|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| 01.2002 |  |
|
| art."Cetăţean conştient al pământului strămoşesc" (despre Andrei Lupan) ( ianuarie 2002) |
||
|
Author : Corlăteanu Nicolae - filolog |
||
CETĂŢEAN CONŞTIENT AL PĂMÂNTULUI STRĂMOŞESC Generaţia patruzecistă a secolului XX din Basarabia a tins mereu ca - în măsura cunoştinţelor şi puterilor, în limita împrejurărilor în care şi-a dus viaţa - să menţină cauza şi conştiinţa tuturor confraţilor săi de neam şi de lege, cultivând limba şi literatura naţională, ridicând ştiinţa, tehnica şi cultura sub toate aspectele ei la un nivel european în rând cu popoarele cele mai civilizate ale timpului. Unul dintre cei mai de vază slujitori ai acestui ideal a fost şi rămâne poetul-academician Andrei Lupan, caracterizat în genere drept un strălucit maestru cântăreţ al satului basarabean, dar nu atât al celui idilic şi izolat, ci al ţăranului care tinde mereu să se încadreze în contextul frământărilor economice şi sociale, în zbuciumul contemporan al lumii întregi. Acest larg diapazon al poetului, publicistului, savantului Andrei Lupan a făcut ca el să fie recunoscut ca un lider al generaţiei sale patruzeciste a secolului trecut. În creaţia sa literară şi în diverse alte manifestări A. Lupan a prezentat în mod adecvat condiţiile naţionale vitrege ale moldovenilor basarabeni, dar cu credinţa fermă în apariţia de vremuri noi de libertate şi independenţă. "Din zori în zori / pe dărâmături şi peste ani / pietroase braţe de ţărani / vor prinde viaţă şi muguri noi". Poetul considera că rolul literaturii consistă nu în alintări şi dezmierdări: "Nu-i daţi poeziei sulimanuri, puneţi-o la slujbă pe pământ, ca să-şi roadă coatele-ntre oameni, să-şi mănânce pâinea suferind. Firea ta şi inima s-o dărui fiecărui metru de urcuş, şi vei creşte-n oameni cu-adevărul nevulgarizat în mărunţuş". (Discuţie cu proiect de rezoluţie) Andrei Lupan scotea în evidenţă sentimentele de iubire a ţăranului legat de glia străbunilor săi. Pe bună dreptate cercetătorii literari de la noi îl considerau şi-l socot până acum pe A. Lupan ca pe un adevărat cronicar al timpului său cu toate succesele şi neajunsurile vieţii trăite: "Pe drumul neîmpăcării şi al luptei zile de pace / zile de război / Cântare păcii / cântare vremii / Drumul de la plug la cosmodrom. /" În continuare aş dori să menţionez câteva din aspectele lingvistice în creaţia literară a lui A. Lupan, care era un adevărat maestru în cunoaşterea vorbirii vii, populare a graiurilor moldoveneşti din Basarabia. Scriitorul a folosit din plin aceasta pentru a crea atmosfera locală în prezentarea adecvată a personajelor literare tratate. În poezia Hat în hat şi faţă-n faţă este exprimat conflictul dintre ceea ce era patriarhal, rămas în urmă şi apariţia noului în satele moldoveneşti în plan agricol-tehnic. Personajul principal, Gheorghe, convingându-se că a rămas mult în urmă, se retrage, zicând: "Apoi, dă, eu ce să-ţi spun? / Ţi-i strumentu tare bun / Arătura ta-i aleasă / Şi tu eşti un năzdrăvan... / Da noi iş'lanţi / Hai acasă / Hăis, Joian, cea Florean!". Prezentarea unui ţăran simplu, îndreptăţeşte pe deplin folosirea unor cuvinte dialectale, populare (iş'lanţi, a formelor trunchiate (strumentul în loc de instrumentul) etc. Mijloacele lingvistice corespunzătoare contribuie la prezentarea stării de înapoiere culturală a ţăranului, prezentat de poet. Succesele ştiinţei şi tehnicii, epoca atomo-cosmică nu puteau fi reconstituite prin mijloacele expresive ale graiului viu popular. Poetul ironiza pe bună dreptate pe cei care voiau (unii poate mai vor şi acuma) să rămână la o limbă "Ieftină şi grasă / limbă fără oase / Ş'anti a mamei mele / Ş'anti moldoveneşti" / (Sireaca limbă. Cf. şi poezia Tărăboi ş. a. Tratând alte tematici, A. Lupan nu se sfiieşte să recurgă la inovaţii lingvistice, neologismele necesare. Fantasticele magistrale / le-or spulbera pe la fereşti / zăpezi de pulbere astrale / pe-a lor scafandre pământeşti / Răzbind prin cosmice torente / şi bombardaţi de meteori, / scăldaţi în ploi incandescente, / vor trece tineri zburători". (Magistrale) Iar în schiţa Poezia - letopiseţ al magistralelor, consacrată cunoscutului poet rus Alexandr Tvardovski, A. Lupan considera că opera poetică a scriitorului rus "are ceva din firescul fluviilor magistrale". Vorbind despre activitatea literară şi atitudinea cetăţenească patriotică, mereu constantă a lui Andrei Lupan nu poate fi uitat faptul că - spre deosebire de alţi confraţi ai săi de condei - el, unul, ca totdeauna, a avut curajul să recunoască deschis, că fiind constrâns de împrejurări n-a fost lipsit şi de anumite deficienţe în scrierile sale. În cunoscuta sa poezie, intitulată în latineşte Mea culpa, înţeleasă lesne de toţi cei ce cunosc limba strămoşilor noştri, autorul sincer ca totdeauna, mărturisea: - c-a şchiopătat poate cândva, când a pornit pe un drum mai greu, - că-i prea neproductiv poetul, c-a scris doar "două cărţulii subţiri şi-acelea pline de buclucuri", - una nu şi-o putea ierta poetul, considerând că n-are dreptul să şi-o ierte, considerându-se: "Îs vinovat pentru tributul ce l-am plătit la nătărăi, c-o stihuire mai limbută şi c-un glosar ştampat de ei". Cinstit, sincer şi-a rostit singur poetul verdictul încă în anul 1956 "Ruşinea asta arzătoare / la ce-aş ascunde-o în deşert? Chiar dacă toţi mi-or da iertare, / eu unul nu pot să mi-o iert". Iată figura, poziţia şi conştiinţa omului, poetului cinstit răspunzător de faptele lui, chiar inconştiente, "făcute cu voie sau fără voie", cum scrie în sfânta Scriptura... Despre Ion Creangă s-a spus că este un reprezentant perfect al sufletului românesc între popoare al sufletului moldovenesc între români, al sufletului ţărănesc între moldoveni, al sufletului omului de munte între ţărani. Toate acestea se pot afirma cu toată tăria despre Andrei Lupan, care a fost şi rămâne un exponent al sufletului basarabean între românii de pretutindeni. Fiecare pagină de proză şi poezie lupaniană este ca o livadă a prospeţimii şi sănătăţii sufleteşti, un izvor fermecat al graiului, pastrat cu sfintenie pe tot întinsul pamântului dintre Prut şi Nistru, cel al Transnistriei si oriunde e vie slova românească. [...] Ianuarie 2002 Nicolae Corlăteanu, academician |