|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Ultimele modificări |
 Căutare |
 Contact |
� 2007-2013 familia Lupan
| 1981 |  |
|
| art. "Cântecul de acasă" - despre orchestra de muzică populară "Folclor", articol introductiv la cartea "Folclor" (text preluat din materialele pregătite pentru publicare) |
||
|
Author : Lupan Andrei - scriitor, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova(1946-1955; 1958-1961) |
||
CÂNTECUL DE ACASĂ Nu ştiu când a fost ziua cea dintâi, a întâlnirii. Dar a fost cândva o tresărire de vrajă, când mi-am dat seama că trăieşte lângă mine sau în deprinderea mea, ca o revărsare de limpezimi, cântecul îndrăgit de totdeauna, de acasă. Venea cu dor şi cu chemare, învăluindu-mi auzul într-un borangic sonor, prin care scânteiau parcă frumuseţi fără nume, mereu proaspete şi netrecătoare. Aducea efluvii de ploi repezi, cu zurgălăi de primăvară, cu neuitate chiote de peste deal, de pe frunţile îngândurate ale pădurilor. Le auzisem demult şi le păstram în sărbătoarea gândurilor, ca pe o imagine de dragoste şi de frumos, înfiripată prin ani. Astfel ne urmăreşte, străjuindu-ne parcă la bine şi la greu, cântecul Baştinei. Şi, zic, a fost o zi când am înţeles, că îl am deprins cu trăirea în faptă a dimineţilor, sălăşluit în casa mea, revărsat peste grijile toate, cascadă de lumină. Zvâcneau, ca dezlegate din strânsori, horele şi doinele, cu dorul, cu dragostea de viaţă şi cu voinicia tânără a Moldovei. Atunci mi-am dat seama, că trăiesc învârtejit într-o izbucnire nouă a bătrânului nostru cântec popular. Aşa a apărut pentru mine, cuprinzându-mă în deprinderea cea mai sărbătorească, pe unde eterice şi pe ecrane, orchestra de muzică populară cu numele "Folclor". Trebuie să fie, că tot cam în felul acesta măiastra formaţie s-a legat în tradiţii cu milioanele de îndrăgostiţi, care o aşteaptă şi o ascultă, sorbindu-i prospeţimile. Am avut prilejul, mai apoi, să privesc la degetele pe vioară ale dui Dumitru Blajinu, să mă ating de taina nepătrunsă, prin care el descuie de sub arcuş ploile sale de argint şi nebănuitele sclipiri de mărgăritar, turnându-le sufletelor noastre în auz. Am văzut tinereţea înflorită a lui Vasile Iovu, dând glas de priveghetoare aşteptărilor negrăite, sărutând fiece sunet al naiului său, ca la un rămas bun sau ca un legământ de feciorelnică şi înaltă credinţă. Şi m-am simţit dăruit de binecuvântatele bucurii ale izvoarelor dezlegate din adâncul geniului nostru popular. - o - |