dictat al legilor: "Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus". El nu putea scăpa de asta pentru că era croit pe măsura legilor pe care avea să le confrunte, împlinindu-şi propria natură. Cu el începea să ardă steaua unei aprige şi sublime chemări. O viaţă înalt patetică, prin încordarea conştiinţei, prin suprema forţă de participare, prin incandescenţa convingerii care e totodată şi gând şi faptă a vieţii. Consecvenţa, corespondenţa absolută între cuvânt şi faptă, între categoric în noţiunea adevărului pe care îl propagi. Numai astfel adevărul pătrunde în lume, cucerind pentru fapte conştiinţa oamenilor. *** Tânărul talent... Apare în prospeţime feerică . Uimeşte prin ineditul exploziv, sclipiri de jocuri şi activităţi primare, ca la copii. Insul natural, primitiv. E la prima afirmare. Dar se complace în mrejele acestei afirmări. Începe anchilozarea prematură. Rămâne corigent la condiţia înnoirii, a maturizării. Se repetă în modul neevoluat. Neglijează învăţătura, acumularea de cultură, maturizarea prin ştiinţă. Cu creşterea devine rutinar şi jalnic, dacă nu aduce lumii un spor de cultură, îmbogăţirea prin noi achiziţii inedite, necesare, superioare. E cazul multora. Evoluţia celor ce vânează efecte. Rataţii. *** Iară mă prind cu mustrările, Cu întoarcerea la cumpăna apelor. *** Pleacă şi pământul undeva sfârtecându-şi coastele-n ponoare. Cade parcă în universală putrezie. Ce să fac cu tine, surpatule, ce să fac? Cum să pun umărul, păcatele mele păcatele? N-am nici descântec, nici iarbă de leac. *** Am văzut pe dealul acesta, demult, dropia, în copilărie. Era înspre seară. Câţiva ţărani împreună cu tata i-au cunoscut zborul greoi şi ostenit şi au vorbit despre ea cu gând de ocrotire: - Se ţine greu, e grasă, cum se vede. *** Ce să vă spun de sufletul meu? Există acolo unde doare. ZICALE Apa, cât de tulbure, tot stinge focul. Cine vorbeşte seamănă, cine ascultă culege. Vorbele sunt femei, faptele sunt bărbaţii Vinul e toiagul bătrâneţilor şi nebunia tinereţilor. Un ovrei înşeală doi români, un grec doi ovrei, un armean patru greci. Pe plopul înalt se găinaţe toate ciorile. Vremea vinde lemnele şi nevoia le cumpără. Nu sta ca un nemernic dacă te ştii vrednic. Cel târziu la mânie e mai tare decât un viteaz. Frumoasă poveste dar mare minciună. Hoţul face numai un păcat dar păgubaşul până îl află face o sută. Nebunii iau cetăţile iar înţelepţii le stăpânesc. Nu-i nebun cine e nebun, ci e mai nebun cine se pune cu nebunul! *** Nu mă mir că-mi sapă groapa, cu cazmaua urii timpul, nici nu plâng că dacă sapă, ce-ar putea să se întâmple. Ciuda mi-e de ce mai fi-va... Parcă-l văd la somândare, înşfăcând toată coliva, că mi-a fost prieten mare. ... |