Prima pagină
 
Opera
  Poezie
  Eseuri, critică literară, atitudini
Dedicaţii
  Dedicaţii din cărţi
Documente
  Polemici
  Corespondenţă
  Scrisori oficiale
  Discursuri
  Diverse
Publicistica
  Articole, eseuri, discursuri...
  Despre Lupan
Imagini
  Fotografii
  Portrete, sculpturi
Înregistrări audio
  Discursuri, emisiuni radio
Înregistrări video
  Secvenţe din emisiuni, cronici
Repertoriu
  Biografii, cărţi...
 

Ultimele modificări
 
Căutare
Contact



� 2007-2013 familia Lupan
Hat în hat şi faţă-n faţă
1945
updated: 2006-02-23 18:58:37


romanian original: Hat în hat şi faţă-n faţă
russian translation: Лицом к лицу Author: Selvinschi Ilia - poet rus



HAT ÎN HAT ŞI FAŢĂ-N FAŢĂ

S-a zvântat de primăvară.
Gheorghe ară.
De pe lan
l-a zărit un ciocârlan
şi-a strigat pe limba lui:
“Ai venit?
Ţurlui-ţurlui!
La arat?
Ţurlui-ţurlui!”
Gheorghe tace şi-mbrăzdează –
ştie el de ce lucrează:
cine seamănă – culege,
asta-i lege.
Din bătrâni,
de la bunei,
a rămas un obicei –
prinde brazda neagră-n mâini,
o boţeşti în ghemotoc,
o mângâi cu podul palmei
şi-apoi
dă-i drumul la loc.
Ghemotocul se ris’peşte,
primăvara se grăbeşte:
Într-un ceas bun cu noroc!

Gheorghe simte la picioare
vlagă nouă şi răcoare,
iar din piept ar chiui,
şi-ar tăcea,
ori ar doini,
ori ar merge şi-ar gândi,
sprijinind cornul la plug…
Da juncanii trag la jug,
cuminţi cum i-a zămislit
zodiacul lor trudit,
cornoraţi,
înlăcrămaţi
şi pe nări înrouraţi,
merg la pas şi trag pereche
şi-l ascultă pe ţăran,
când le spune-nvăţătura
cea străveche:
“Hăis, Joian,
cea, Florean!”

Gheorghe cată-ngrijorat
dintr-un hat în celălalt:
mult mai are el de-arat,
făr-de-oleacă un hectar!…
Şi să-l sameni şi să pui
fiştece la vremea lui,
de la capăt de sub car
pân-mai dincole la mijă!…
Vezi, măi frate, câtă grijă
îl apasă primăvara pe-un plugar?
Şi-a oftat el:
– Nu-i uşoară
munca omului la ţară!

A oftat şi-a tresărit:
de la capăt a pornit
ca un tunet înspre creste.
Măi, ce este?
Mare poznă şi minune,
din senin aşa să tune!
Iacă, parcă vine-ncoace,
şi-apoi fuge sub tăpşan,
şi-apoi tace,
şi-apoi iară răsbucneşte mai avan,
şi răzbate-ncoace frânt,
cum ar bate-o herghelie
cu potcoavele-n pământ.
Şi juncanii fac a streche,
dau din coadă, din ureche,
strâmbă brazda, vor să scape,
da sub deal, tot mai aproape
clocoteşte
şi-ntăreşte,
că nici Gheorghe nu mai poate:
– Doamne iartă, ce păcate!

Chiar când se mira mai tare,
iacă-i iese drept în faţă,
drăpănându-se din ceaţă,
cogeamite arătare,
mare
cât un parovoz.
Gheorghe-şi dă cuşma pe ceafă:
tractorul de la sovhoz!
Măi, ian cată
dihanie-nşurubată!

Da pe el cine-i călare,
uns pe faţă cu unsoare,
numai dinţii înălbesc,
numai ochii îi sticlesc?
D-apoi cine?
Sile Hlopa,
cel de-a fost argat la popa.
Şade ţanţoş în sidelcă
şi suceşte de-o mutelcă
şi-l grăbeşte îndesat –
înspre Gheorghe, hat în hat,
că de zor şi buimăceală
au pornit juncanii ceală.
Gheorghe-aleargă după ei,
îi apucă de curmei
şi-i opreşte-n arătură,
ridicând mâna la gură:
– Multe iscodiri mai sânt
pe pământ.
Da Vasile, nici nu-i pasă,
mai suceşte,
mai apasă
şi odată – stop! opreşte
lângă Gheorghe şi glumeşte:
– Spor la muncă, măi vecine,
n-ai schimba plugul cu mine?
Cela face tot în şagă,
parcă n-ar vrea să-nţeleagă:
– Dă, ştiu eu, să mai vedem,
hai dintâi să-l încercăm.
Treci şi ară-aşa de-o joacă
pe ogorul meu oleacă.
Sile prinde la-nteres:
– Stai că-ndată ţi-l prubez!
Face hăisa peste hat
şi s-apucă de arat.

Gheorghe vede
şi nu crede –
i-a tăiat dintr-o fâşie
jumătate din moşie,
şi-o dărâmă,
şi-o fărâmă,
şi i-o face mărunţică,
de l-a prins pe Gheorghe-o frică,
ca un junghi la lingurică,
şi-ar striga după tractor:
– Ară mai încetişor,
că mi-ai rupt din hat pelinul
şi mi-e jele de ogor!
Mai ar geme, dar se miară:
– Bine ară,
straşnic ară!
Zece pluguri de argint
zece brazde de pământ
din rărunchi tocmai le scurmă
şi le varsă negre-n urmă,
parcă-s valuri lucitoare
şi de smoală, şi de soare…
Şi le lasă-aşa-nchegate,
boronite şi curate,
că nici nu mai ai ce spune.
Ia minune!
Ia minune!

Nici n-a dovedit el bine
să fumeze lângă boi,
că Vasile iacă vine
de la capăt înapoi.

Râde mândru
şi-l întreabă:
– Ai văzut, măi Gheorghe, treabă?
– Ce zici, tu, îi bun ori nu?

Gheorghe tace şi mângâie
boulenii pe bărbie
şi se uită gânditor
când la ei,
când la tractor.
– Apoi, dă, eu ce să-ţi spun?
Ţi-i strumentul tare bun…
Arătura ta-i aleasă
şi tu eşti un năzdrăvan…
Da noi iş-lanţi…
Hai acasă!
Hăis, Joian,
cea, Florean!

1945


Published:
  Author Book name Publisher Year Page Remark
Andrei Lupan Poezii Editura de stat a Moldovei, Chişinău 1947 66
Poetî Sovetskoi Moldavii Editura de stat a Moldovei, Chişinău 1947 49
Andrei Lupan Intrare în baladă Editura de stat a Moldovei, Chişinău 1954 94
Andrei Lupan Liţom k liţu Editura de stat a Moldovei, Chişinău 1957 92 (trad. I.Selvinskii)
Andrei Lupan Haz si necaz Editura de stat a Moldovei, Chişinău 1957 5
Andrei Lupan Pro nas Editura "Sovetskii pisateli", Moscova 1959 91 (trad. I.Selvinschii)
Andrei Lupan Frate al pământului Editura "Cartea moldovenească", Chişinău 1959 127
Andrei Lupan Stihi Gosudarstvennoie izdatelstvo hudojestvennoi literaturi, Moscova 1961 72 (trad. I.Selvinschii)
Andrei Lupan Frate al pământului Editura "Cartea moldovenească", Chişinău 1962 135
Andrei Lupan Noşa svoia Editura "Cartea moldovenească", Chişinău 1970 113 (trad. I.Selvinschii)
Andrei Lupan Scrieri v.1 Editura "Cartea moldovenească", Chişinău 1973 154
Andrei Lupan Noşa svoia Editura "Hudojestvennaia literatura", Moscova 1975 123 (trad. I.Selvinschii)
Andrei Lupan Poezii Editura "Literatura artistică", Chişinău 1985 112
Andrei Lupan Frate al pământului Editura "Literatura artistică", Chişinău 1986 141
Andrei Lupan Izbrannoe Editura "Hudojestvennaia literatura", Moscova 1987 116 (trad. I.Selvinschii)
Andrei Lupan Scrieri v.1 Editura "Cartea moldovenească", Chişinău 2002 143
Andrei Lupan Intrare în baladă Editura "Cartea moldovenească", Chişinău 2007 105

Printed:
Journal Date
Ziarul "Ţăranul sovietic", Chişinău 06.03.1946